LAPAR

26/08/2026

🤖 Inteligența artificială în agricultură: de la tehnologie la decizii mai bune în fermă

Inteligența artificială începe să schimbe modul în care lucrăm în agricultură. Analiza imaginilor satelitare și a datelor din teren, estimarea producțiilor, optimizarea irigațiilor sau utilizarea mai eficientă a inputurilor sunt doar câteva dintre direcțiile în care AI poate deveni un instrument important pentru fermieri.

Dar, dincolo de entuziasmul pentru noile tehnologii, rămâne o întrebare esențială:

Construim tehnologia pentru fermier sau încercăm să găsim un loc în fermă pentru tehnologia deja construită?

O analiză sistematică recent publicată în revista Agriculture atrage atenția tocmai asupra acestei diferențe. Studiile privind utilizarea inteligenței artificiale în agricultura micilor fermieri sunt încă puternic orientate către dezvoltarea tehnologică, în timp ce nevoile concrete ale fermierilor, accesibilitatea soluțiilor și modul în care acestea pot fi integrate în activitatea de zi cu zi trebuie să primească mai multă atenție.

Pentru agricultură, această perspectivă este importantă.

O tehnologie poate fi foarte performantă din punct de vedere tehnic, dar dacă este dificil de utilizat, prea costisitoare, necesită date pe care fermierul nu le are sau oferă rezultate greu de interpretat, valoarea ei practică rămâne limitată.

În schimb, o soluție digitală bună este cea care transformă datele în informații utile și informațiile în decizii mai bune.

De exemplu, pentru fermier poate conta mai puțin faptul că un algoritm are o precizie impresionantă și mai mult faptul că acesta îi poate spune, într-un mod simplu și relevant:

🌱 unde există un risc de stres al culturii;
💧 unde este nevoie de apă și unde poate fi redusă irigarea;
🧪 unde aplicarea inputurilor poate fi ajustată;
📊 cm evoluează cultura și ce riscuri pot apărea;
🚜 unde intervenția utilajelor poate fi optimizată;
📈 cm pot fi luate decizii mai bune pe baza datelor acumulate în fermă.

În același timp, agricultura nu poate fi redusă doar la algoritmi și baze de date. Experiența fermierului, cunoașterea terenului și înțelegerea condițiilor locale rămân esențiale.

De aceea, viitorul agriculturii digitale nu ar trebui să fie despre „om versus tehnologie”, ci despre fermier + tehnologie.

Inteligența artificială poate deveni un instrument extrem de valoros pentru agricultura europeană și românească, mai ales într-un context în care presiunea asupra costurilor, resurselor, forței de muncă și schimbărilor climatice este tot mai mare.

Dar pentru ca această transformare să fie una reală, tehnologia trebuie să pornească de la problemele din fermă și să ajungă la fermier sub forma unor soluții simple, accesibile, verificabile și utile în luarea deciziilor.

👉 Agricultura viitorului nu va însemna mai multă tehnologie de dragul tehnologiei. Va însemna mai multe informații relevante, decizii mai bine fundamentate și resurse folosite mai eficient.

📚 Sursa: Coka, Z., Monteiro, M. A., & Jammer, B. D. (2026). Technology-Driven or Farmer-Centred? A Systematic Review of Artificial Intelligence Research for Smallholder Agriculture. Agriculture, 16(14), 1518.

🔗 Articolul integral: https://www.mdpi.com/2077-0472/16/14/1518

25/08/2026

Mulțumim pentru preluare.

Alianța pentru Agricultură și Cooperare (AAC) solicită intervenția Guvernului și a Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale pentru evaluarea co...

25/08/2026

Notă de informare:

🌾 Seceta nu ține cont de regiuni. Solidaritatea fermierilor trebuie să fie națională.

În anii în care seceta a afectat grav Moldova, Dobrogea, Bărăganul sau Oltenia, fermierii din vestul țării au susținut acordarea despăgubirilor. Astăzi, când seceta pedologică și hidrologică severă lovește Banatul și Crișana, este firesc ca întregul sector agricol să le fie alături.

