05/10/2026
Germania nu s-a întrebat niciodată ce vrea Europa de la ea. A știut ce vrea ea de la Europa - iar Europa s-a construit și în jurul acestui răspuns. La fel Danemarca, Irlanda sau Olanda, la scări diferite.
România își schimbă prioritățile (sau „viziunile”, cm spun decidenții) cu fiecare guvern, iar rezultatul se vede în negocieri: cine nu știe ce vrea primește ce rămâne de la ceilalți.
Ultimul editorial din serie, de Ana-Maria Icătoiu, președinta executivă a FICSIMM-Federația pentru Inovare și Competitivitate Sustenabilă în IMM-uri, pe CursDeGuvernare.ro, este despre tema de casă amânată de treizeci de ani: o identitate competitivă pentru România. Nu o strategie tradusă din documentele Comisiei, ci răspunsul nostru la întrebarea: „La ce vrem să fim printre cei mai buni din lume?”.
Există o iluzie persistentă la noi: că soarta noastră europeană se decide exclusiv „la Bruxelles”. Realitatea e că negocierea e pe jumătate câștigată - sau pierdută - acasă. Un stat care vine la masă cu o strategie industrială credibilă, cu proiecte mature și cu un mediu privat aliniat obține reguli favorabile aproape de la sine, pentru că oferă Uniunii ceva de care are nevoie. Un stat care vine doar cu argumentul nevoii obține compasiune și alocări pe care apoi le administrează greu, tocmai pentru că nu le-a ancorat în nimic.
Ce înseamnă, concret, „tema de casă”:
*Rescrierea, nu cosmetizarea Strategiei industriale. a analizat-o articol cu articol și a transmis observații pe douăsprezece capitole. Concluzia: fără măsuri concrete, fără ancorare în evoluțiile economice europene și mondiale, fără finanțare corelată, fără mecanisme de implementare;
*O strategie investițională națională - vom avea simultan PPNR, Fondul de Competitivitate, SAFE, InvestEU, Fondul pentru Modernizare și bugetul național. Fără coerență între ele, repetăm la scară mai mare eroarea programării paralele: drumuri fără fabrici, fabrici fără oameni, oameni fără competențe;
*Identificarea și creșterea „campionilor regionali” - firmele mijlocii, adesea discrete, care exportă, inovează și trag după ele zeci de furnizori locali. Nu a alege câștigătorii pe hârtie, ci a construi condiții în jurul celor care au câștigat deja pe piață;
*Patru direcții unde avantajul e real: inteligența artificială, semiconductorii (proiectare, testare, ambalare avansată), apărarea și aerospațialul, economia circulară.
Firul care le leagă e o schimbare de perspectivă: România ca furnizor de competitivitate în Europa, nu doar beneficiar de fonduri. Din poziția asta negociezi altfel - nu ceri sprijin, ci oferi capacitate.
Identitatea competitivă nu trebuie scrisă de un minister singur - statul nu are informația din interiorul economiei. Nici de mediul privat singur - doar statul transformă o viziune în politici, bugete și legi. Doar împreună.
Oferta noastră de parteneriat e pe masă. A fost mereu.
Toate pozițiile sunt publice: https://ficsimm.eu/resurse/
Fereastra europeană e încă deschisă. Dacă nu ne definim noi identitatea, o vor face alții - ca piață de desfacere și rezervor de forță de muncă.
Editorialul, integral, pe primul link din comentarii.
