19/06/2026
În 19 iunie 1541 începe asediul Cetăţii Făgăraşului/Fogarasi vár/Fogarascher Burg de către armatele Moldovei şi Imperiului Otoman (de fapt, trupe munteneşti). Asediul a durat pînă în 20 iulie şi s-a încheiat cu capturarea voievodului ardelean Majláth István/Ştefan Mailat/Stephan Mailath (vlah/român făgărășean la origine), printr-o josnică trădare...
Perioada 1520-1541 a fost una foarte importantă pentru evoluția cetății Făgărașului. Voievodul Transilvaniei, nobilul Majláth István, a dat o mare importanță cetății, pe care a întărit-o permanent. Astfel, el înconjoară cetatea cu un nou zid de apărare, cuprinzînd în acest zid și turnul barbacană (turnul porții). De asemenea, el construiește un nou etaj pe latura de sud, etaj care va primi denumirea de casele lui Majláth și unde voievodul va locui cît timp se va afla în cetate. În partea de est a zidului, Majláth pune să se sculpteze în piatră blazonul său și cel al soției sale, Nádasdy Anna, ca semne pe veci ale stăpînirii lor.
Petru Rareș/IV. Rareș Péter/Peter IV. Raresch, voievodul Moldovei, organizează o expediție în Transilvania împotriva lui Majláth, fiindcă acesta îi luase Cetatea Ungurașului/Bálványos vára/Schlosswall.
Majláth se vede părăsit de majoritatea partizanilor săi și se retrage la Făgăraș, unde se pregătește de apărare. El poruncește Universității Săsești, printr-un document din 17 iunie 1541, ca toți să se prezinte, pedeștri sau călăreți, la chemarea sa, sub amenințarea pierderii capului și averii, în caz de nesupunere.
De asemenea, să treacă vorba din casă în casă, în toată Transilvania, ca oamenii să vină pregătiți de oaste. Universitatea Săsească nu-i va trimite niciun ajutor, fiind, se pare, influențată în acest sens de episcopul Martinuzzi/Fráter György, care va deveni, în perioada 1541-1552, guvernatorul Transilvaniei.
Oastea lui Petru Rareș, estimată la 12.000 de oameni, împreună cu Radu Paisie, voievodul Valahiei, cu 6.000 de oameni, și Ahmed Cuciuc, beg de Nicopole, cu 200 de oameni, au ajuns la Făgăraș la 9 iulie 1541.
Nereușind să cucerească cetatea, Petru Rareș și aliații săi au pus la cale o capcană: îl cheamă în afara zidurilor, la negocieri, pe Majláth, trimițînd în schimb ostatici în cetate. Majláth, încrezîndu-se în cuvîntul celor trei, iese din cetate, este făcut prizonier și trimis la Istanbul, unde este închis în faimoasa închisoare Edicule.
Cetatea Făgărașului capitulează nu mult după aceea, astfel că, la 18 iulie, brașovenii trimit daruri comandanților străjii lui Petru Rareș: Andreică Șeptilici și Giurgea Bole, starostele de Putna, iar a doua zi, unele unități ale oștii moldovene se întorc spre Brașov/Kronstadt/Brassó, pe drumul mai ocolit, pe la Zărnești/Zernescht/Zernest și Tohanu Vechi, mai demult Tohanul-Vechiu/Alt-Tohan/Ótohán, Tohán.
Cu această acțiune se încheie visul lui Majláth István de a deveni Principe al Transilvaniei, de a rupe Transilvania de Ungaria și de a întemeia un principat autonom. Au făcut-o alții, ceva mai tîrziu.
După prinderea și închiderea lui Majláth, domeniul Făgărașului va rămîne în proprietatea soției sale, Nádasdy Anna. Aceasta va încerca din răsputeri și cu toate mijloacele să-și elibereze soțul. Va apela, în primul rînd, la fratele ei, Nádasdy Tamás, unul din cei mai importanți oameni din regat, dar și la regina Isabella și chiar la domnul muntean Radu Paisie, cel care participase la trădarea lui Majláth.
Nu doar Anna Nádasdy va încerca să-l elibereze pe Majláth, ci și nobilimea transilvăneană, care, întrunită în adunarea generală din 1542, roagă pe regele Ferdinand să intervină pe lîngă regina Isabella, ca să mijlocească la sultan eliberarea lui Majláth István.
Aceste intervenții pe lîngă sultan sunt inutile, deoarece acesta este în continuare foarte furios că ostaticii rămași în cetatea Făgărașului, încă din timpul asediului din 1541, nu au fost eliberați. De aceea, el somează pe Fráter György/George Martinuzzi să-i elibereze ostaticii, că, dacă nu, va trimite oastea sa împreună cu oastea moldoveană.
Răspunsul la această somație este dat de cei doi vechi prieteni ai lui Majláth István, Zalay János și Nádasdy Tamás. Aceștia, într-un document din 26 noiembrie 1542, poruncesc prezidiului cetății Făgăraș ca, de îndată ce Petru Rareș va începe asediul cetății, să-i dea de știre că vor omorî prizonierii săi din cetate și anume, zilnic, cîte unul.
De asemenea, ea se va confrunta cu mari probleme în ceea ce privește domeniul Țării Făgărașului/Fogarasföld/Fogarascher Land, un domeniu rîvnit de toți nobilii transilvăneni. Ea se va judeca mult cu nobilul Melchior Kechety, care va dori domeniul Făgărașului și care chiar îl primește în 1553, însă nu va putea să intre în stăpînirea lui datorită opoziției căpitanilor cetății Făgărașului. Ajutată de fratele ei, Nádasdy Anna va reuși să se mențină în posesia Făgărașului.
În același timp, Nádasdy Anna trebuie să se ocupe și de viitorul celor doi copii ai lor: Gabriel/Gábor și Margit/Margareta. Margareta Majláth începe să fie curtată, începînd cu 1548, de către unii din cei mai importanți nobili ai Transilvaniei. Au încercat să-i fie soți, pe rînd, Perény Péter/Petru de Pereny și Bethlen Farkas. Cel care va cîștiga inima Margaretei a fost Báthory András/Andrei Báthory de Somlyo/Andreas Báthory, fratele fostului principe al Transilvaniei și rege al Poloniei, Báthory István/Ștefan Báthory/Stephan Báthory.
Căsătoria dintre cei doi s-a încheiat la 3 mai 1551, în liniște și jale, pentru că, cu puțin timp înainte de aceasta, a sosit știrea dureroasă despre moartea lui Majláth, în închisoarea din Constantinopol.
Cei doi au avut împreună 4 copii, trei băieți și o fată. Dintre băieți, Báthory András va ajunge cardinal și chiar principe al Transilvaniei, în locul vărului său, Báthory Zsigmond/Sigismund Báthory.
