http://www.teatrulgeorgeciprian.ro/

Voluntarii Teatrului „George Ciprian” Buzău, Aleea Castanilor, nr. 1, Buzau (2026)

14/05/2026

Sensibilitatea și determinarea sunt caracteristicile care o definesc pe Ariana Murgoci, o tânără plină de energie, care și-a descoperit pasiunea pentru oameni și pentru teatru prin voluntariat. Implicarea ei la teatrul „George Ciprian” a devenit mai mult decât o simplă activitate – este un spațiu în care crește, învață și se regăsește.

Ambițioasă și deschisă, reușește să transforme fiecare experiență într-o lecție valoroasă, punând accent pe conexiune, empatie și autenticitate. Își dorește să devină profesoară și să ofere mai departe ceea ce ea însăși a descoperit: încredere, sprijin și inspirație pentru ceilalți. Haideți să descoperim ce are să ne spună!
__________________

Reporter voluntar: Ești voluntar al teatrului destul de recent. Ce te-a motivat inițial să începi voluntariatul și cm ai ajuns să te implici în aceste activități?
Ariana Murgoci: Pentru mine, voluntariatul la teatrul „George Ciprian” nu a început ca o decizie planificată în detaliu, ci mai degrabă ca o nevoie interioară. Simțeam că am nevoie de ceva nou — de oameni, de experiențe, de un loc în care să mă regăsesc. Sunt o persoană sociabilă, ambițioasă și prietenoasă, dar chiar și așa, simțeam că mai am multe de descoperit la mine. Teatrul a fost mereu o atracție pentru mine, un spațiu plin de emoție și autenticitate, iar ideea de a face parte din această lume m-a atras instant. Nu știam atunci că acel pas mic avea să însemne, de fapt, începutul unei schimbări importante. Pentru că teatrul nu a devenit doar un loc unde merg — a devenit un loc în care mă construiesc.

Reporter voluntar: În ce alte tipuri de voluntariat mai ești implicată și cm te-au dezvoltat acestea?
Ariana Murgoci: De-a lungul timpului, am încercat să spun „da” cât mai multor oportunități de voluntariat. Fie că a fost vorba despre ONG-uri sau diferite activități, fiecare experiență a venit cu lecțiile ei. Dar teatrul este, fără îndoială, locul care m-a format cel mai mult. Aici, fiecare zi are o energie aparte. Programul nostru începe cu o oră înainte de spectacol, iar primele 30 de minute sunt dedicate socializării — un timp în care râdem, povestim și ne conectăm. Apoi, trecem la responsabilități: ne ocupăm de public, îi întâmpinăm, îi ghidăm spre locurile lor și contribuim la buna desfășurare a serii. Poate că, din exterior, pare ceva simplu. Dar pentru mine, fiecare interacțiune, fiecare zâmbet și fiecare „mulțumesc” contează. Pentru că nu este doar despre organizare — este despre oameni, despre emoții și despre sentimentul că faci parte din ceva mai mare decât tine.

Reporter voluntar: Cea mai recentă activitate este cea din Spania, prin programul Erasmus. Cum a fost această experiență? Cum te-a dezvoltat?
Ariana Murgoci: Experiența Erasmus din Salamanca, Spania, a fost, fără îndoială, una dintre cele mai intense și definitorii etape din parcursul meu. A fost mai mult decât o simplă plecare — a fost o provocare. Prima zi a fost diferită de tot ce trăisem până atunci. Limba spaniolă nu era un punct forte pentru noi și, inevitabil, a existat o ușoară teamă de necunoscut. Dar acea nesiguranță a fost rapid înlocuită de deschiderea oamenilor. Profesorii ne-au primit cu brațele deschise, iar acest lucru a făcut ca totul să devină mai ușor. Am avut ocazia să particip la practică observativă într-un colegiu de prestigiu, unde am descoperit o altă perspectivă asupra educației. M-a impresionat profund relația dintre profesori și elevi — una caldă, apropiată, bazată pe respect și comunicare reală. Lecțiile erau vii, interactive, iar elevii erau implicați cu adevărat. A fost genul de experiență care nu doar că te învață, ci te schimbă. M-a făcut să îmi confirm dorința de a deveni profesoară și să înțeleg cât de important este modul în care alegi să ajungi la oameni.

