Comunitatea Oncologica din Romania

21/08/2026

Sunt zile în care, indiferent cât de mult ai încercat, cât de multe ai gestionat sau cât de aproape au fost oamenii dragi, tot rămâne un sentiment de insuficiență. Nu ai reușit să fii suficient de calm, de puternic, de recunoscător. Ai simțit, poate, că ar fi trebuit să faci față mai bine unei vizite la spital, unei vești medicale, unei nopți nedormite, sau pur și simplu propriei oboseli.

Acest sentiment de insuficiență are adesea o voce interioară care îl întreține: o voce critică, exigentă, care compară permanent ce simți acum cu ce "ar trebui" să simți. Este vocea care spune "alții trec prin mai mult și nu se plâng" sau "nu ai dreptul să fii epuizat, ție ți-e mai bine decât altora". Această voce nu apare din răutate. De cele mai multe ori, ea a fost învățată de-a lungul vieții, ca o formă de disciplină sau de protecție. Problema este că, în fața unei experiențe precum boala oncologică, exigența ei nu mai protejează, ci epuizează suplimentar o persoană deja solicitată la limită.

Aici intervine auto-compasiunea, nu ca un concept vag de "iubire de sine", ci ca o abilitate concretă, cu trei componente pe care le poți exersa. Prima este blândețea față de tine, în locul autocriticii: același fel de căldură pe care ai avea-o pentru un prieten aflat în locul tău, nu un standard mai sever rezervat propriei persoane. A doua este recunoașterea umanității comune: amintirea faptului că a avea o zi grea, în mijlocul unei experiențe atât de solicitante, nu este un eșec individual, ci o parte firească a ceea ce înseamnă să fii om în fața suferinței. A treia este atenția echilibrată față de propria suferință: a o recunoaște și a-i da spațiu, fără să te lași copleșit de ea și fără să o negi.

Nu trebuie să faci față perfect unei experiențe care nu are, de fapt, un mod "corect" de a fi trăită. Boala oncologică nu vine cu un manual de instrucțiuni emoționale, iar felul în care reacționezi tu, într-o zi anume, nu poate fi măsurat cu o riglă a "cât ar trebui să reziști". A fi blând cu tine în ziua grea nu întârzie vindecarea. O susține, pentru că reduce povara suplimentară pe care ți-o pui singur, deasupra celei aduse deja de boală.

Cum arată, pentru tine, un gest mic de blândețe față de propria persoană într-o zi dificilă?

12/08/2026

Când pierzi pe cineva drag în urma bolii oncologice, durerea nu vine niciodată cu un manual de instrucțiuni. Unii simt copleșirea imediat, alții trec printr-o perioadă de amorțeală, iar vinovăția, gândul că poate ar fi fost ceva de făcut, apare adesea fără să fie invitată. Nimic din toate acestea nu este greșit. Fac parte, fiecare în felul lui, din procesul de doliu.

Pornind de la această realitate, Fundația Comunitatea Oncologică din România deschide, începând din luna septembrie, un grup de suport gândit special pentru cei care au pierdut un membru al familiei sau o persoană apropiată în urma cancerului.

🤍 Ce urmează să găsiți acolo:
- 10 întâlniri bilunare, într-un cadru sigur și confidențial
- Timp și spațiu pentru a exprima durerea fără grabă și fără teama de a fi judecați, alături de oameni care înțeleg cu adevărat prin ce treceți
- Acces gratuit la toate întâlnirile

Nu există un termen până la care trebuie să "treci peste" o pierdere, și nu există un mod corect de a o duce.

Formular de înscriere: https://forms.gle/9EBBQ7cPsYGoTDaK7

11/08/2026

Poți fi înconjurat de familie, de prieteni, de personal medical dedicat, și totuși să te simți profund singur. Este una dintre cele mai puțin discutate realități ale bolii oncologice: nimeni altcineva nu trăiește exact experiența ta, cu toate detaliile ei intime, oricât de mult ar încerca cei din jur să înțeleagă.

Această singurătate are o formă aparte. Nu este lipsa oamenilor din jurul tău, ci distanța dintre ceea ce trăiești tu, în corpul și în mintea ta, și ceea ce pot ei să perceapă din exterior. Cei dragi văd oboseala, văd tratamentele, văd îngrijorarea de pe fața ta, dar nu pot simți frica de la ora trei dimineața, nu pot purta greutatea unei analize care întârzie sau tensiunea dinaintea unui control. Ei te însoțesc, dar nu pot intra complet acolo unde ești tu.

