18/08/2025
Un EROU… în 18 august 1944, pleca definitiv spre cer Alexandru Șerbănescu, unul dintre cei mai buni piloți de vânătoare români. “Alecu” a avut multe misiuni de luptă pe cerul Dobrogei, a apărat Constanța, Tulcea, Sulina. Aceste misiuni erau esențiale pentru apărarea litoralului românesc împotriva raidurilor aeriene rusești, a reușit să acumuleze multe ore de zbor pe celebrul avion românesc IAR 80 după care a solicitat mutarea pe front, la Stalingrad.
În 18 august 1944 s-au ridicat chiar ultimii 24 de piloți din grupurile 7 și 9 Vânătoare, și 24 de piloți germani, toți cu Messerschmitt Bf-109, împotriva a circa 800 de avioane americane, din care multe erau P-51 Mustang, superioare celor germane.
Știau că nu au nicio șansă, chiar li se recomandase, cu câteva zile în urmă, să abandoneze luptele inegale cu aviatorii americani, recomandare respinsă vehement de piloții de vânătoare români.
Șerbănescu a fost înconjurat, singur, de o escadrila de P-51 Mustang și a căzut în flăcări în munții Buzăului. A fost înmormântat cu onoruri militare în cimitirul Ghencea militar, cu gardă de onoare formată din militari români și germani, pe 22 august 1944 la doar o zi distanță de…
Avea 32 de ani și era comandantul Grupului 9 Vânătoare… A luptat din prima zi a războiului, a avut 47 de victorii aeriene confirmate, 44 împotriva rușilor și 3 împotriva americanilor. A fost decorat cu Virtutea Aeronautica, ordinul Coroana României, ordinul Mihai Viteazu și Crucea de Fier germană, clasa a II-a și I-a.
"Ștafeta" a fost preluata de AS-ul aviației de vânătoare, prințul Constantin "Bâzu" Cantacuzino care, după război, a reușit să evadeze din România comunistă. Și “Bâzu” a murit în floarea vârstei, este înmormântat în Madrid.
Astăzi… o stradelă din Constanța îi poartă numele, mai există și prin alte locuri, iar BAZA 95 AERIANĂ a primit numele “Erou căpitan aviator Alexandru Şerbănescu”
Redau aici emoționanta poveste a evacuării aerodromului Harpovka… Aerodromul a fost supus unui atac puternic, cu bombardamente de artilerie și mortiere, tancurile se apropiau de pistă, infanteria încerca să pătrundă. Șerbănescu a organizat apărarea, tunurile antiaeriene au fost folosite împotriva tancurilor, iar armele de bord ale Messerschmitt-urilor au fost transformate în mitraliere de sprijin. Rezistența aceasta a câștigat timp pentru ca piloții să ridice opt avioane în aer, trei au fost lovite pe pistă, dar echipele de la sol au avut timp să evacueze, majoritatea au pornit pe jos. El a fost ultimul care a plecat, ridicându-se la cer după ce s-a asigurat că toți ceilalți erau evacuați.
După două săptămâni de mers pe jos, iarna, ordonanța a ajuns la noul aerodrom. Soldatul era emoționat, aproape rușinat, și i-a întins bagajul transportat cu grijă. Totul era la locul lui, doar mâncarea lipsea. „Domn’ căpitan… n-am știut cm să fac, dar foamea pe drum m-a biruit…” bâigui el.