Reporter voluntar: Crezi că experiențele de voluntariat te ajută și în parcursul tău de elevă la liceul pedagogic sau în pregătirea pentru viitoarea ta carieră?
Ariana Murgoci: Fiind elevă la profil învățător-educatoare, fiecare experiență pe care o trăiesc acum contribuie la viitorul meu. Îmi doresc să devin profesoară, dar nu orice fel de profesoară — îmi doresc să fiu una apropiată de elevii mei, să creez un spațiu în care aceștia să se simtă înțeleși și încurajați. Voluntariatul joacă un rol esențial în această formare. Aici învăț lucruri pe care nu le găsești în manuale: cm să comunici, cm să lucrezi în echipă, cm să fii responsabil și prezent. Este o dezvoltare continuă, uneori subtilă, dar extrem de valoroasă.

Reporter voluntar: Există o amintire din teatrul „George Ciprian” care ți-a rămas cel mai aproape de suflet?
Ariana Murgoci: Dintre toate momentele trăite, flashmobul din STT 2024 ocupă un loc special în sufletul meu. Era perioada în care încă mă simțeam „nouă”, în care nu cunoșteam prea bine oamenii din jur și în care încercam să îmi găsesc locul. Dar acel moment a schimbat totul. Energia, entuziasmul și unitatea grupului au fost copleșitoare într-un mod frumos. A fost prima dată când am simțit cu adevărat că aparțin. Nu mai eram doar un voluntar nou — eram parte dintr-o echipă. Dintr-o familie.

Reporter voluntar: Cum reușești să îți organizezi timpul între liceu, viața personală și toate activitățile de voluntariat în care ești implicată?
Ariana Murgoci: Deși programul meu este destul de încărcat, reușesc să îmi organizez timpul astfel încât să le fac pe toate. Sunt o persoană organizată, dar cred că adevăratul secret este pasiunea. Pentru că, atunci când faci ceea ce îți place, nu mai simți că „trebuie” să faci ceva. Simți că vrei. Iar pentru mine, teatrul este exact acel loc. Oricât de grea ar fi ziua, în momentul în care intru în curtea teatrului, totul rămâne în urmă. Este un spațiu în care mă regăsesc, mă liniștesc și îmi recapăt energia.

Reporter voluntar: Dacă ar fi să convingi alți tineri să se implice în voluntariat, ce le-ai spune din propria ta experiență?
Ariana Murgoci: Dacă ar fi să le spun ceva altor tineri, nu aș începe cu argumente, ci cu o invitație: încearcă. Voluntariatul nu este doar despre a face ceva pentru alții, ci despre a descoperi ceva în tine. Pentru mine, teatrul a devenit „acasă”. Nu suntem doar un grup de voluntari — suntem o echipă unită, o familie în care ne sprijinim, ne încurajăm și creștem împreună. Este un loc în care vii cu drag și din care pleci, de fiecare dată, mai bogat sufletește.

Reporter voluntar: Privind înapoi la toate experiențele tale de voluntariat, care este cea mai importantă lecție pe care ai învățat-o?
Ariana Murgoci: Privind în urmă, realizez cât de mult m-au schimbat toate aceste experiențe. Dacă înainte eram mai timidă și îmi era mai greu să vorbesc cu oamenii, acum sunt mult mai deschisă și mai încrezătoare. Am învățat să lucrez în echipă, să fiu responsabilă, punctuală și implicată. Dar, mai presus de toate, am învățat să am încredere în mine. Pentru că, uneori, cele mai importante lecții nu vin din lucrurile mari, ci din pașii mici pe care ai curajul să îi faci.

Reporter voluntar: Erika Petre
Design: Mădălina Negru
Coordonator grafică: Ștefania Carpen

29/04/2026

Am vrut să vedem cine e personajul principal din echipa spectacolului ,,Cenușăreasa" și în culise!

Haideți să descoperim împreună mai multe pe 10 MAI, la ora 11:00, la Teatrul „George Ciprian”! 🎭

🎟️ Biletele se găsesc la casa de bilete a teatrului sau online! Ne vedem acolo!

