21/08/2026
Uneori, frica unui copil se aude. Alteori, se ascunde foarte bine.
Se aude în plânsul unui copil mic care nu înțelege de ce este într-un loc necunoscut. Se vede în mâna care caută mai des mâna părintelui, în întrebările repetate înaintea unei proceduri sau în adolescentul care spune „sunt bine”, deși în interior lucrurile sunt mult mai complicate.
🟣 Bebelușul nu poate spune ce îl doare sau ce îl sperie, dar își exprimă disconfortul prin agitație, plâns sau nevoia de contact.
🟣 La vârsta preșcolară, imaginația poate umple golurile pe care copilul nu le înțelege. De exemplu, poate crede că durerea este o pedeapsă pentru ceva ce a făcut greșit.
🟣 În cazul școlarului, pe măsură ce înțelege mai bine ce se întâmplă cu propriul corp, poate apărea teama că acesta se poate deteriora.
🟣 În adolescență, frica poate fi mai greu de observat. Adolescentul evită să vorbească despre durere, se poate enerva sau poate cere să fie lăsat în pace.
Indiferent de vârstă, atunci când copilului îi este greu, este firesc ca părintele să simtă nevoia de a găsi o soluție.
Doar că, uneori, nu există o soluție care să-i ia imediat frica sau disconfortul.
În schimb, cel mai important lucru pe care îl poți face ca părinte este să rămâi disponibil, să respecți ritmul copilului și să înțelegi că, în anumite momente, a-i oferi spațiu este tot o formă de a-i fi alături.
Siguranța emoțională este o parte importantă a experienței medicale. Tocmai de aceea, în programul Viața Copilului, oferim copiilor și adolescenților suport emoțional, joc, activități creative și pregătire pentru a traversa mai ușor experiențele medicale.