30/04/2026
LOGISTICA MILITARĂ – PRECURSOAREA LOGISTICII MĂRFURILOR
Utilizată pentru prima dată în domeniul militar, logistica s-a extins treptat şi în activitatea economică, în prezent constituind un domeniu de cercetare distinct, iar la nivelul multor organizaţii o structură separată, diferită de cea de marketing, producţie sau comercială.
Secolul al XXI-lea a debutat cu o creştere, fără precedent, a gradului de globalizare a pieţelor, conceptul de management logistic constituind o arie managerială deosebit de importantă pentru organizaţie. Schimbările produse în organigrame, precum şi dorinţa de a cunoaşte şi utiliza cele mai noi instrumente şi aplicaţii în acest domeniu confirmă ascensiunea logisticii.
„ Logistica cuprinde mijloacele şi aranjamentele cu care se pun în aplicare tacticile şi strategiile. Strategia decide unde să se acţioneze; logistica aduce trupele în punctul respectiv“ (Antoine Jomini).
Termenul „logistică“ a fost utilizat pentru prima oară în domeniul militar, logistica fiind considerată acea ramură a artei războiului care se ocupă de mişcarea şi aprovizionarea trupelor. Conceptul a evoluat din nevoia forţelor militare de a se aproviziona în timpul războaielor.
Astfel, acest termen relativ nou define şte o practică foarte veche. Apariţia logisticii militare, aşa cm este ea înţeleasă în zilele noastre, coincide cu apariţia armatelor organizate, cu care diversele naţiuni sau state au încercat să îşi impună forţa militară asupra vecinilor.
În Grecia Antică, Roma sau Imperiul Bizantin, existau militari ce purtau numele de „Logistikas“. Aceştia erau responsabili cu problemele financiare şi de aprovizionare. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, armatele participante au elaborat şi utilizat diferite modele de sisteme logistice, pentru ca materialele să ajungă la locul potrivit, atunci când era necesar. După terminarea celui de-Al Doilea Război Mondial, conceptul şi metodele logistice au fost ignorate temporar, firmele producătoare având ca principal obiectiv satisfacerea cererii sporite de mărfuri din anii postbelici. Anii ’50 au adus cu ei recesiunea economică şi astfel, oamenii de afaceri, în contextul reducerii drastice a profiturilor firmelor, au fost nevoiţi să identifice sisteme de control al costurilor, apte s ă menţină sau să sporească eficienţa activităţii proprii.
Apropierea dintre scopurile şi mijloacele conflictelor armate şi politicile economice expansioniste este suficientă pentru a explica interesul acordat conştientizării şi dezvoltării logisticii începând cu a doua jumătate a secolului al XX-lea. Treptat, utilizarea termenului de logistică s-a extins şi în activitatea economică, precum şi în alte domenii. În anii ’80 eforturile de eradicare a foametei în Etiopia au impus aplicarea principiilor logistice în desfăşurarea activităţii de aprovizionare cu alimente. Importanţa şi amploarea logisticii militare a evoluat concomitent cu dezvoltarea industriei de apărare şi reconsiderarea conceptelor despre război, ajungând să trebuiească să facă faţă unor cerinţe din ce în ce mai mari, cantitativ şi calitativ. Spre exemplu, pentru operaţiunile forţelor terestre, în timpul războiului din Irak, o divizie blindată a SUA consuma zilnic: 5.000 tone de muniţie, aproximativ 2,1 milioane litri de combustibil, peste 1,1 milioane litri de apă şi 80.000 porţii de mâncare. Aceste nevoi de aprovizionare au fost şi sunt în continuare îndeplinite de structuri logistice specifice, de multe ori în parteneriat cu firme private, în baza unor contracte de prestări servicii încheiate cu ministerul de resort.
În abordarea conceptului de logistic ă, specialiştii armatelor moderne pornesc de la ideea că acesta trebuie să definească totalitatea condiţiilor materiale şi de asistenţă necesare realizării cu succes a acţiunilor militare. În războiul modern, logistica are valenţe noi, având în vedere reorientarea strategiilor de desfăşurare a acestuia, calitatea factorului uman angajat, precum şi nivelul tehnic ridicat încorporat în mijloacele de luptă.