21/04/2026

Alexandra Vasile este o tânără studentă la Facultatea de Psihologie ce iubește teatrul, și totodată, oamenii, fapt demonstrat prin facultatea ce o urmează. Curioasă din fire, dar în același timp responsabilă, Alexandra este unul dintre voluntarii de valoare ai Teatrului „George Ciprian” prin felul ei de „a se hrăni” cu bucurie atunci când sare în ajutorul celorlalți.

Deși, la început a pășit cu pași „timizi” în lumea teatrului cât și în echipa de voluntari, treptat, pentru Alexandra aceste două lumi s-au transformat într-un întreg, pe care îl numește cu drag „acasă”.
__________________

Reporter voluntar: Ești un voluntar cu state vechi, am putea spune. Care a fost prima ta interacțiune cu voluntariatul și de ce ai ales teatrul „George Ciprian”?
Alexandra Vasile: Am cunoscut teatrul în 2022 și m-am îndrăgostit instant de tot ce am întâlnit aici- de oamenii atât de pasionați de munca lor, de atmosfera caldă, primitoare, de echipa de voluntari, de magia care se creează pe scenă și dincolo de ea. Am ajuns cumva întâmplător aici- eram clasa a IX-a, la început de liceu, un nou capitol din viața mea. Simțeam că e momentul să mă descopăr mai mult, să experimentez lucruri diferite ca să înțeleg ce mă definește cu adevărat, iar voluntariatul părea alegerea potrivită. Așa am ajuns, din voluntariat în voluntariat, la Teatrul „George Ciprian”, cu puțin înainte de începerea festivalului ,,Buzău Iubește Teatrul”. Mă așteptam să fie dificil să mă integrez, mai ales că nu cunoșteam pe nimeni, însă nu a fost deloc așa. Nu simțeam că pășesc într-un loc străin. Mă simțeam acasă.

Reporter voluntar: Cine este Alexandra Vasile în spatele tricoului de voluntar?
Alexandra Vasile: Deși primesc destul de des întrebarea aceasta, parcă de fiecare dată mă ia cumva pe nepregătite și mă pune puțin pe gânduri. Poate pentru că sunt într-un proces continuu de schimbare și descoperire. Știu, totuși, că Alexandra Vasile este o fată de 19 ani, curioasă, la fel de plină de viață ca atunci când poartă tricoul de voluntar, ambițioasă, responsabilă. Un cumul de sentimente, de trăiri, de amintiri, de părți mici culese de la fiecare om pe care l-a cunoscut până în prezent. Își face adesea griji cu privire la ce va fi, la următorul pas, dar își păstrează entuziasmul, speranța și bucuria. Se îngrijește de sufletul ei prin ajutorul pe care îl oferă celorlalți. Doar așa se simte cu adevărat împlinită.

Reporter voluntar: Cum ai reușit să te balansezi între școală și voluntariat? Care este, din experiența ta, secretul acestui echilibru?
Alexandra Vasile: De cele mai multe ori, voluntariatul la teatru a fost pentru mine un mod de a mă deconecta de la stresul școlii. Abia așteptam să se mai anunțe un spectacol, să vin și să mă încarc cu energia actorilor, a publicului, a voluntarilor. În perioada festivalurilor, programul era puțin mai aglomerat decât de obicei, dar tocmai acele momente m-au învățat cât de importantă este organizarea timpului. Școala a fost întotdeauna o prioritate, așa că puneam pe prim plan ceea ce aveam de îndeplinit pentru liceu, iar teatrul venea ca o recompensă după. Din propria experiență, secretul constă în pasiune, disciplină și consecvență. Nu cred că poți menține întotdeauna un echilibru perfect între muncă și distracție, dar, dacă există armonie între cele două, rezultatele își vor spune cuvântul cu siguranță. Iar, odată învățată, această lecție se aplică în toate aspectele vieții.
Reporter voluntar: Acum ești admisă la facultatea de Psihologie. Te-a influențat teatrul în alegerea facultății sau a viitorului drum profesional? Te vezi continuând în zona artelor?
Alexandra Vasile: Da, categoric acest mediu a avut un impact asupra alegerii mele. De mică, am fost constant nehotărâtă cu privire la ce voiam să fac pe viitor, în ce domeniu să profesez- am oscilat între arhitectură, scenografie si psihologie, toate corelându-se cumva cu teatrul. Am ales psihologia cu gândul că aș putea împleti pe viitor cele două domenii, cel umanist si cel artistic, și să mă îndrept spre Art-terapie.

