30/09/2025
In memoriam…
Pe 30 septembrie, într-o zi seninà de toamnà, acum 50 de ani, a plecat dintre noi, juristul si istoricul Andrei RADULESCU. Prim Presedinte al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, pânà în septembrie 1940, când a fost « demisionat » de generalul Antonescu.
Andrei RADULESCU a fost întemeietorul scolii de cercetare în domeniul istoriei dreptului românesc (Colectivul pentru vechiul drept românesc, redenumit recent Institutul de Cercetàri Juridice « Acad. Andrei Radulescu »), membru al Academiei Române timp de 40 de ani,, Vice-Presedinte ales de 10 ori si Presedinte al Academiei Române (1946-1948).
Lui Andrei Radulescu îi datoràm aceste cuvinte care au traversat secolul fàrà nici o umbrà si care sunt si astàzi, în continuare, de mare actualitate…
« Dreptatea cere sà dai fiecàrei vremi ceea ce este al ei si sà înveti de acolo tot ceea ce îti poate folosi azi … »
Este foarte greu în câteva cuvinte sà redàm viata si opera lui Andrei Radulescu. Dar astàzi la 50 de la moartea sa, poate ar fi bine, sà ne amintim …. cà a fost o minte luminatà, venità dintr-o familie de mosneni vechi din satul Chiojdeanca (singurul sat din România în care s-au nàscut 2 Presedinti ai Academiei Române, al 2-lea fiind Acad Eugen Simion).
Contrar obiceiurilor de atunci care, dat fiind calitatea sa de fiu cel mare al familiei, îl hàràzeau sà ràmânà în sat, în 1894 Andrei Radulescu pàràsea casa pàrinteascà ca sà învete la Liceul « Petru si Pavel » din Ploeisti. In 1900, in clasa a VI-a de liceu, la numai 20 de ani, îsi tinea prima conferintà intitulatà « Noi in 1900 ». Apoi, încheind studiile universitare cu calificativele de « magna cm laude », Andrei Radulescu a început o lungà cariera de magistrat, care l-a dus spre functia de Presedinte al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, dar si la aceea de Presedinte al Academiei Române. Vremurile grele în care si-a încheiat cariera –a fost« demisionat » de Antonescu - au fàcut sà nu aibe nici màcar o pensie ca fost magistrat.
Profesor la Academia de Inalte Studii Comerciale si Industriale din Bucuresti din 1918 pânà în 1947, Andrei Ràdulescu a predat atât cursuri de drept civil, cât si de drept international, de drept comercial si de drept constitutional.
Am întâlnit si azi fost studenti de-ai sài (care au peste 80 de ani) care îsi amintesc cu drag cà atunci când Profesorul Andrei Ràdulescu tinea un curs, amfiteatrul era plin. Andrei Radulescu însusi spunea, cu bucurie, cà a vorbit întotdeauna în fata unor sàli pline si cà nu a vàzut vreodatà pe cineva sà doarmà la cursurile sale .
Era cunoscut ca fiind un profesor exigent si studentii recunosteau cà la el « trebuia sà înveti carte » … ; mai existà si astàzi diferite caiete în care Profesorul Andrei Radulescu îsi nota întrebàrile puse studentului si ràspunsurile acestuia, pentru a putea dovedi ulterior, în caz de nevoie, exactitatea cunostiintelor studentului respectiv.….
In calitate de magistrat a refuzat întotdeauna compromisurile : tânàr magistrat nu a vrut sà fie numit în Ploiesti unde-si fàcuse studiile, explicând Ministrului cà « pe drept sau nedrept, fosti colegi, avocati sau prieteni de acolo îmi pot tulbura activitatea », la fel cm mai târziu, la sfârsitul carierei « demisionat » fiind, a refuzat în toamna anului 1944 sà se întoarcà în magistraturà unde i se cerea sà accepte unele ingerente ale puterii în activitatea judecàtoreascà, nefiind de accord cu înfiintarea Tribunalului Poporului, dupà cm nu a fost de accord nici cu introducerea în acei ani grei, a pedepsei cu moartea.
Vizionar, în 1900, acum 109 ani ( !) tânàrul Andrei Ràdulescu în vârstà de numai 20 de ani, scria « Cu totii stim cà natiunea noastrà s-a nàscut din contopirea elementului roman (…) cu elementul dac. De la aceste douà popoare am mostenit prin atavism cele mai frumoase calitàti, care ne-au scàpat de toate nenorocirile si ne-au fàcut sà ajungem astàzi (în 1900…) a fi o natiune cu un viitor stràlucit în lumea europeanà, o natiune tânàrà dar viguroasà, plinà de bàrbàtie si iubitoare de progres » .
Vorbind despre patriotism spunea « Adevàratul patriotism constà în cinste si muncà dezinteresatà »
Astàzi, cuvintele rostite de Andrei Ràdulescu acum peste o jumàtate de veac, sunt mai mult ca niciodatà, de mare actualitate. « Dreptatea cere sà dai fiecàrei vremi ceea ce este al ei si sà înveti de acolo tot ceea ce îti poate folosi azi »
Sà învàtàm modestia, cinstea , probitatea unui om care si-a respectat principiile în ciuda vremurilor grele si ale presiunilor epocii prin care a trecut.
Prof. Sorina RADULESCU-GRUBER