Conform Manualului NATO:
a. Logistica este ştiinţa planificării şi asigurării mişcării şi întreţinerii forţelor.
b. Logistica este responsabil ă de planificarea şi executarea deplasării şi de menţinerea forţelor la capacitate ridicată de luptă.
Este din ce în ce mai evident ponderea mare pe care o de ţine, în obţinerea victoriei în teatrele de operaţii, gradul înalt de înzestrare tehnico- materială şi aprovizionarea continuă a forţelor cu tot ceea ce este necesar pentru trai şi pentru luptă. Conflictele „moderne“ au evidenţiat pe deplin rolul dezvoltării tehnologice (sisteme integrate de arme de nivel tehnologic ridicat, digitizarea câmpului de luptă etc.), dar şi al logisticii militare (calitatea materialelor, cantităţile, viteza de transport, costurile ş.a.). Introducerea celor mai noi cuceriri ale ştiinţei şi tehnologiei, precum şi reconsiderarea atitudinii managerilor/liderilor (militari şi politici) faţă de individ au dus la schimbarea consistenţei acţiunilor militare, dar şi la creşterea considerabilă a consumurilor de resurse.
Noile condiţii create implică o răspundere deosebită pentru logistica militară şi acest lucru se concretizează într-o serie de misiuni principale:
- încheierea contractelor cu furnizorii pentru achiziţionarea materialului militar de toate felurile;
- transportul, depozitarea şi păstrarea materialului militar;
- organizarea, planificarea şi executarea transportului în scopul distribuirii materialului militar al forţelor;
- organizarea şi realizarea hrănirii trupelor;
- întreţinerea, completarea şi repararea tehnicii militare;
- construirea, repararea şi întreţinerea căilor de comunicaţii;
- asigurarea asistenţei medicale, evacuarea şi spitalizarea militarilor răniţi sau bolnavi;
- asigurarea spitalelor de campanie şi punctelor de prim-ajutor cu medicamente şi tehnică medicală;
- asigurarea fondurilor băneşti necesare plăţilor;
- asigurarea serviciilor poştale etc.
Condiţiile specifice de integrare a României în NATO şi Uniunea Europeană sunt conştientizate ca procese complexe, care presupun realizări marcante în plan economic, dar şi evidente progrese în domeniul militar, în cadrul căruia logistica reprezintă o componentă determinantă.
Modelarea logisticii militare româneşti este firesc să aibă drept element de referinţă concepţia statelor membre ale NATO, potrivit căreia logistica este responsabilă de planificarea şi executarea deplasării şi de menţinerea forţelor la capacitate ridicată de luptă.
În modul cel mai cuprinzător, logistica militară modernă acoperă aspecte ale operaţiilor militare care se ocupă cu:
- proiectarea şi dezvoltarea, achiziţia, depozitarea, transportul, distribuţia, evacuarea şi controlul materialelor;
- transportul personalului;
- achiziţia sau construcţia, mentenanţa, repartizarea şi exploatarea facilităţilor;
- achiziţia sau furnizarea serviciilor;
- sprijinul cu servicii medicale şi de sănătate.
Pe plan mondial, noile strategii de ap ărare acordă o importanţă deosebită domeniului logistic. Eficienţa logisticii nu este dată numai de capacitatea de a face economii, dar şi de a reinvesti în serviciile oferite pe prima linie a unui front de luptă.
Principiile transform ării în Armata României subliniază necesitatea realizării unor structuri luptătoare, de asigurare de luptă şi suport logistic, de tip modular, flexibile şi mobile, cu capacitate mare de reacţie. Dezvoltarea sistemului logistic militar integrat, flexibil şi funcţional, în măsură s ă răspundă nevoilor de asigurare a unităţilor luptătoare cu toate categoriile de tehnică şi materiale (la timpul şi în locul ordonat, cât mai simplu şi cu cheltuieli minime), răspunde cerinţelor de realizare a interoperabilităţii cu sistemele logistice ale armatelor moderne, din ţările membre ale NATO sau partenere. Susţinerea logistică a forţelor Armatei României în secolul al XXI- lea, în condiţiile specifice ale conflictelor militare actuale, trebuie să se adapteze conceptual şi structural la dimensiunea, configuraţia şi misiunile forţelor, pentru a realiza un sistem logistic apt să îndeplinească funcţiile de bază ale logisticii, potrivit procedurilor NATO.