Reporter voluntar: Prin intermediul tău, și sora ta, Daria, a devenit voluntară a teatrului. Cum a influențat voluntariatul relația dintre voi?
Alexandra Vasile: Văzând-o și pe Daria crescând, evoluând, descoperindu-se pe sine prin intermediul teatrului, în același loc în care am făcut-o și eu, este un sentiment unic. Acesta a fost și motivul pentru care am insistat atât de mult să devină și ea voluntară aici — nu puteam păstra doar pentru mine bucuria și împlinirea pe care mi le oferea acest loc, trebuia să le împart, să le transmit. Sunt mândră de progresul ei și sunt recunoscătoare pentru conexiunea profundă pe care am reușit să o creăm aici.

Reporter voluntar: În ce măsură crezi că se schimbă perspectiva tinerilor atunci când iau contact cu teatrul prin intermediul voluntariatului?
Alexandra Vasile: Cred că perspectiva tinerilor se schimbă foarte mult atunci când iau contact cu teatrul prin intermediul voluntariatului, pentru că ajung să vadă dincolo de ceea ce se întâmplă pe scenă. Nu mai sunt doar spectatori, ci devin parte din întregul proces- văd emoția din culise, munca din spatele fiecărui spectacol și dedicarea oamenilor implicați. Voluntarii simt intens și momentele de după spectacole, mai ales datorită interacțiunii directe cu actorii. Este un sentiment special să asculți sfaturile acestor oameni și să înveți din experiențele lor. În timp se construiește și un sentiment sincer de apartenență, atunci când știi că prezența ta are sens pentru ceilalți.

Reporter voluntar: A existat un moment în care ai simțit că acest voluntariat a produs o schimbare reală în tine?
Alexandra Vasile: Nu aș putea alege un singur moment, schimbarea s-a produs constant, în timp, dar reală a fost și este, fără îndoială. Sunt multe aspecte pe care le-am îmbunătățit, în ceea ce privește încrederea în mine și în abilitățile mele, în privința curajului de a încerca fără să urmăresc doar rezultatul, ci sa învăț să mă bucur de proces și să simt totul, absolut totul, la maxim. Să plâng, să râd, să trăiesc și să fiu eu, autentică, indiferent de punctul în care mă aflu în viață. Un lucru foarte important, am învățat să pun acțiunea înaintea fricii. Georgiana, coordonatoarea noastră, ne-a sfătuit asta într-o zi de promovare, când ne-a văzut pe gânduri, puțin descurajați. De atunci, această frază aparent simplă, dar foarte puternică, a devenit un reper pentru mine ori de câte ori mă aflu în fața unei decizii importante.

Reporter voluntar: Ce sfaturi le-ai da adolescenților care nu au făcut voluntariat până acum?
Alexandra Vasile: I-aș sfătui să iasă cât mai devreme și cât mai des din zona de confort. Este un sfat des întâlnit, dar tocmai pentru că este esențial. Mai ales la vârsta adolescenței, este important să experimenteze cât mai multe roluri, doar așa pot descoperi ce li se potrivește cu adevărat. Vor găsi răspunsuri la întrebări pe care nici nu știau că le au. Inconfortabil este doar începutul. E un mic efort care trebuie depus, dar care merită din plin. Vor ajunge să realizeze acest lucru abia când se vor uita în spate și vor descoperi cât de mult au evoluat de-a lungul călătoriei.

Reporter voluntar: Marina Udrea
Design: Amalia Nițu
Coordonator grafică: Ștefania Carpen

12/04/2026

Zâmbetele și voia bună dintr-o seară petrecută la teatru se regăsesc și în bucuria Sărbătorilor Pascale.

Este o perioadă în care ne adunăm în jurul mesei alături de cei dragi, împărțim o felie de cozonac și ne bucurăm de amintiri frumoase. Familiile se reunesc, legăturile cu prietenii și rudele se întăresc, iar liniștea și căldura sufletească ne aduc mai aproape unii de alții.

Voluntarii Teatrului„George Ciprian” vă urează un Paște la fel ca spectacolele sale, plin de emoție, lumină și zâmbete!

