09/09/2025
⚠️ Atenție: imaginile pot avea un impact emoțional puternic.
⸻
🐾 Episodul 2 – Primele 72 de ore
Au urmat cele mai lungi și grele 3 zile din viața lui.
Și, sincer, și din a noastră.
Când l-am găsit pe marginea drumului, Nubi cântărea doar 300 de grame.
Avea scalpul smuls, fisură craniană, o gaură în craniu prin care herniase țesut cerebral.
Nu putea sta în picioare. Intra ușor în hipotermie. Nu mânca. Nu mișca. Abia respira.
Medicii au fost sinceri.
Ne-au spus că șansele sunt sub 30%.
Că, având în vedere suferința și starea lui, eutanasierea ar fi poate mai umană.
Dar am spus:
„Dacă există și 1% șansă, atunci hai să i-o dăm.”
Pentru că sunt suflete care nu au voce, dar au nevoie de cineva care să creadă în ele.
Noi am ales să fim acei „cineva”.
Primele 72 de ore au fost un du-te-vino între speranță și teamă.
De fiecare dată când suna telefonul, simțeam un gol în stomac.
Eram pregătiți pentru orice veste. Dar, în tăcere, ne rugam doar pentru una:
„Încă e aici.”
După 3 zile de stabilizare, în care nu a trecut pericolul, dar măcar respira regulat și accepta tratamentul, Nubi a intrat în prima intervenție chirurgicală.
Operația a avut ca scop curățarea zonei craniene și îndepărtarea pielii necrozate.
Un pas mic pentru medici. Un pas uriaș pentru el.
A trecut prin iad, dar încă luptă.
Iar povestea merge mai departe.