Logistica sistemului naţional de apărare a României constituie un complex de măsuri şi activităţi, desfăşurate în timp de pace şi la război, pregătirea economiei şi a teritoriului pentru apărare, înzestrarea şi aprovizionarea forţelor destinate ducerii acţiunilor militare, asigurarea tehnicii de telecomunicaţii, transport, medicale, sanitar-veterinare, financiare, prestări servicii şi de altă natură necesare efortului de apărare.
Autorit ăţile administraţiei publice, organele militare teritoriale, agenţii economici şi instituţiile de toate categoriile care susţin logistic efortul de apărare, elementele de logistică din compunerea forţelor armate, precum şi relaţiile ce se stabilesc între acestea constituie sistemul naţional logistic.
Logistica trupelor, parte component ă a logisticii sistemului naţional de apărare, constituie un factor hotărâtor pentru realizarea scopului acţiunilor militare şi pentru îndeplinirea misiunilor ce revin forţelor participante şi are următoarele elemente componente:
- aprovizionarea;
- transporturile;
- mentenanţa;
- asistenţa medicală;
- asistenţa sanitar-veterinară;
- asigurarea financiară;
- asigurarea căilor de comunicaţie;
- cartiruirea trupelor;
- adăpostirea animalelor.
La nivelul Ministerului Apărării, Comandamentul Logistic Întrunit este structura subordonată nemijlocit şefului Statului Major General având ca principală sarcină aprovizionarea tuturor categoriilor de forţe armate şi participarea la sprijinul logistic al unităţilor aflate în operaţie în teritoriul naţional sau în teatrele de acţiuni militare din afara teritoriului României (Reprezentanţele României la NATO, Afganistan, Irak, Bosnia etc.). Misiunile Comandamentului Logistic Întrunit sunt:
● realizarea sprijinului logistic al forţelor participante la acţiuni militare, precum şi la cerere, al forţelor aliate care staţionează, desfăşoară operaţiuni sau tranzitează teritoriul naţional;
● asigurarea managementului resurselor materiale necesare forţelor armate;
● executarea transporturilor în sistem unitar;
● extinderea acţiunilor de externalizare şi perfecţionare a prestărilor de servicii;
● valorificarea bunurilor materiale aflate în administrarea Ministerului Apărării;
● asigurarea capacităţilor de dislocare rapidă a forţelor;
● asigurarea medicală operaţională;
● asigurarea unei legături eficiente între sistemul logistic al armatei şi economia naţională.
Utilizat ă pentru prima dată în domeniul militar, considerată ulterior acea ramură a artei războiului care se ocupă de mişcarea şi aprovizionarea armatelor, logistica s-a extins treptat şi în activitatea economică, în prezent constituind un domeniu de cercetare distinct, iar la nivelul multor firme o structură separată, diferită de cea de marketing, producţie sau comercială. Secolul al XXI-lea a debutat cu o creştere fără precedent a gradului de globalizare a pieţelor, conceptul de management logistic constituind o arie managerială deosebit de importantă pentru orice organizaţie, indiferent de sectorul de activitate, fiind definit de specialişti ca „proces de planificare, implementare şi control a raportului cost/eficienţă privind deplasarea şi depozitarea materiilor prime şi produselor finite precum şi colectarea informaţiilor legate de derularea procesului din momentul începerii lui până în momentul intrării în consum a rezultatelor acestuia, în scopul satisfacerii cerinţelor consumatorilor“ (Council of Logistics Management). Aplicarea oportună a metodelor moderne de management, marketing, asigurarea calităţii şi tehnologia informaţiei în logistica militară românească, în acord cu politicile şi standardele NATO din domeniu, vor spori considerabil şansele optimizării activităţilor specifice.
Lt.prep.univ. DOREL BADEA
BIBLIOGRAFIE :
1. Bălan, Carmen, Logistica, Bucureşti, Editura Uranus, 2006
2. Ciubotaru, Gheorghe, Managementul organizaţiei militare, Teză de doctorat, Sibiu, Universitatea „Lucian Blaga“, 2006
3. Dumitru, Marin, Managementul logisticii, Craiova, Editura Sitech, 2005
4. Mavriş, Eugen, Logistica militară în debutul secolului XXI. În: „Observatorul Militar“ colecţia 2006
