02/09/2026
În lumea digitală, nimeni nu ar trebui să rămână în urmă
Pentru cei mai mulți dintre noi, să căutăm o informație pe internet, să participăm la o întâlnire online, să primim un document sau să folosim o aplicație sunt lucruri obișnuite. Pentru mulți adulți vulnerabili însă, fiecare dintre aceste gesturi poate ascunde o dificultate: teama de a apăsa unde nu trebuie, nesiguranța că informația găsită este cea corectă, lipsa exercițiului sau, pur și simplu, sentimentul că tehnologia „nu este pentru mine”.
Tocmai de aceea, educația digitală a adulților nu începe cu tehnologia. Începe cu omul, cu nevoile lui și cu încrederea că poate învăța.
Corina Gheorghe, formator în educația adulților al Asociației Pro Democrația Club Buzău, a participat, în luna aprilie 2026, la mobilitatea Erasmus+ de tip Job Shadowing, desfășurată la INNOVIERA, în Thessaloniki, Grecia, în cadrul Acreditării Erasmus+ a APD Buzău în domeniul educației adulților.
Mobilitatea, intitulată „Job Shadowing on Digital Methods and Tools for Adult Education”, a fost construită în jurul unei idei foarte practice: cm putem folosi instrumentele digitale pentru ca adulții să participe mai ușor la procesul de învățare și cm putem adapta metodele de formare atunci când lucrăm cu persoane care au niveluri diferite de competențe și oportunități diferite de acces la educație.
La INNOVIERA, Corina a putut observa direct modul în care tehnologia este integrată în activitățile de educație a adulților: de la prezentări vizuale și interactive realizate cu Canva, la utilizarea Mentimeter pentru întrebări, răspunsuri și feedback în timp real sau a Padlet pentru exprimarea ideilor și participarea la activități comune.
A urmărit și modul în care platforme precum Moodle sau Google Classroom pot organiza materialele de învățare și le pot face disponibile cursanților, precum și posibilitățile oferite de Zoom și Microsoft Teams atunci când distanța, mobilitatea redusă sau alte dificultăți fac mai greu accesul fizic la o activitate de formare.
Un alt element important al experienței a fost descoperirea unor modalități prin care informația poate fi făcută mai ușor de înțeles: resurse educaționale deschise, materiale video, prezentări vizuale și infografice, instrumente care pot simplifica un conținut complicat și îl pot apropia de adultul care învață.
După revenirea la Buzău, aceste experiențe au căpătat însă sensul lor cel mai important: să fie date mai departe.
În activitățile de formare și diseminare desfășurate cu adulți vulnerabili din comunitate, Corina a putut valorifica metodele și abordările observate în Grecia, pornind nu de la întrebarea „Ce aplicație vrem să-i învățăm să folosească?”, ci de la una mult mai importantă: „La ce îi poate ajuta acest lucru în viața de zi cu zi?”
Astfel, tehnologia poate deveni mai puțin intimidantă atunci când este explicată prin exemple simple și exersată pas cu pas. Un adult poate învăța să urmărească o prezentare digitală, să răspundă la o întrebare folosind telefonul, să participe la o activitate interactivă, să acceseze un material educațional online sau să comunice într-un mediu digital.
Și, poate la fel de important, poate învăța să nu se teamă să întrebe atunci când nu știe.
Pentru adulții vulnerabili, asemenea competențe pot însemna mult mai mult decât familiarizarea cu o aplicație. Pot însemna posibilitatea de a găsi mai ușor informații, de a comunica, de a continua să învețe, de a participa la activități de la distanță și, treptat, de a depinde mai puțin de alte persoane pentru lucruri pe care le pot face singuri.
De aceea, în educația adulților, incluziunea digitală nu se măsoară prin numărul de instrumente pe care le prezentăm, ci prin numărul de bariere pe care reușim să le facem mai mici.
Experiența Corinei Gheorghe la INNOVIERA și activitățile desfășurate ulterior la Buzău ilustrează tocmai această continuitate pe care o urmărim prin mobilitățile Erasmus+: observăm bune practici în Europa, învățăm din experiența altora, le adaptăm realității comunității noastre și le ducem mai departe către oamenii care au nevoie de ele.
Pentru că uneori un pas spre incluziune poate începe foarte simplu: cu un adult care privește un instrument digital pe care ieri îl considera prea complicat și care astăzi are curajul să spună:
„Arată-mi cm se face. Vreau să încerc și eu.”
