Asociatia ZI de BINE

Asociatia ZI de BINE (le)DeBINE - Dezvoltăm proiecte sociale cu abordări inedite și rezolvări implementate rapid, pentru nevoi ignorate.

Lăsăm în urmă comunități mai puternice, care pot duce BINEle mai departe. Trimite sms cu textul SUS la 8845 și donează 2 euro.

Castelul meu pentru un cal și cabinetul meu pentru o grădină înflorită…Nimeni nu poate să-i reziste. Așa o oază a făcut ...
18/06/2026

Castelul meu pentru un cal și cabinetul meu pentru o grădină înflorită…

Nimeni nu poate să-i reziste. Așa o oază a făcut din micuța curte interioară de la Centrul de Eval și Trat a Toxicodependențelor pt Tineri „Sf Stelian” a noastră Gabriela Gocan, arhitect suprem de proiecte și de locuri unde BINELE crește cu rost și sens și multă frumusețe.🩵

Halate albe au fost văzute ieri dimineață, ieșind rând pe rând, coborând de la etaj, traversând holul, ieșind în curte și taman până sus s-au urcat, pe scara de metal, unde lumea întreagă a părut să-și tragă sufletul pentru câteva clipe și să se uite mulțumită în jur.

Nimeni n-a rezistat să nu urce, să nu potrivească o placă de mozaic proaspăt curățată, să nu-și facă o poză cu Orașele Fantastice în spate.

Într-un spital de psihiatrie pentru tineri cu adicții. În România.
Într-o curte verde, cu hortensii și trandafiri și, pe fundal, un mozaic de 26m care va crește în continuare, bucată cu bucată, odată cu fiecare pacient care va trece prin programul CREAATiV și care va pune o placă, a lui, cu mâinile lui, din ilustrațiile Orașelor Fantastice ale lui Arpi Rezi Și va rămâne acolo după ce pleacă.

Zidul va fi gata când vor fi gata oamenii care-l construiesc.
Gata să plece înapoi în lume. După BINE.

***
Mulțumim ProCredit Bank Romania pentru susținerea în transformarea acestui colț de verde și frumos.

Săptămâna asta, undeva în lume, niște oameni cu funcții și cravate s-au adunat și au decis că adolescentii din Anglia n-...
16/06/2026

Săptămâna asta, undeva în lume, niște oameni cu funcții și cravate s-au adunat și au decis că adolescentii din Anglia n-au ce căuta pe rețelele sociale până la 16 ani. Australia a luat aceeași decizie cu ceva timp înainte. Lumea trage linii. In cativa ani, o sa vedem si efectele.

România n-a tras-o încă. O să mai dureze.
Dar chiar și când o va trage, o lege face un singur lucru: modereaza un sistem. Nu modereaza ce se întâmplă între un părinte și copilul lui la masa de seară, când unul se uită în farfurie și celălalt în telefon.

Aia e treaba noastră. A părinților. Și e, recunoaștem, partea cea mai grea.

Weekendul ăsta, părinții din a doua ediție NOline — programul nostru de deconectare pentru reconectare — au stat față în față cu ea.

Au stat față în față cu Diana Stanculeanu, psihoterapeut si educator parental, care i-a dus direct acolo unde doare: care e diferența dintre o regulă impusă și o limită construită împreună cu copilul tău. Cum dezaprobi fără să etichetezi. Cum spui „nu" fără să condiționezi relația. Cum arăți că ești adult fără să devii gardian.

Au stat față în față cu Mirela Oprea, psiholog și fondatoarea mișcării Dream Management, care a adus în cameră o idee pe care mulți părinți n-o iau în calcul: că cel mai bun antidot la un ecran nu e interdicția, ci un adolescent care știe ce vrea de la viața lui. Că orientarea spre viitor protejează. Că un copil cu un vis mai greu renunță la ce contează.

Și au stat față în față cu Vlad Zaha, criminolog și specialist in politici publice, care a pus pe masă o întrebare incomodă: când tragem o linie, ce construim, o relație sau un sistem de supraveghere? Care e diferența dintre pedeapsă și consecință? Și cm facem ca limita să fie înțeleasă, nu doar temută?

Trei specialisti. Trei unghiuri diferite. Același copil acasă.

