Un răspuns foarte scurt ar putea fi formulat astfel: nu poţi atinge vârfurile creaţiei, indiferent de domeniu, dacă nu-ţi propui scopuri pe măsură şi nu ai la îndemână instrumente capabile să determine atingerea lor. Dacă aprofundăm, însă, tema, pornind chiar de la înţelepciunea populară („Cine îşi urmează calea îşi atinge ţelul”) nu este dificil de constatat că unitatea de măsură a excelenţei, a
performanţei, a afirmării virtuţilor umane, profesionale, în primul rând, o constituie tocmai ceea ce, în limbajul obişnuit, înseamnă MĂREŢIE. Prin urmare, nu trebuie să ne temem de cuvinte, ci să le conferim înţelesul lor adânc, mai ales atunci când nu este vorba despre orice fel de scopuri, ci doar despre acelea care ating cotele cele mai înalte atât profesionale, cât şi în alte sfere ale creaţiei. Pentru că aptitudinile, înclinaţiile, tot ceea ce este dat omului de la Dumnezeu şi ceea ce a izbutit fiecare să descopere în propria existenţă ca valori reale reprezintă nu numai un bun personal, o mare avuţie proprie, ci şi o sursă de cunoaştere, de îmbogăţire materială şi spirituală a semenilor noştri. Cu cât talentul va fi mai bine valorizat, atât cel în cauză va fi mai bine împlinit sub toate aspectele condiţiei umane, iar noi, ceilalţi, ne vom putea bucura de succesul lui care se răsfrânge asupra tuturor, constituind un izvor de inspiraţie şi, deopotrivă, de mândrie simplă, omenească, iar pe un plan mai larg, de mândrie naţională în cazul valorilor cărora li se potriveşte deplin noţiunea de TALENT.