LAPAR, alături de colegii din Alianța pentru Agricultură și Cooperare, a solicitat Guvernului evaluarea urgentă a situației și acordarea unor despăgubiri pentru pierderile înregistrate atât la culturile de toamnă, cât și la cele de primăvară.

Fermierii afectați trebuie sprijiniți în mod echitabil, indiferent de regiunea în care își desfășoară activitatea. Pentru că seceta unuia este problema întregii agriculturi românești.

Astăzi, Vestul are nevoie de solidaritatea noastră!

25/08/2026

Despre problema arendei în agricultură.

25/08/2026

România traversează cel mai bun an din istorie din punct de vedere al producțiilor agricole, în ciuda secetei și a temperaturilor ridicate care s-au instalat după jumătatea lunii iulie.

25/08/2026

Asociația Producătorilor Agricoli din Bucovina își exprimă solidaritatea cu crescătorii de ovine și susține revendicările lor, într-un context de criză profundă în zootehnia românească. Problemele din sector, de la prețuri mici și imposibilitatea de valorificare...

24/08/2026

Influența sistemelor de lucrări ale solului asupra carbonului organic și a fertilității solului

Un studiu recent publicat în revista Agriculture a evaluat efectele diferitelor sisteme de lucrări ale solului, asociate cu strategii integrate de management, asupra proprietăților materiei organice din sol și asupra producției de porumb.

Cercetarea a comparat no-tillage (NT), strip-tillage (ST) și sistemul convențional (CT). În cadrul sistemelor NT și ST, resturile vegetale de porumb au fost menținute la suprafața solului, în timp ce sistemul convențional a inclus arderea paielor, reflectând practica tradițională din zona experimentală.

Rezultatele indică faptul că strip-tillage a avut performanțe superioare sistemului no-tillage atât în ceea ce privește producția de porumb, cât și unii indicatori ai calității solului. Varianta ST5, care a combinat strip-tillage, returnarea integrală a resturilor vegetale, stimularea descompunerii acestora și o creștere cu 10% a densității de plantare, a fost identificată drept cea mai performantă combinație tehnologică.

În această variantă, producția de porumb a atins aproximativ 11,75 t ha, iar sistemul ST a prezentat o producție medie cu 6,78% mai mare decât no-tillage.

Un aspect deosebit de relevant îl constituie modificările observate la nivelul materiei organice și al acizilor humici. Analizele au evidențiat diferențe semnificative între sistemele de management în ceea ce privește conținutul de carbon organic, fracțiile humice și caracteristicile structurale ale acizilor humici. Autorii asociază rezultatele obținute în ST5 cu o mai bună transformare și stabilizare a carbonului provenit din resturile vegetale și cu îmbunătățirea fertilității solului.

Este important însă ca aceste rezultate să fie interpretate în contextul experimental: tratamentele au reprezentat combinații cumulative de practici agronomice, astfel încât contribuția independentă a fiecărei intervenții, reducerea fertilizării, stimularea descompunerii resturilor vegetale sau creșterea densității, nu poate fi cuantificată separat.

Concluzia principală: managementul conservativ al solului trebuie analizat ca un sistem integrat, în care reducerea perturbării solului, menținerea resturilor vegetale și gestionarea eficientă a carbonului pot contribui simultan la menținerea productivității și la îmbunătățirea unor proprietăți ale solului.

Sursa: Wang et al. (2026), Agriculture, 16, 1553.
DOI: 10.3390/agriculture16141553.

23/08/2026

🌱 Solul se poate „obosi”. Dar îl putem și ajuta să se refacă.

Ce se întâmplă într-un teren atunci când aceeași cultură revine an după an?

La prima vedere, pare simplu: semănăm, recoltăm și repetăm. Însă solul nu este doar suportul pe care crește planta. Este un sistem viu, în care structura, apa, aerul, nutrienții și microorganismele interacționează permanent.

Iar atunci când rotația culturilor este foarte simplificată sau ajungem la monocultură, acest echilibru poate începe să se rupă.