NOline nu e o tabără. Nu e un curs despre pericolele internetului. E un program în care părinții și copiii lucrează prin metode diferite ca să schimbe ceva real, nu pe telefon, ci în familie.

***

Un proiect Zi de BINE, sustinut de , , si .

Am scos KIT în lume.🥳 Chiar în lumea bună. La Cluj.. 🤭 Ne-am făcut bagajele și am plecat, două echipe de alumni KIT gene...
12/06/2026

Am scos KIT în lume.🥳 Chiar în lumea bună. La Cluj.. 🤭
Ne-am făcut bagajele și am plecat, două echipe de alumni KIT generația I, două proiecte în construcție, un singur scop: să vadă cu ochii lor cm se face înainte să facă ei.

Iosif, Maria și Cristiana se gândesc de un an de zile la un 𝗳𝗲𝘀𝘁𝗶𝘃𝗮𝗹 𝗱𝗲 𝗳𝗶𝗹𝗺 𝗽𝗲𝗻𝘁𝗿𝘂 𝗮𝗱𝗼𝗹𝗲𝘀𝗰𝗲𝗻𝘁𝗶, cu povești despre anxietate, identitate, presiune socială, sănătate mintală ca la vârsta lor. La Cluj au stat de vorbă cu Alina Cernea, fondatoarea Mind Days, și au întrebat-o despre absolut orice: cm alegi filmele, cm negociezi cu cinematografele, cm arată prima ediție când nu ești sigur că merge. A doua zi au ieșit pe teren la TIFF, la inspecție de signalistică, locații, merch, flux de oameni. Și un popas la Radio Cluj, unde Anca Brașfalean le-a arătat cm funcționează emisiunea în direct. Mulțumim LogiTrade și CursuriParentale.ro pentru că susțin astfel de inițiative faine.

Echipa KIT Sports Festival - Edi, Alexia, Ioana, Andrei, Teodora și Sara - construiește 𝘂𝗻 𝗳𝗲𝘀𝘁𝗶𝘃𝗮𝗹 𝗶𝗻 𝗰𝗮𝗿𝗲 𝘀𝗽𝗼𝗿𝘁𝘂𝗹 𝗲 𝘁𝗿𝗮𝘁𝗮𝘁 𝗰𝗮 𝗳𝗼𝗿𝗺𝗮 𝗱𝗲 𝗲𝗰𝗵𝗶𝗹𝗶𝗯𝗿𝘂 𝗲𝗺𝗼𝘁𝗶𝗼𝗻𝗮𝗹, nu ca performanță. La Cluj au intrat direct în voluntariat, direct la SportsFestival: shop, escaladă, introduceri în sporturi, coordonare de flux. Au vorbit cu oameni care țin în picioare un eveniment de dimensiunea asta și au văzut concret ce înseamnă. Mulțumim Schindler pentru susținerea acestui proiect ambițios.

Prima zi a plouat torențial, dar asta nu i-a oprit. Au dansat toată ziua prin ploaie și bălți.🥹
A doua zi, s-au întors la treabă. A treia zi, poza cu Simonaaaa.😭😭😭

Ce vedem noi? Că adolescenții nu au nevoie să fie convinși să se implice. Au nevoie de context, de oameni care să le răspundă sincer și de șansa să vadă cm arată ce vor să construiască. Restul și-l fac singuri.

Mulțumim tare Diana Pirciu, Roca-Rozenberg și Horatiu Nicoara, că sunt oamenii lor pentru asta, la Cluj.❤️

Azi am finisat. Ne-am dat jos mănușile, halatele și ochelarii și am zâmbit larg în fața plăcii de mozaic la care am lucr...
11/06/2026

Azi am finisat. Ne-am dat jos mănușile, halatele și ochelarii și am zâmbit larg în fața plăcii de mozaic la care am lucrat în ultimele săptămâni.

Andreea Geamănu - profesoară de educație plastică, artist plastic, om care lucrează cu sticla și mozaicul cu aceeași atenție cu care îi învață pe alții - a tooot venit la Centrul CREAATiV de la Sf. Stelian și împreună am învățat și simulat, cap-coadă, ce înseamnă un atelier de mozaic terapeutic: de la primul contact cu materialele, la concentrare, la mândria de la final.