De multe ori, această distanță se adâncește și din dorința de a-i proteja pe cei din jur. Alegi să nu spui tot ce simți, ca să nu îi îngrijorezi mai mult decât sunt deja. Zâmbești când te întreabă cm te simți, chiar dacă răspunsul real este mult mai complicat. Așa apare un fel de singurătate dublă: cea a bolii în sine și cea a tăcerii pe care o alegi ca să-i protejezi pe cei din jur.

Este important de spus că această singurătate nu este un eșec al relațiilor tale. Nu înseamnă că familia nu te iubește suficient sau că prietenii nu se implică așa cm ar trebui. Este o consecință firească a unei experiențe profund personale, pe care nimeni nu o poate traversa în locul tău, oricâtă bunăvoință ar avea.

Ceea ce ajută nu este eliminarea completă a acestei singurătăți, pentru că ea nu poate fi eliminată în totalitate, ci găsirea unor spații în care experiența ta să fie recunoscută fără explicații suplimentare. Fie că vorbim despre grupuri de suport, comunități online sau discuții individuale cu un specialist, faptul de a fi înțeles cu adevărat, chiar și de o singură persoană, poate schimba felul în care duci mai departe această perioadă.

Dacă în ultima vreme simți această singurătate din mijlocul oamenilor și ai nevoie de un spațiu în care să nu fie nevoie să explici tot ce trăiești, te așteptăm. Fundația Comunitatea Oncologică din România oferă sprijin psihoterapeutic individual și de grup, atât pentru pacienți, cât și pentru aparținători. Nu trebuie să treci prin asta singur, iar a cere sprijin nu este un semn de slăbiciune, ci un pas curajos către tine însuți.

10/08/2026

Corpul care trece printr-un tratament oncologic devine, pentru mulți pacienți, un teritoriu străin. Cicatrici noi, o greutate diferită, o energie schimbată, uneori pierderea unor funcții pe care le considerai de la sine înțelese.

Este firesc să apară o formă de doliu față de corpul de dinainte, chiar dacă acesta este încă viu și alături de tine. Nu e o exagerare și nu e un semn de nerecunoștință față de faptul că ești aici, e o reacție umană firească la o schimbare reală.

Reconcilierea cu corpul actual nu se întâmplă printr-o decizie de moment, ci printr-un proces treptat de recunoaștere: acesta este corpul care te-a purtat prin tratament, nu unul care te-a trădat. Un corp care a găsit resurse să continue, chiar și atunci când totul în jur părea nesigur.

A vorbi despre acest doliu, în loc să-l ignori, este adesea primul pas către o relație mai blândă cu tine însuți. Nu pentru a ajunge instant la împăcare, ci pentru a-i face loc treptat, în ritmul tău.

💬 Cum arată, pentru tine, ziua în care ai simțit prima oară un strop de împăcare cu corpul tău? Ne-ar plăcea să citim, în comentarii, acele momente mici care au contat.

07/08/2026

📖 UN STUDIU RECENT NE ARATĂ CEVA IMPORTANT: SPRIJINUL DIN JUR CHIAR CONTEAZĂ, DAR NU E SINGURUL LUCRU CARE TE POATE PROTEJA

La Fundația Comunitatea Oncologică din România urmărim constant cercetarea internațională, pentru a vă aduce informații verificate, nu doar impresii. Vă prezentăm astăzi rezultatele unui studiu publicat în luna mai a acestui an, într-o revistă medicală de specialitate recunoscută internațional.

Despre ce este vorba, pe scurt

Un grup de cercetători din China, coordonat de Zengjie Ye, a analizat răspunsurile a 412 femei diagnosticate cu cancer de sân, cu vârste cuprinse între 28 și 85 de ani (vârsta medie fiind puțin peste 50 de ani), participante într-un program numit „Be Resilient to Breast Cancer" („Fii rezilientă în fața cancerului de sân"). Aproape jumătate dintre ele, mai exact 43%, se aflau în stadiul II al bolii.

Cercetătorii au vrut să înțeleagă mai bine legătura dintre trei elemente: sprijinul social, adică sentimentul de a fi susținută de familie, prieteni și personalul medical, reziliența, adică acea capacitate interioară de a face față unei situații dificile, și un fenomen numit demoralizare.

Ce înseamnă, de fapt, demoralizarea

Este un termen medical distinct de depresie, deși poate semăna cu ea. Demoralizarea înseamnă, în esență, sentimentul de neputință, pierderea sensului și a speranței, senzația că nu mai poți face nimic în fața bolii. Este o stare frecventă la pacienții oncologici, pe care cercetătorii o studiază tot mai mult, tocmai pentru că afectează puternic calitatea vieții.

Ce au descoperit cercetătorii și de ce contează pentru tine

Așa cm era de așteptat, femeile care se simțeau mai susținute de cei din jur, precum și cele care aveau un nivel mai ridicat de reziliență personală, au raportat niveluri mult mai scăzute de demoralizare. Cu alte cuvinte, sprijinul din jur chiar ajută, iar puterea interioară, de asemenea.