Text: Ruxandra Marinov

11/04/2026

Studentă dedicată și voluntară pasionată de tot ceea ce presupune domeniul artistic, Georgiana Pătrașcu a dezvoltat, pe parcursul anilor de voluntariat, o dragoste nemărginită pentru regie și teatru. Acest lucru a determinat-o să aplice și în domeniul regizoral. Mai multe despre pasiunea și experiențele sale regăsiți în interviul următor:
________________

Reporter voluntar: Ești voluntar la Teatrul „George Ciprian” încă din 2021. Cum ai luat decizia de a face asta și cm a fost primul contact cu acest voluntariat?
Georgiana Pătrașcu: În anul 2021, eram în clasa a IX-a la Liceul de Artă „Margareta Sterian”, la secția Artă Plastică – specializarea Pictură, și am găsit inițial un call pentru voluntari la un alt festival, care se numește Buzău International Arts Festival, și acolo am cunoscut-o pe actuala mea prietenă cea mai bună. Ea este voluntar la teatru încă din 2019 și mi-a zis că este foarte mișto la teatru, așa că m-am dus din curiozitate să încerc și să văd ce este la teatru. Primul contact cu teatrul, din perspectiva de voluntar, a fost conferința din festivalul „Săptămâna Teatrului Tânăr” din 2021 și această conferință, pentru mine, a fost un șoc total, pentru că nu am știut ce se întâmplă la teatrul din Buzău. Fusesem la două spectacole, cred, când eram mai micuță: unul la Teatrul „George Ciprian” și unul în alt festival. Dar nu știam cu ce se mănâncă voluntariatul și nu știam ce și cum. Prima mea experiență a fost foarte mișto, în sensul în care mi-am văzut colegii care dansau pe scenă (noi am avut un flashmob coordonat de Mihaela Mardare) și acel moment a fost unul declanșator. Atunci mi-am dat seama că aș vrea să fac ceva în această arie artistică.

Reporter voluntar: Cum ai păstrat vie această pasiune pentru teatru și ai reușit să te implici activ pentru o perioadă atât de îndelungată?
Georgiana Pătrașcu: În 2021 m-am legat foarte tare de acești voluntari și am simțit, cumva, că pentru mine teatrul a devenit o a doua casă, un soi de spațiu în care m-am simțit atât de confortabil și liberă. Pur și simplu, nu am mai vrut să plec. Ulterior, am făcut mult mai multe lucruri, am tot încercat să mă implic în tot ceea ce înseamnă voluntariatul. Țin minte că stăteam în biroul Georgianei (coordonatoarea noastră) și stăteam foarte mult acolo, adică, pe lângă alți voluntari, eu și încă câțiva voluntari stăteam extrem de mult. Faptul că am stat acolo a ajutat la crearea legăturii cu teatrul. Să mă implic o perioadă îndelungată nu a fost greu, a fost natural și organic, pentru că am vrut să fac asta, am vrut să fac ceva care să rămână. Chiar cred în acest lucru, pentru că trebuie să faci lucruri pentru tine, în primul rând, și lucruri care poate îi vor ajuta și pe alții și care vor rămâne, cumva.

Reporter voluntar: Voluntariatul ți-a oferit și anumite posibilități de colaborare! Ai realizat o parte din recuzita spectacolului „Operele complete ale lui William Shakespeare”. Cum a luat ființă această colaborare și ce ne poți spune despre procesul de creație și comunicarea cu regizorul?
Georgiana Pătrașcu: Voluntariatul chiar mi-a oferit foarte multe colaborări. Cum a luat ființă colaborarea mea cu regizorul Dan Bucur pentru spectacolul „Operele lui William Shakespeare”? Păi, a fost din întâmplare, cumva. Mie, tot ce mi s-a întâmplat la teatru a fost cumva din întâmplare; am fost omul potrivit la locul potrivit. Eram în clasa a X-a și eram în sală, pentru că îmi place să mă uit la repetiții. Domnul regizor a fost foarte drăguț și a început să vorbească cu mine și așa am ajuns în proiect. Mi-a dat foarte mare libertate pentru recuzită, având în vedere ceea ce am făcut, deși nu mă cunoștea neapărat.

