06/06/2025
Astăzi se împlinesc 13 ani de când ne-a părăsit o femeie ale cărei mâini au lăsat urme durabile în lume. Sculpturile ei încă vorbesc – despre forță, fragilitate și frumusețea ființei umane.
Ea a făcut parte dintr-o generație esențială ("generatia de aur") de sculptorițe (Gabriela Adoc, Valentina Bostina, Pusi Cocea, Geta Caragiu, Silvia Radu) – un șir de femei puternice care au marcat profund sculptura românească. Nu au fost doar artiste remarcabile, ci și figuri curajoase care au reușit să se afirme într-o lume și o profesie dominate aproape exclusiv de bărbați.
Doina Lie nu a modelat doar piatra, lemnul sau bronzul – ci gânduri, emoții și spații. Cei care au stat si stau în fața unei lucrări de-a ei, simt prezența ei tăcută, profunzimea și simțul pentru esențial.
Opera ei artistică trăiește mai departe – în muzee, în spații publice, în inimile celor care au cunoscut-o și au fost atinși de arta ei.
O comemorăm cu recunoștință și admirație.
Moștenirea ei rămâne.
Vocea ei se aude – în creațiile ei, în amintirea noastră.
"am strâns atâta amărăciune
încât nu mai am amărăciune
am strâns atâta tristeţe
încât nu mai am tristeţe
am strâns atâta fericire
- oh, uitată -
încât nu mai Știu ce e fericirea
sau poate că sunt atât de fericită
cînd strâng copilul în braţe
și sunt atât de fericită când îmi creez
neputinţele
și am atâta gol în mine
încât nu mai am loc de nostalgie
și am atâta nostalgie pentru o rază de soare
încât mă întreb "de ce Și pentru ce"
și îmi vine a râde
și îmi vine, vai, de a lua viaţa de la cap
și-n cap
de aș turti-o"
Doina Lie | 1972