Partea cu adevărat interesantă este că reziliența amplifică efectul protector al sprijinului social. Practic, atunci când o pacientă are și oameni în jur pe care se poate baza și o capacitate interioară de a face față greutăților, cele două se susțin reciproc, iar efectul protector devine și mai puternic decât suma părților.

Cea mai importantă concluzie, cu impact direct pentru fiecare dintre voi, este următoarea: demoralizarea a fost cea mai scăzută atunci când pacientele aveau simultan mult sprijin din jur și multă reziliență interioară. Iar acesta este mesajul de speranță al studiului: chiar și pacientele care simțeau că au puțin sprijin din jur, dar aveau un nivel ridicat de reziliență, au raportat un nivel relativ scăzut de demoralizare.

Ce înseamnă asta, concret, pentru tine

Dacă în acest moment simți că nu ai suficient sprijin în jur, fie că ești departe de familie, fie că prietenii nu știu cm să te ajute, fie că pur și simplu te simți singură sau singur în această perioadă, acest studiu spune ceva important: nu ești condamnată sau condamnat să te simți neputincioasă doar pentru că sprijinul din jur lipsește. A lucra la propria reziliență, prin sprijin psihologic, prin grupuri de suport, prin mici obiceiuri care te ajută să faci față zilei, poate avea un efect protector real.

Bineînțeles, concluzia cercetătorilor nu este că nu mai ai nevoie de nimeni din jur, dimpotrivă. Se recomandă explicit ca intervențiile viitoare să dezvolte în paralel atât reziliența interioară, cât și legăturile sociale reale, pentru cel mai bun rezultat posibil asupra stării psihice a pacientelor.

Iar dacă ai nevoie de acest tip de sprijin, fie el sub formă de comunitate, fie de consiliere psihologică, noi, cei de la fundație, suntem aici pentru exact acest motiv. Nu ești singură sau singur în această călătorie.

📋 Detalii despre studiu, pentru cei care vor să citească mai mult

„Social support, resilience, and demoralization in patients with breast cancer: a moderated network analysis" (Sprijinul social, reziliența și demoralizarea la pacientele cu cancer de sân: o analiză de rețea moderată)

**Autori:** Ying Xiong, Qianwen Chen, Hongman Li, Miao Yu, Yanjun Xie, Jiaying Li, Jiagen Xiang, Zengjie Ye

**Publicat în:** Supportive Care in Cancer, volumul 34, articolul 487

**Data publicării:** 2 mai 2026

Purposes Demoralization is common among individuals with breast cancer, and both social support and resilience are recognized as protective factors. However, the way these two factors interact at the symptom level remains unclear. This study therefore sought to clarify how resilience modifies the as...

04/08/2026

Certificatul de handicap nu e doar o hârtie. Poate însemna mii de lei pe an.

Mulți pacienți oncologici evită să ceară încadrarea în grad de handicap, pentru că sună descurajant sau pentru că nu-și dau seama ce beneficii concrete aduce. Din experiența noastră la fundație, este una dintre cele mai subfolosite resurse.

📌 Ce poate include, concret, în funcție de gradul de încadrare:
• Scutire totală de la plata impozitului pe venit – din salariu, pensie, activități independente sau agricole.
• Scutire de la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate (CASS), în anumite situații.
• Gratuitate sau reducere la transportul urban, scutire de rovinietă și de impozitul pe mijlocul de transport aflat în proprietate.
• Scutire de la impozitul pe clădirea folosită ca domiciliu, dacă persoana cu handicap grav sau accentuat locuiește acolo.
• Pentru unele stadii avansate, certificatul poate fi eliberat permanent, fără reevaluări periodice repetate.

Aceste facilități se cumulează pe parcursul unui an și pot ajunge la o sumă considerabilă, bani pe care mulți pacienți îi pierd pur și simplu pentru că nu știu că li se cuvin sau amână demersul.

📖 Temei legal: Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap (publicată în Monitorul Oficial nr. 1.006 din 18 decembrie 2006, republicată) și Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal (publicată în Monitorul Oficial nr. 688 din 10 septembrie 2015), art. 60.
Pot fi găsite căutând "Legea 448/2006" și "Codul fiscal" pe legislatie.just.ro.

03/08/2026

Oboseala din timpul și după boala oncologică este diferită de orice altă oboseală știută înainte. Nu se rezolvă printr-o noapte de somn bun și nu se explică ușor celor din jur, care se așteaptă ca, odată terminat tratamentul, energia să revină la normal. Această epuizare are o componentă biologică reală, dar și una emoțională: efortul constant de a gestiona incertitudinea consumă resurse pe care nu le vedem consumate.

