MsituA

31/05/2026

Dacă informațiile mele te-au ajutat, cel mai mare sprijin este să distribui această postare către un părinte care are nevoie de ea. ❤️

24/05/2026

Autismul este pe viață și vă rugăm respectuos să nu confundați evoluția cu vindecarea 😊

Fiecare pas înainte înseamnă progres, adaptare și înțelegere, nu „dispariția” autismului.
Acceptarea, răbdarea și iubirea fac diferența ❤️

Ne dorim o lume mai empatică, mai informată și mai blândă cu persoanele autiste și familiile lor 🤗
Cu dragoste❤️

21/05/2026

Nu contează😂Jean boxează 🤭😂

18/05/2026

https://campaniamea.declic.ro/petitions/acordarea-gradului-de-handicap-pana-la-18-ani-pentru-autisti?source=whatsapp&utm_medium=ctrlshift_social_sharing&utm_source=whatsapp&share=86806d78-a421-49ea-9681-8e17e302fd55

• Menținerea încadrării până la 18 ani fără reevaluări frecvente ,pentru stabilitate și continuitatea terapiei. • Reevaluări doar în cazuri speciale sau la cererea familiei , pentru a reduce stresul birocratic asupra părinților și copiilor. • Criterii unitare la nivel național ,...

18/05/2026

14/05/2026

🫶

14/05/2026

Când îți plac culorile se și vede….😂

14/05/2026

Când muzica te ghidează, nu ții cont de nimic…🤭

14/05/2026

Dragilor,
Raluca este o fetiță extrem de iubitoare, mereu cu zâmbetul pe buze, iar în fiecare zi face pași frumoși înainte ❤️
Deși diagnosticul ei este AUTISM,progresează zilnic și ne arată cât de mult poate însemna răbdarea, acceptarea și iubirea celor din jur. 🙏

Dacă doriți să fiți alături de noi în continuare, vă invităm să ne sprijiniți. Orice donație contează 🫶

💳 ASOCIAȚIA MSITUA

RON:
RO03BTRLRONCRT0665325901

EUR:
RO50BTRLEURCRT0665325901

📝 Mențiune: DONAȚIE
Cu dragoste❤️

05/02/2026

Stiu ca stiti deja despre tragedia familiei cu doi baieti cu autism .
Si mi am propus tare sa stau departe de povestea asta, sa ma bucur de copilul meu si sa stau doar cu cateii mei ca sa ma doara mai putin!
Insa nu am putut si ma doare de ma usuca pe dinauntru!
Nu as putea niciodata sa judec acesti parinti!
Pentru ca nici o mama de copil special nu ar avea cm sa faca asta!
Pentru ca toate gandim la fel. Ce se va intampla cu copilul meu cand eu nu voi mai fi?
Recunosc ca stiu in jurul meu, persoane care mi au spus.. “noi am discutat deja in familie si ultimul dintre noi care pleaca, il ia cu el. Nu l putem lasa in viata sa l manance societatea de viu”
Nici atunci n am judecat pe nimeni!
Cum as putea eu sa judec cand in fiecare seara cand adorm, ma gandesc, daca nu ma mai trezesc maine, ce se intampla cu fiul meu care ramane singur pe lume?
Mamele copiilor cu nevoi speciale ar trebui sa fie nemuritoare! Dar nu suntem.
Dimpotriva suntem mai obosite, epuizate, triste, decat toate celelalte mame de copii tipici! Pt ca noi intr o zi putem trai ce nu traiesc alte mame intr o viata!
Si ne vedeti zambind si glumind dar credeti ma ca in fiecare seara, toate aveam acelasi gand ca al meu.. daca nu ma mai trezesc…
Cand era mai mic, Davis mi a zis ca el nu mai poate sa ma vada mereu plangand si trista si mi am dat seama ca niciun copil nu merita sa aiba alaturi o mama mereu depresiva si plansa. Si atunci am inceput sa ma schimb, sa trag de mine sa fiu altfel pentru el.
Insa seara.. serile.. sunt cele mai grele cand se asterne linistea in casa si vin navala peste mine toate fricile si anxietatile mele!
Cand am aflat diagnosticul lui Davis am zis Doamne fa cumva sa traiesc cu o zi mai putin decat el! Doar cu o zi!
In fiecare an de ziua mea sau de Craciun am aceeasi dorinta. Cu o zi mai putin!
Asta este drama noastra a tuturor mamelor de copii speciali, pe care nu o verbalizam, dar o purtam in suflet secunda de secunda!
Si nimeni si nimic nu ne poate ajuta!
Doar in Dumnezeu ne punem speranta si doar Lui ii spunem durerea cu care adormim in fiecare noapte si cu care ne trezim in fiecare dimineata!
Atat am avut de zis!
Ma intorc la cateii mei si la copilul meu ca poate doare mai putin.
Text preluat