Reporter voluntar: Pe lângă recuzită ai și rolul de sufleor în spectacolul de teatru „Te vreau”. Cum ai colaborat cu regizorul și actorii și cm ți s-a părut această experiență?
Georgiana Pătrașcu: Pentru mine, această experiență a fost o mare bucurie. Adică, așa cm ziceam și mai sus, din întâmplare am ajuns să fac parte din această echipă minunată, de care m-am atașat foarte tare, iar spectacolul îmi este unul foarte drag. Colaborarea cu regizorul spectacolului a fost una foarte plăcută, în sensul în care am avut foarte multe de învățat de la domnul Paul Chiribuță, deoarece eu, în anul acela, am dat admitere la Regie. Am avut de învățat nu numai pe partea de sufleor, pe care eu nu am mai făcut-o niciodată, dar și pe partea de regie. Când suflam, nu eram atentă doar la suflat, eram atentă și la ce făceau actorii și la indicațiile dlui Chiribuță. Pentru mine, colaborarea cu acest regizor m-a ajutat foarte mult să învăț practic ce face un regizor. Evident că și din celelalte colaborări învățasem lucruri, dar aici ce a fost special a fost faptul că eu nu-l cunoșteam pe dl. Chiribuță și nu știam cm lucrează, nu știam pe niciunul dintre membrii echipei și eram foarte curioasă să văd cm lucrează fiecare și care este atmosfera repetiției. Colaborarea cu actorii a fost una extraordinară; adică mă duceam la repetiții cu așa de mult drag. Au fost toți foarte drăguți cu mine, cred că i-am ajutat și pe ei să poată să repete și cred că a fost o experiență care pe mine m-a schimbat.

Reporter voluntar: Ca absolventă a Liceului de Arte „Margareta Sterian” ai susținut atestatul la secțiunea Pictură, pe care l-ai absolvit cu nota 10, folosind imagini și părți sonore din spectacolul „Singur între lumi”. Cum ți-a venit această idee și care a fost procesul de creație?
Georgiana Pătrașcu: Pentru atestatul meu am lucrat timp de un an. Am decis, de comun acord cu profesorul meu coordonator, Răzvan Mihalcea, să fac ceva legat de teatru și am ales câteva spectacole și câțiva actori. Inițial am făcut câteva schițe, un caiet întreg! Am avut foarte multe idei și am făcut tot felul de propuneri pe parcursul primelor luni, apoi am început să scriu argumentul și lucrarea propriu-zisă. Am dezvoltat, ușor-ușor, această lucrare; a fost amplă ca dimensiuni și conținut, iar mi s-a părut că are nevoie să fie susținută de materialul audio pe care l-am extras din filmulețele pe care le aveam cu spectacolul „Singur între lumi”. Nu mai văzusem un spectacol de genul acesta; mi-a plăcut atât de tare povestea, încât am fost la toate reprezentațiile. A fost, cumva, un spectacol foarte drag pentru mine, care m-a emoționat cumplit. Ideea a pornit de la faptul că voiam să includ cât mai multe teme, așa că am ales ca subiect principal actorii secundari din spectacole. Am pus în evidență mai mulți actori din diverse reprezentații pe care le-am văzut și care mi-au plăcut mult. Apoi am adăugat replici în lucrare, am integrat chiar și un vitraliu și am considerat că partea audio a completat foarte bine ceea ce am vrut să transmit. Una dintre profesoarele din comisie mi-a oferit o notă atât de mare, încât cred că am impresionat-o profund.

Reporter voluntar: Ai funcția de secretar în cadrul voluntariatului. Ce skill-uri consideri că ți-a adus sau îmbunătățit acest rol?
Georgiana Pătrașcu: Păi, acum, fiind studentă la Regie în anul I, cred că skill-urile pe care mi le-a adus această funcție, sau, mai bine spus, acest privilegiu, ar fi organizarea. Nu sunt, în general, o persoană foarte organizată, dar am învățat să fiu în urma acestei experiențe, precum și să am o comunicare mai bună. Nu știu dacă mi-a îmbunătățit neapărat ceva, poate doar să mă țin, cumva, de deadline-uri. Aveam o problemă cu ele, iar acum cred că nu o mai am.