A avea grijă de tine în această perioadă înseamnă, uneori, exact contrariul a ceea ce ni se spune despre îndurare și productivitate: înseamnă permisiunea de a te opri, de a spune nu, de a te odihni fără vinovăție.

Odihna nu este renunțare. Este parte din tratament. Ce ți-ar fi de folos să auzi astăzi, ca să te odihnești fără vinovăție?

30/07/2026

Grup de suport pentru doliu pentru aparținători

Pierderea unei persoane dragi în urma bolii oncologice lasă în urmă o durere greu de dus în singurătate. Uneori emoțiile pot fi copleșitoare, alteori vin amorțeala sau vinovăția că nu am fi făcut suficient. Toate acestea fac parte, în felul lor, din procesul de doliu.

Din luna septembrie, Fundația Comunitatea Oncologică din România organizează un grup de suport dedicat aparținătorilor care au pierdut un membru al familiei sau o persoană apropiată în urma cancerului.

🤍 Ce oferă grupul:
- 10 întâlniri bilunare, într-un cadru sigur și confidențial
- Un spațiu în care durerea poate fi exprimată fără grabă și fără judecată, alături de alte persoane care trec prin experiențe asemănătoare
- Participare gratuită

Doliul nu are un termen limită și nu există un mod „corect” de a-l trăi.

Dacă simțiți că acest grup ar putea fi de folos pentru dumneavoastră, vă invităm să completati acest formular: https://forms.gle/9EBBQ7cPsYGoTDaK7

29/07/2026

Despre sucul de sfeclă, consumul de zahăr, proteine, lactate și multe alte informații despre nutriție în contextul oncologic puteți citi pe larg în articolul realizat în urma webinar ului în care am avut-o invitată pe doamna Dr. Irina Mateieş. În primul comentariu aveți link ul către articol.

😱Ca medic și dietetician am 2 variante de idei gresite care mă irită la fel de tare, când vine vorba de alimentația pacientului oncologic. Ele sunt ambele niște idei extreme și cumva la poli opuși.
😱Prima este varianta - Există o dietă/stil de viață care, de una/unul singur/ă, poate să vindece cancerul.
Nu avem până acum niciun tipar alimentar, supliment, stil de viață, post negru care să vindece cancerul. Genul ăsta de recomandări pot fi foarte periculoase pentru că îndeamnă pacienții să nu își înceapă tratamentul necesar, să întârzie tratamentul și uneori să își piardă șansa de vindecare.

😱A doua este varianta - Dieta/stilul de viață nu contează deloc când vine vorba de cancer.
Din păcate, varianta asta o întâlnesc uneori și din partea unor profesioniști din domeniul medical. Recomandarea asta este ghidata de ideea ca dacă reușești să vindeci boala apoi totul se rezolvă și dacă nu reușești să vindeci boala nimic nu mai contează.
Genul asta de gândire super focusată doar pe tumoră, uită de om ca întreg. În realitate - Nu doar că stilul de viață contribuie la îmbunătățirea calității vieții, dar poate contribui în mod real la supraviețuirea pacientului.
Avem deja foarte multe studii și dovezi că malnutriția duce la creșterea perioadei de spitalizare, la mai multe întreruperi ale tratamentului, la mai multe toxicități, la scăderea calității vieții și în final la scăderea supraviețuirii.
Și începem să avem dovezi și legate de cm calitatea dietei poate influența rezultatul anumitor tratamente și posibil despre asocierea anumitor recomandari cu anumite tratamente.

😱Nu sunt un fan al zicalei "adevărul este la mijloc", dar în cazul ăsta se potrivește!
Dr Irina Mateieș

28/07/2026

Există o teamă despre care se vorbește prea puțin: aceea care rămâne după ce tratamentul s-a încheiat. Mulți pacienți își imaginează că, odată terminată chimioterapia sau radioterapia, frica dispare. Realitatea este alta.

Frica de recidivă poate reveni la fiecare control, la fiecare durere neobișnuită, la fiecare aniversare a diagnosticului. Nu este un semn de slăbiciune și nu înseamnă că nu ești suficient de recunoscător pentru că ai supraviețuit. Este o reacție firească a unei minți care a învățat, pe pielea ei, cât de fragil poate fi echilibrul.

Vindecarea psihologică nu înseamnă eliminarea fricii, ci învățarea de a trăi alături de ea, fără să-ți conducă fiecare decizie. Tu cm ai învățat să faci loc acestei temeri, fără să-i dai toată puterea?

*Susținem, prin suport psihoterapeutic individual sau de grup, pacienții diagnosticați cu cancer și familiile acestora în demersul lor pentru recuperare și pentru a duce o viață împlinită.