Matricea Românească

05/10/2026

Există sate în care școala este locul în care un copil vede pentru prima dată o hartă a lumii, citește o carte care îl poartă într-un loc în care nu a ajuns niciodată, descoperă meserii despre care nimeni din familia lui nu a auzit și, poate cel mai important, începe să înțeleagă că viitorul poate arăta diferit de trecut. Într-un sat, școala poate fi una dintre puținele ferestre prin care lumea largă intră într-o comunitate. De aceea, atunci când vorbim despre educație în mediul rural, vorbim despre mult mai mult decât rezultate la examene, infrastructură sau statistici privind abandonul școlar. Vorbim despre șanse, despre orizonturi și despre distanța dintre locul în care se naște un copil și locul până la care poate ajunge. Această distanță rămâne una dintre marile provocări ale educației contemporane.

Școala din sat și lumea de dincolo de ea Într-o societate în care discutăm tot mai mult despre digitalizare, inteligență artificială, infrastructură și performanță, merită să revenim din când în când la o întrebare simplă: ce șanse are un copil să creadă că poate deveni ceea c...

21/09/2026

Olena Gamurar este o tânără interpretă de muzică populară din Bugeac, care își poartă rădăcinile în cântec, în portul tradițional și în fiecare apariție scenică. Crescută între tradiția bisericească și folclorul românesc al locului natal, Olena își construiește astăzi propriul drum artistic, cu dragoste pentru autenticitate și pentru poveștile oamenilor de acasă. Pentru ea, muzica este mai mult decât o pasiune: este o formă de a-și păstra identitatea, de a-și descoperi rădăcinile și de a duce mai departe tradițiile Bugeacului. Prin fiecare cântec pe care îl interpretează, încearcă să păstreze vie memoria locului din care vine și să o împărtășească unui public cât mai larg.

Olena Gamurar este o tânără interpretă de muzică populară din Bugeac, care își poartă rădăcinile în cântec, în portul tradițional...

21/09/2026

…Ne cufundăm în serile acestea de toamnă care ne aduc aminte de povești… și de bunici.

Ce bine era în amurgul în care un „Bunicule, spune o poveste!” era tot ce trebuia pentru ca lumea să se oprească puțin.

Și bunicul începea:

…din viața lui, din întâmplări de demult, din povești pe care le știa de la alții. Cu haz, cu tâlc, cu înțelepciune. Era hâtru și sfătos, uneori repeta aceeași poveste, dar noi o ascultam de fiecare dată încântați!

Ce bine e cu bunicii…

Cu replica aceasta, „Bunicule, spune o poveste!”, nu cerem doar o poveste. Cerem, fără să știm, să ne întoarcem puțin acolo unde ne era bine. Unde eram mici, ținuți aproape, iar timpul avea răbdare.

O moștenire neprețuită? Poveștile lor, ale bunicilor, în care încă ne putem întoarce acasă.


,,Desenele lui David"
https://matricea.ro/desenele-lui-david-49/

21/09/2026

M-am gândit din nou la ea acum, la început de an școlar, când copiii se întorc în clase, fiecare cu felul lui de a privi lumea, de a înțelege, de a întreba, de a se teme, de a încerca.

M-am gândit din nou la ea acum, la început de an școlar, când copiii se întorc în clase, fiecare cu felul lui de a privi lumea...

21/09/2026

Școala a început. După săptămâni de vacanță, curțile școlilor s-au umplut din nou de copii, clasele de glasuri, iar diminețile de graba cu care se pregătesc ghiozdanele și se încheie ultimii nasturi ai uniformelor.

Școala a început. După săptămâni de vacanță, curțile școlilor s-au umplut din nou de copii, clasele de glasuri, iar diminețile de graba...

15/09/2026

„Umple-mă cu informații bune și corecte și gânduri frumoase, ca să pot face lucruri frumoase”

Acesta este unul dintre cele mai importante lucruri pe care ni le poate cere un copil, nouă, adulților. Nu ne cere să gândim în locul lui. Nu ne cere să-i spunem mereu ce să facă. Ne cere să-i oferim lucruri din care să-și poată construi singur gândirea. Din care să poată crea frumosul.