De ce mozaic? Și de ce în felul ăsta?

Pentru că dependența fărâmițează. Fărâmițează stima de sine, capacitatea de a finisa ceva, simțul că ești capabil și că aparții undeva. Mozaicul, ca activitate, cere exact ce adicția a erodat: răbdare, atenție la detaliu, capacitatea de a tolera un proces lent, cu rezultat vizibil abia la final. Și, în forma colaborativă pe care o propunem, mai cere ceva: să-ți dai seama că bucata ta contează pentru întreg. Că ești parte din ceva care există și după ce tu pleci.

Ergoterapia în tratamentul adicțiilor nu e o noutate în lume. Cercetările arată clar că activitățile ocupaționale, mai ales cele creative, mai ales cele de grup, îmbunătățesc stima de sine, capacitatea de a face față stresului și motivația de a rămâne în recuperare, în moduri în care terapia verbală singură nu reușește. Dar în psihiatria românească a dependențelor, ergoterapia a rămas undeva în umbră. Un pic de lucru manual, individual, și cam atât. Ce facem noi la CREAATiV Sf. Stelian e altceva, și e prima oară când se încearcă în felul ăsta.

Nu obiecte individuale. Un proiect colectiv - un mozaic de 20 de metri, bucată cu bucată, pacient cu pacient, în curtea interioară a spitalului, pe care abia am terminat-o de amenajat. Inspirat din Orașele Fantastice ale lui Arpi Rezi, același univers care a dat identitate și pereților din interior.

Doamna Elena, „șefa pe ergoterapie” de la Centrul de Eval și Trat a Toxicodependențelor pt Tineri „Sf Stelian” , a spus-o cel mai bine, după ce și-a văzut placa gata: „𝑪𝒐𝒏𝒄𝒆𝒏𝒕𝒓𝒂𝒓𝒆𝒂 𝒂𝒔𝒖𝒑𝒓𝒂 𝒅𝒆𝒕𝒂𝒍𝒊𝒊𝒍𝒐𝒓 𝒂𝒋𝒖𝒕𝒂 𝒍𝒂 𝒆𝒍𝒊𝒎𝒊𝒏𝒂𝒓𝒆𝒂 𝒔𝒕𝒓𝒆𝒔𝒖𝒍𝒖𝒊 𝒂𝒄𝒖𝒎𝒖𝒍𝒂𝒕. 𝑰𝒎𝒂𝒈𝒊𝒏𝒂𝒕𝒊𝒂 𝒆 𝒔𝒕𝒊𝒎𝒖𝒍𝒂𝒕𝒂 𝒑𝒓𝒊𝒏 𝒍𝒊𝒃𝒆𝒓𝒕𝒂𝒕𝒆𝒂 𝒅𝒆 𝒂 𝒂𝒍𝒆𝒈𝒆 𝒄𝒖𝒍𝒐𝒓𝒊𝒍𝒆 𝒔𝒊 𝒇𝒐𝒓𝒎𝒆𝒍𝒆. 𝑰𝒂𝒓 𝒍𝒂 𝒇𝒊𝒏𝒂𝒍 𝒂𝒑𝒂𝒓𝒆 𝒎𝒂𝒏𝒅𝒓𝒊𝒂 𝒇𝒂𝒕𝒂 𝒅𝒆 𝒎𝒖𝒏𝒄𝒂 𝒇𝒂𝒄𝒖𝒕𝒂. 𝑳𝒖𝒄𝒓𝒖𝒓𝒊𝒍𝒆 𝒔𝒊𝒎𝒑𝒍𝒆 𝒗𝒊𝒏𝒅𝒆𝒄𝒂 𝒖𝒏𝒆𝒐𝒓𝒊 𝒎𝒂𝒊 𝒂𝒅𝒂𝒏𝒄 𝒅𝒆𝒄𝒂𝒕 𝒏𝒆 𝒂𝒔𝒕𝒆𝒑𝒕𝒂𝒎."

Asta vrem să aducem pacienților de la CREAATiV. Nu terapie în plus. Sens în plus.🩵

„Mami, eu sunt grasă?"Nu știi ce să răspunzi. Nici nu știi de unde a venit întrebarea. Știi doar că a venit și că nici m...
10/06/2026

„Mami, eu sunt grasă?"

