07/04/2026
Adolescentul nu te respinge.
Se caută pe sine.
Când copilul tău se retrage, nu te respinge
Sunt momente în care pare că se îndepărtează.
Nu mai vine să povestească.
Nu mai cere părerea.
Preferă să stea singur sau cu prietenii.
Și, inevitabil, apare gândul:
„Se rupe de mine.”
„Nu mai are nevoie de mine.”
Dar ceea ce se întâmplă, de cele mai multe ori, este altceva.
Adolescentul nu te respinge.
Se caută pe sine.
Are nevoie:
să gândească singur
să ia decizii
să testeze limite
să își construiască identitatea
Acest proces se numește individuare.
Și este esențial pentru dezvoltarea lui.
Problema nu este distanțarea.
Problema este cm o interpretăm.
Distanțarea este un proces normal.
Ruptura apare când este interpretată greșit.
Când retragerea este văzută ca respingere,
părintele poate reacționa prin:
control mai mare
presiune
încercări insistente de apropiere
Iar adolescentul, simțind că nu are spațiu,
se retrage și mai mult.
Astfel, un proces natural devine unul conflictual.
Felul în care părintele reacționează în acest moment face, de multe ori, diferența între distanțare temporară și ruptură reală.
Pentru că adolescentul nu are nevoie de un părinte care îl trage înapoi.
Are nevoie de un părinte care rămâne acolo, disponibil…
chiar și atunci când el face un pas în spate.