Reporter voluntar: Ce anume ai luat cu tine din toată această experiență a voluntariatului? Ce oportunități ți-a adus și cm te-a format, dacă a făcut acest lucru, pentru viitorul tău?
Georgiana Pătrașcu: Din acest voluntariat aș lua totul. Fiecare moment petrecut la teatru m-a îmbunătățit și mi-a dat un strop de încredere pe care nu o aveam; în același timp, m-a făcut să simt că aparțin unui grup atât de mișto de tineri și că facem atât de multe lucruri. Mie mi se pare extraordinar că facem atâtea lucruri minunate și ne-am închegat atât de bine, încât eu nu pot să mă despart de acest grup de voluntariat. Cu bune, cu rele, cm este în orice familie, voluntariatul la teatru este o familie și cred cu tărie că am devenit cu adevărat una. Cea mai mare oportunitate este că acum am ales să fac o carieră în teatru, din simplul fapt că am făcut voluntariat. Mi-am dorit atât de tare să intru în lumea asta minunată, încât mi-am ales regia ca meserie, care este, pentru mine, una dintre cele mai frumoase meserii din teatru. De regie m-am îndrăgostit iremediabil, teatrul a avut o mare influență asupra mea și m-am îndrăgostit atât de tare de el și de teatrul din Buzău, încât parcă nu-mi trece. Și acum mi se pare ireal. M-a format ca om, în primul rând; m-a învățat să nu mai iau lucrurile atât de personal, înainte făceam acest lucru, și să nu mai fiu atât de rigidă, să fiu o persoană mai bună. Mi-a dat empatie și mi-a dat un scop.

Reporter voluntar: Mădălina Negru
Design: Marina Radu
Coordonator grafică: Ștefania Carpen

10/04/2026

O seară specială, plină de emoție, bucurie și aplauze, în Joia Mare, la Teatrul George Ciprian!

„Chirița în Iași” de Vasile Alecsandri, în regia lui Daniel Bucur, a revenit pe scenă într-un spectacol dinamic, colorat și savuros, care a cucerit publicul prin umorul său irezistibil și ritmul alert.

Spectacolul impresionează prin elementele vizuale atent construite – costumele, decorul și jocul de lumini creează o atmosferă expresivă, care completează perfect acțiunea. Povestea o urmărește pe Chirița, ajunsă la Iași cu ambiția de a-și mărita fetele cu bărbați de rang înalt, într-un șir de situații comice și întâmplări neașteptate.

Un element aparte îl reprezintă limbajul – amestecul de termeni moldovenești și expresii franțuzești oferă dialogului originalitate și un farmec aparte.

Distribuția aduce pe scenă personaje pline de energie și autenticitate, contribuind la atmosfera captivantă a spectacolului.

Foto: Andreea Iordache

08/04/2026

Atras încă de când era mic de lumea teatrului, Ovidiu Alexandru, mai bine cunoscut sub porecla Ovi, s-a alăturat, împins de la spate de prieteni, echipei de voluntari de la Teatrul „George Ciprian”, unde a descoperit o parte importantă din propria sa personalitate. A devenit mai sociabil, a învățat să iasă din zona lui de confort și a căpătat mai multă încredere în sine.

Pentru Ovi, teatrul nu înseamnă doar spectacole, ci și prietenie, momente de neuitat și sentimentul de a face parte dintr-o adevărată familie. Haideți să-l descoperim împreună!
____________

Reporter voluntar: Cine este Ovi, dincolo de voluntarul de la teatru? Ce pasiuni ai în afara scenei?
Ovidiu Alexandru: Pe lângă voluntariatul de la teatru, mă pasionează fotografiatul, pasiune pe care am descoperit-o cu ajutorul bunei mele prietene, Ioana Banu. Dacă cineva, acum câțiva ani, ar fi venit la mine și mi-ar fi spus că eu voi ajunge să captez momente importante pe cameră, aș fi început să râd și i-aș fi spus că a greșit persoana, că eu nu sunt făcut pentru așa ceva, dar, într-un final, se pare că am reușit să-mi întrec o limită. Pe lângă asta, îmi place să merg la sală. Acest lucru mă liniștește.

Reporter voluntar: Cum ai descoperit voluntariatul la Teatrul „George Ciprian” și ce te-a făcut să spui „da”?
Ovidiu Alexandru: Am auzit prima dată de voluntariatul la Teatrul „George Ciprian” de la prietena mea, Ioana, care era foarte implicată și îmi tot spunea să vin cu ea. Când am aflat de colectivul minunat și de activitățile pe care le făceau împreună, am știut că acest voluntariat este pentru mine. Un plus a fost și pasiunea mea pentru teatru încă de când eram mic. Am fost în trupa de teatru de la Palatul Copiilor și încă de pe atunci frecventam spectacolele, deci am simțit încă de când am auzit că există voluntariat la teatru că este pentru mine.