Nu știi ce să răspunzi. Nici nu știi de unde a venit întrebarea. Știi doar că a venit și că nici măcar nu e prima oară.

Mai avem 4 locuri rămase în tabăra 𝗦𝗨𝗡𝗧 (𝗶𝗺)𝗣𝗘𝗥𝗙𝗘𝗖𝗧, ediția a treia. 160 de familii au trecut deja prin ea. Nu e o tabără despre diete, nu e despre „mănâncă sănătos". E despre ce se întâmplă în familie înainte ca un copil să ajungă să pună întrebarea asta.

SUNT (im)PERFECT e un program pentru părinți și copii, tocmai la vârsta la care se pot instala tulburările de comportament alimentar. E mult despre ce transmitem fără să vrem. Și despre relații. Relația cu propria farfurie. Relația cu propriul copil.

Sunt zile de lucru serios, dar și de drumeții, joacă, mese corecte, urmate de suport online până la finalul anului. Alături de dr. Florin Ioan Bălănică, medic și psihonutriționist cu peste 20 de ani de practică medicală clinică dedicată reeducării relației dintre om, hrană și emoție.

4 locuri. Dacă te gândești, nu te mai gândi prea mult. Link în comentarii.👇

Când le spui părinților că există o tabără în care copiii stau 7 zile fără telefon, prima reacție e de obicei: „Și cm î...
09/06/2026

Când le spui părinților că există o tabără în care copiii stau 7 zile fără telefon, prima reacție e de obicei: „Și cm îl conving pe al meu să meargă?"

Răspunsul e că nu îl convingi neapărat ușor. Dar e musai să o faci. Sună a tabără clasică de vară, dar dificultatea face parte din program. Copii la munte, drumeții, cort, karaoke, gătit împreună, jocuri de echipă. Poate să pară plan de vacanță, dar ceea ce se întâmplă în creierul unui adolescent în acele șapte zile nu e o pauză. E o recalibrare.

Cercetările în neuroștiință arată că creierul adolescent are o plasticitate remarcabilă, adică e extrem de receptiv la experiențe noi, mai ales la cele intense, emoționale și repetate. Exact tipul de experiențe care se întâmplă când ești departe de casă, cu alți copii pe care nu îi cunoșteai acum o săptămână, fără ecranul care să medieze fiecare moment incomod.

Prima zi fără telefon e.. nasoală. Apare anxietatea, plictiseala, iritarea, aceleași simptome pe care le descriu adulții când încearcă să reducă orice comportament repetitiv intens. A doua zi e ceva mai bine. Din ziua a treia se întâmplă ceva: copiii încep să umple tăcerea cu altceva. Discuții. Alergături și bubuieli. Hlizeală. Cu atenție reală la ce e în jurul lor. Nu e magie. E ce se întâmplă când scoți stimulul hiperactiv și lași creierul să descopere că și realitatea poate fi fun.

La prima ediție NOline, părinții au povestit că schimbările nu s-au oprit la întoarcerea acasă. Unii dintre copii și-au redus voluntar timpul pe telefon. Au prioritizat prieteniile offline. Alții au devenit mai deschiși în familie. Unul dintre ei, care înainte de tabără avea prieteni doar online, a învățat acolo să se joace „jocuri de spatele blocului”.

Cele 7 zile nu sunt miezul programului. Sunt catalizatorul lui. Miezul sunt atelierele cu părinții, înainte și după, în care se construiește ceva ce poate fi dus acasă și folosit în viața de zi cu zi. Pe 13 ne întâlnim pentru prima oară și abia așteptăm!

***

Un program Zi de BINE susținut de , și .

Vine un moment în care copilul tău nu mai e copil, dar nici adult. E undeva la mijloc, cu un creier care se demolează și...
08/06/2026

Vine un moment în care copilul tău nu mai e copil, dar nici adult. E undeva la mijloc, cu un creier care se demolează și se reconstruiește în același timp, și tu stai lângă el și nu prea înțelegi de ce totul e brusc atât de complicat și străin.