Mintea se hrănește cu ceea ce primește. Dacă o umplem cu teamă, comparații, zgomot și informații neverificate, și gândurile pot deveni asemenea lor. Dacă îi dăm cunoaștere, adevăr, frumusețe, întrebări bune, povești care inspiră, oameni care au construit ceva și curajul de a cerceta, mintea începe să lege lucrurile, să înțeleagă, să pună întrebări și să creeze.

„Umple-mă” nu înseamnă „spune-mi tot”. Înseamnă: ,,ajută-mă să am de unde alege”: ,,Dă-mi repere ca să pot deosebi adevărul de aparență, binele de ceea ce doar pare bun, informația de manipulare”.

Un îndemn: pune înăuntrul unui copil lucruri atât de bune, încât, în timp, să poată crește din ele propriile lui gânduri cu rost!


,,Desenele lui David"
https://matricea.ro/desenele-lui-david-48/

15/09/2026

În satul meu, Dăișoara, din județul Brașov, Ziua Crucii vine și cu o rânduială pe care am cunoscut-o dintotdeauna: în ajunul sărbătorii, preotul merge din casă în casă, cu crucea și cu cele sfinte, pentru a binecuvânta și a sfinți casele oamenilor. Dintr-o gospodărie în alta, crucea trece pragurile caselor și ajunge în camerele în care se trăiește, se muncește, se râde, se plânge și se păstrează amintirile unei familii. Este un obicei simplu, dar care, privit astăzi, spune mult despre felul în care satul românesc și-a trăit credința. Sărbătoarea nu rămâne doar în biserică. Ea pleacă împreună cu preotul și cu crucea și intră în casele oamenilor. Binecuvântarea nu este doar a locului sfânt, ci și a gospodăriei, a familiei și a vieții de zi cu zi. Tot așa este și astăzi, tradiția a mers mai departe și sătenii își așteaptă preotul cu porțile deschise și-o lumânare aprinsă pe masă.

În satul meu, Dăișoara, din județul Brașov, Ziua Crucii vine și cu o rânduială pe care am cunoscut-o dintotdeauna: în ajunul sărbători

15/09/2026

București, 7 septembrie 2026: După o vară în care a străbătut țara în cadrul unei caravane naționale cu peste 35 de proiecții, „Hoinari prin Munți”, documentarul regizat de Cosmin Dumitrache, intră de vineri, 11 septembrie, în cinematografele din întreaga țară.

București, 7 septembrie 2026: După o vară în care a străbătut țara în cadrul unei caravane naționale cu peste 35 de proiecții...

08/09/2026

Luna Septembrie are felul ei de a ne întoarce, în fiecare an, la începuturi. Săptămâna aceasta ne revedem. Copiii își caută locurile, clasele se umplu din nou de glasuri, iar în brațele tuturor florile din buchete stau țanțoșe și înmiresmate. Miros a toamnă, a vară care încă nu s-a desprins cu totul, a bucurie și, mai ales, a promisiune. Promisiunea unui an bun.

Atenția nu apare din senin. Ea se hrănește din predictibilitate, repetiție, liniște și exercițiul de a rămâne într-un lucru suficient de mult timp.

03/09/2026

Copilăria stă în gesturile mici, în lucrurile mici!

Ce îți amintește de copilărie?

Poate foșnetul hârtiei care învelea bomboana și care, înainte să-i simți gustul, îți trezea deja papilele gustative! Dulce și răcoritoare…
Poate acadeaua lipicioasă? Poate înghețata în cornet, topită puțin pe degete…
Sau poate gustul de lapte, clar și simplu, al unei bucăți de cașcaval….

Unele amintiri nu dispar niciodată.
Doar așteaptă un sunet, un gust sau o aromă ca să se întoarcă.
Pentru o clipă, copilăria e din nou aici. Așa e la noi…

Care este gustul copilăriei tale?

,,Desenele lui David"
https://matricea.ro/desenele-lui-david-47/