Un exemplu foarte interesant vine dintr-un experiment de lungă durată din Polonia, în care cartoful a fost cultivat continuu pe aceeași parcelă timp de zeci de ani. Cercetătorii au comparat acest sistem cu o rotație de șase culturi: cartof – ovăz – in – secară de toamnă – bob – triticale de toamnă.

Ce se întâmplă când practicăm monocultura ?

În cazul monoculturii de cartof, apar treptat efecte precum epuizarea și dezechilibrele din sol, modificări ale activității biologice și o presiune mai mare din partea unor boli, dăunători și buruieni.

Autorii vorbesc inclusiv despre fenomenul de „self-poisoning” al solului – o acumulare de condiții nefavorabile pentru dezvoltarea plantei.

Rezultatul se vede, în final, în cultură: sistemul radicular și partea aeriană se dezvoltă mai slab, iar producția și proporția tuberculilor comercializabili scad.

🌿 Aici apare rolul plantelor de acoperire

În experiment, cercetătorii au introdus ridichea furajeră (Raphanus sativus L.).

Ridichea furajeră dezvoltă o rădă pivotantă puternică, însoțită de numeroase rădăcini laterale, care pot ajunge până la aproximativ 1,5 metri.

Această masă radiculară contribuie la:

🌱 afânarea și aerarea solului;

🌱 reciclarea nutrienților;

🌱 creșterea aportului de materie organică;

🌱 îmbunătățirea structurii solului;

🌱 susținerea activității biologice;

🌱 reducerea eroziunii și a presiunii buruienilor.

În plus, atunci când ridichea este menținută pe teren peste iarnă, poate contribui la păstrarea apei în straturile superioare ale solului.

Și aici vine partea care merită atenție.

În prima perioadă a experimentului, între 2015 și 2018, cartoful cultivat continuu avea producții cu aproximativ 50% mai mici decât cartoful din rotație.

După introducerea ridichii furajere ca plantă intermediară, diferența s-a redus considerabil.

Pentru soiul Catania, diferența dintre rotație și cultura continuă a scăzut:

de la 50,4% → la 22,3%.

Pentru Red Sonia:

de la 45,5% → la 12,9%.

Mai mult, proporția producției comercializabile în cultura continuă a crescut de la 35,1% la 51,9% pentru Catania și de la 23,6% la 35,8% pentru Red Sonia.

Asta ne arată ceva important:

o cultură de acoperire nu este doar „o cultură pusă între două culturi principale”.

Ea poate avea un rol activ în ceea ce se întâmplă în sol.

Rădăcinile lucrează în profunzime. Biomasa se întoarce în sistem. Nutrienții sunt reciclați. Structura solului poate fi îmbunătățită. Iar activitatea biologică poate fi susținută.

Practic, în loc să lăsăm terenul „să aștepte” următoarea cultură, folosim perioada dintre culturi pentru a continua să lucrăm cu solul.

Dar există o concluzie și mai importantă.

Ridichea furajeră nu înlocuiește rotația culturilor.

Cercetătorii arată că rotația rămâne factorul cu cea mai mare influență asupra producției. Plantele de acoperire pot însă să reducă efectele negative ale unei rotații simplificate sau ale culturii continue.

Cu alte cuvinte:

👉 rotația este fundația;

👉 plantele de acoperire sunt unul dintre instrumentele prin care putem construi mai multă sănătate în sol.

Iar agricultura nu înseamnă doar să obținem o recoltă bună anul acesta.

Înseamnă să lăsăm în urmă un sol capabil să susțină și următoarea recoltă, și pe cea de după ea.

Pentru că, până la urmă, cea mai importantă cultură pe care o avem pe fermă este solul. 🌱

Sursă: Tyburski, J., Franke, K., Rychcik, B., Wojtacha, P., Nowakowski, M. (2026). Role of Intercropping, Herbicides and Fungicides in Compensating for the Lack of Crop Rotation in Long-Term Continuous Cropping of Two Potato Cultivars. Agriculture, 16, 1065.

https://doi.org/10.3390/agriculture16101065