La 12-13 ani, creierul adolescentului intră într-unul dintre cele mai intense șantiere din toată viața lui. Conexiunile neuronale formate în copilărie încep să fie tăiate sau consolidate, un proces pe care neuroștiința îl numește pruning sinaptic, adică o curățenie masivă prin care creierul elimină ce nu folosește și întărește ce folosește des.

Simultan, cortexul prefrontal, zona care gestionează judecata, controlul impulsurilor, capacitatea de a amâna o recompensă, de a cântări consecințele, e ultimul care ajunge la maturitate, mult după vârsta majoratului. Asta înseamnă că adolescentul ia decizii cu un creier al cărui centru de comandă e literalmente în construcție. Nu e leneș, nu e nesimțit, nu e inconștient. E, neurobiologic vorbind, vulnerabil.

În fereastra asta, experiențele nu trec pur și simplu. Se instalează. Ce face creierul unui adolescent în mod repetat în această perioadă devine structură, nu sugestie. Dacă în această perioadă creierul e antrenat cu muzică, sport, relații reale, conversații, rezolvare de probleme, lectură, emoții procesate în prezența unui adult de încredere, toate astea lasă urme fizice în arhitectura neurală. Dacă e antrenat, ore în șir, în fiecare zi, cu scrolluri infinite, cu notificări, cu like-uri și cu dopamina rapidă a unui video de 30 de secunde, lasă și asta urme. Diferite.

Nu vorbim de obiceiuri proaste. Vorbim de construcții care te țin o viață.

Știm că în România, 1 din 4 adolescenți petrece 4–6 ore pe telefon în weekend. Știm că după 4 ore de online pe zi, starea lor de bine se deteriorează vizibil. Știm că fiecare an cu acces la smartphone înainte de vârsta de 13 ani a fost asociat cu o sănătate mintală mai precară la vârsta adultă.

Pe 13 iunie, 𝗡𝗢𝗹𝗶𝗻𝗲, 𝗽𝗿𝗼𝗴𝗿𝗮𝗺𝘂𝗹 𝗻𝗼𝘀𝘁𝗿𝘂 𝗱𝗲 𝗱𝗲𝗰𝗼𝗻𝗲𝗰𝘁𝗮𝗿𝗲 𝗽𝗲𝗻𝘁𝗿𝘂 𝗿𝗲𝗰𝗼𝗻𝗲𝗰𝘁𝗮𝗿𝗲, pornește a doua ediție. Alături de copii și de părinții lor. Alături de o echipă de psihologi și specialiști. Pentru că fereastra e deschisă acum și merită folosită bine.

„Cea mai importantă carte este cea care spune povestea propriei tale vieți. Se scrie zilnic. În gesturi mici, în decizii...
07/06/2026

„Cea mai importantă carte este cea care spune povestea propriei tale vieți. Se scrie zilnic. În gesturi mici, în decizii dificile, în plante aromatice crescute pe balcon, în tăvi de prăjitură, făcute după rețeta mamei. Dar foarte rar povestea se scrie pe un suport de hârtie. Asociația Zi de BINE a cules cu grijă poveștile unor vieți și le-a pus într-o carte-mozaic. Le mulțumesc pentru că Editura Seneca a avut ocazia să pună și ea umărul la aranjarea pietricelelor din tabloul mare: Rețete ale Fericirii Nepierdute”, a povestit cu blândețe Anastasia Staicu, fondatoare și directoare Editura Seneca Lucius Annaeus.

Iar noi îi mulțumim Anastasiei pentru cuvintele astea minunate, și pentru minunăția de carte care ne-a ieșit și de al cărei design s-a ocupat, dar mai ales pentru răbdarea și grația cu care ne-a răbdat și ne-a ghidat în tot acest proces, care astăzi s-a terminat cu lansarea cărții, tocmai pe Scena Arena, de la Bookfest.🙏Minunat context în care să-i răsfoim paginile superb ilustrate de Cris Radu.✨ Tare norocoase să avem așa prieteni!!🥹

Dar și mai norocoase să lucrăm îndeaproape, aproape zi de zi, cu așa senioare-autoare care ne oferă tot mai multă încredere, vulnerabilitate, curiozitate. Să ne dea din cine sunt ele. Cu tot mai mult curaj. Ne străduim să le facem mereu cinste. Și credem că au reușit și de data asta! Dar să ne spuneți și voi!

