22/08/2026
Mic dictionar de termeni
Facta praeterita — „faptele trecute". Situațiile juridice constituite, modificate sau stinse integral înainte de intrarea în vigoare a legii noi. Rămân guvernate de legea veche.
Facta pendentia — „faptele în curs" (literal: care atârnă, care sunt pendinte). Situații aflate în curs de constituire, modificare sau stingere la data intrării în vigoare a legii noi. Aplicarea imediată a legii noi în cazul facta pendentia are o nuanță importantă. Legea nouă se aplică doar efectelor viitoare ale acelei situații sau fazelor care se execută după intrarea ei în vigoare. Elementele deja formate sau efectele produse sub legea veche rămân neatinse.
Facta futura — „faptele viitoare". Situații care se vor naște după intrarea în vigoare. Acestora li se aplică, de regulă, legea nouă, sub rezerva unor dispoziții tranzitorii care mențin aplicarea legii vechi.
tempus regit actum — „timpul guvernează actul". Condițiile de validitate și regimul juridic al unui act sau fapt sunt, în principiu, cele stabilite de legea în vigoare la momentul încheierii, săvârșirii ori producerii sale.
Dies a quo — „ziua de la care”. Momentul inițial de la care începe calcularea sau curgerea unui termen.
Dies ad quem — „ziua până la care”. Momentul final la care termenul se împlinește.
dies executionis — „ziua executării". Momentul la care o consecință deja stabilită se pune efectiv în aplicare.
In favorem — „în favoarea”. Califică o interpretare, o normă sau o intervenție juridică favorabilă unei persoane, categorii ori situații.
In peius — „spre mai rău”, „în defavoare”. Modificarea situației juridice a unei persoane într-un sens mai nefavorabil. În dreptul procesual este cunoscută formula "reformatio in peius". Această practică este interzisă de regula generală "non reformatio in peius" (neagravarea situației în propriul apel), ceea ce înseamnă că instanța nu îi poate crea o situație mai grea celui care a declarat singur o cale de atac.
A fortiori — „cu atât mai mult”. Raționament prin care o concluzie admisă într-o anumită ipoteză este considerată cu atât mai justificată într-o ipoteză în care rațiunea normei se manifestă mai puternic.Există două variante:
*a maiori ad minus — cine poate mai mult poate, în principiu, și mai puțin;
*a minori ad maius — dacă este interzis sau imposibil mai puținul, cu atât mai mult va fi interzis sau imposibil mai multul.
per absurdum — „prin absurd". Demonstrație prin reducerea tezei adverse la o consecință inacceptabilă.
mutatis mutandis — „schimbând cele ce trebuie schimbate". Aplicarea unui raționament la o situație analogă, cu adaptările necesare.
in abstracto — „în abstract", detașat de situația concretă (" in concreto")
ex abrupto — „brusc, fără pregătire". (Termenul folosit de Curte în 319/2025: tranziția normativă nu poate fi realizată ex abrupto.)
uno ictu — „dintr-o singură lovitură", instantaneu. Un act care se consumă în momentul săvârșirii, fără durată. În materia obligațiilor poate caracteriza executarea instantanee, prin opoziție cu executarea succesivă.
supra — „mai sus", infra — „mai jos". (Trimiteri interne într-un text)
A priori și a posteriori
a priori — anterior experienței, examinării sau unui anumit moment de referință;
a posteriori — ulterior, pe baza faptelor ori după momentul de referință.
În controlul românesc de constituționalitate:
control a priori — controlul legilor adoptate, dar încă nepromulgate;
control a posteriori — controlul exercitat asupra legilor sau ordonanțelor intrate în ordinea juridică, de regulă pe calea excepției de neconstituționalitate.
ad similis/a simili — „la ceea ce e asemănător", prin analogie. Forma " ad similis" a fost observata in unele exceptii CCR. Unii sustin ca ad similis este o constructie incorecta. Formele corecte in latina ar fi: a simili; argumentum a simili; per analogiam.