Reporter voluntar: Ce ai descoperit despre tine de când faci parte din echipa de voluntari?
Ovidiu Alexandru: De când sunt în acest colectiv, am descoperit că pot să fiu foarte sociabil cu lumea pe care nu o cunosc și de care nu sunt apropiat. De multe ori am ieșit din zona de confort, iar asta m-a ajutat să descopăr noi lucruri despre mine. Am reușit să scap de frica de a mă face de rușine pentru că, aici, suntem toți ca o familie și, orice ai face, în orice fel ai greși, vei fi iertat. Acest lucru mi-a oferit o încredere în mine pe care nu credeam că o voi avea vreodată.

Reporter voluntar: Există un moment din teatru pe care nu îl vei uita niciodată? Ce s-a întâmplat atunci?
Ovidiu Alexandru: Este greu să aleg un singur moment, dar unul pe care nu îl voi uita niciodată este de la repetițiile pentru flashmob-ul de promovare al festivalului „Săptămâna Teatrului Tânăr”, ediția a XII-a. Eram complet pe lângă ritm și eram demoralizat pentru că îmi doream să fac parte din acest moment de promovare, dar am reușit să îmi fac un loc acolo. Am dat startul flashmoburilor, una dintre cele mai frumoase experiențe din viața mea. Îmi amintesc cu plăcere de momentele când trebuia să ieșim înaintea tuturor pentru a pregăti surpriza de final, flashmob-ul, și, uneori, când întârziau lucrurile, trebuia să convingem lumea să mai stea 5 minute pentru a se bucura de micuțul nostru moment artistic. Sau când trebuia să dăm premii actorilor și, în același timp, să dansăm și eram toți grăbiți. Cred că aceste momente vor rămâne toată viața în mintea și în inima mea.

Reporter voluntar: Ce îți place cel mai mult la atmosfera din spatele unui spectacol?
Ovidiu Alexandru: Sunt multe lucruri pe care lumea nu le vede în spatele unui spectacol. În fiecare seară, la fiecare spectacol, toți voluntarii ne găsim câte un loc pe câte o scară doar ca să ne uităm la actorul preferat sau doar ca să ne bucurăm de spectacol. Acest lucru cred că este preferatul meu: cm ne căutăm câte un loc liber sau cm stăm toți pe scări pentru a privi spectacolul.

Reporter voluntar: Dacă ar trebui să convingi un prieten să devină voluntar la teatru, ce i-ai spune?
Ovidiu Alexandru: Dacă ar fi să conving un prieten să se alăture acestui voluntariat, probabil i-aș descrie cm decurge o seară la teatru, de la ora de socializare de dinainte de a ne așeza pe posturi până la spectacolul propriu-zis. Sunt sigur că aș reuși să îl conving să vină în familia voluntarilor de la teatru: cm stăm și căutăm idei pentru promovarea evenimentelor, cm învățăm dansuri, cm stăm și povestim și cum, în fiecare zi, creezi câte o legătură nouă cu câte cineva.

Reporter voluntar: Ce consideri că ți-a oferit voluntariatul la teatru și nu ai fi putut învăța în altă parte?
Ovidiu Alexandru: Consider că la teatru m-am descoperit mai profund pe mine datorită activităților care m-au scos din zona de confort și colectivului. Nu cred că aș fi putut să descopăr aceste lucruri în altă parte. Colectivul de aici mă face să mă simt ca acasă. De fiecare dată când vin la voluntariat cunosc persoane noi, îmi fac prieteni și, uneori, chiar îmi descopăr și pasiuni noi, cm a fost cu fotografiatul.

Reporter voluntar: Ruxandra Marinov
Design: Ioana Banu
Coordonator grafică: Ștefania Carpen

Voluntarii Teatrului „George Ciprian” Buzău

14/05/2026

29/04/2026

21/04/2026

12/04/2026

11/04/2026

10/04/2026

08/04/2026

Address

Website

Alerts

Contact The Organization

Shortcuts

Share

Category