Cartea scrisă și povestită de ele o găsiți la Seneca, dar și la noi, la Centrul Comunitar Zi de BINE. Nu este o carte despre bătrânețe. Și nici despre nostalgie prea dulceagă. Este o carte despre ce înseamnă să duci o viață întreagă în spate și să alegi, în continuare, să fii prezentă - să înveți, să creezi, să dai mai departe. Să apari, într-o zi oarecare de miercuri, în rochie albastră până-n pământ, croșetată chiar de mâna ta, doar pentru că viața poate fi mai frumoasă așa.

Poveștile lor vin din copilării petrecute la țară, unde anotimpurile se măsurau în flori de măr și în mirosul pâinii din țest, unde fiecare sărbătoare venea cu ritualurile ei și fiecare gospodărie cu regulile ei nescrise, transmise fără să fie vreodată rostite. Vin și din condiția femeii de atunci - prinsă între obligații grele, adesea fără dreptul de a alege, adesea tăcută în durerea ei.

Sperăm ca această colecție de povestiri și rețete să vă folosească precum un caleidoscop de pus la ochi în zile luminoase, când soarele dăruiește fericire cu nemiluita, dar și în zile în care sensul lucrurilor s-a evaporat ca o picătură de apă în deșert.🩷

Foto de Cris Voinea

***
Un proiect Zi de BINE realizat cu sprijinul Lidl Romania e.on și Leroy Merlin Romania.

Ics, „mama senioarelor” de la Centrul Comunitar Zi de BINE, a intrat ieri în direct la Orașul vorbește la RRC și a poves...
05/06/2026

Ics, „mama senioarelor” de la Centrul Comunitar Zi de BINE, a intrat ieri în direct la Orașul vorbește la RRC și a povestit un pic despre proiectul atât de drag nouă - 𝑹𝒆𝒕𝒆𝒕𝒆 𝒂𝒍𝒆 𝒇𝒆𝒓𝒊𝒄𝒊𝒓𝒊𝒊 𝑵𝑬𝒑𝒊𝒆𝒓𝒅𝒖𝒕𝒆, cartea pe care o lansăm duminică la Bookfest - Salonul Internațional de Carte și pe care a numit-o „o bijuterie care s-a copt cam în 2 ani”.

Dacă nu ați prins-o la radio, am extras, pentru voi, câteva dintre lucrurile pe care le-a spus despre carte:

📖 „Acum vreo 2 ani, le-am propus doamnelor un atelier de scriere recreativă, în ideea de a pune pe hârtie amintiri, de a crea împreună, de a ne juca. Și ce-am observat a fost că, de fapt, le plăcea foarte mult să stea la povești. Am început atunci să le strâng amintirile și, de-a lungul multelor întâlniri în comunitate, încetul cu încetul, a ieșit statuia din blocul de marmură.”

📖 „Pentru mine, este realmente o dovadă a fericirii nepierdute - faptul că aceste doamne care sunt foarte diferite și au povești de viață atât de diferite, cumva, se întâlnesc de fiecare dată și se ascultă și sunt deschise și sunt atât de dornice să învețe lucruri noi, dar și să lase mai departe, să învățăm și noi de la ele. Chiar este un privilegiu să țin în mână această carte atât de frumoasă.”

📖 „Emoția cea mai puternică cred că este una de recunoștință. În fiecare poveste, chiar dacă apăreau niște nori negri la orizont, până la urmă, viața își crea drum mai departe. Asta este extraordinar.”

„Rețete ale fericirii NEpierdute” este o bijuterie datorită senioarelor, cât și datorită ilustratoarei ei, Cris Radu, și zânei bune care s-a ocupat de design, Anastasia Staicu, de la Editura Seneca Lucius Annaeus. Până vă veți convinge de asta cu ochii voștri, vă lăsăm cu o recomandare călduroasă de la Ics: „Dacă suferiți de nostalgie sau de bătrânețe, veniți la noi!”😁🥰

Address

Centrul Comunitar Zi De BINE, Strada Uranus, No 150
Bucureşti Sectorul 5
021186

Website

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Asociatia ZI de BINE posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Organization

Send a message to Asociatia ZI de BINE:

Shortcuts

Share

Category