18/08/2026
AUTISM ROMANIA propune crearea unui mecanism național prin care nevoile persoanelor cu dizabilități să devină vizibile și să se transforme în servicii.
Am transmis Ministerului Muncii și ANPDPD o Notă de fundamentare și un set de propuneri pentru îmbunătățirea cadrului actual de reglementare privind evaluarea nevoilor de servicii sociale și transformarea acestora în servicii reale.
Problema: statul deține multe informații disparate despre persoane, servicii și bugete, dar nu avem astăzi o imagine publică, unitară și suficient de detaliată care să arate, pentru fiecare județ și la nivel național, de ce servicii au nevoie oamenii, ce primesc efectiv și ce nevoi rămân fără răspuns. Si noi nu le cunoastem, nu știm unde ne aflăm exact.
Nu este suficient să știm câte persoane au certificat de handicap sau câte servicii licențiate sunt în țară. Pentru planificarea reală trebuie să știm, de exemplu, câte persoane au nevoie de centru de zi adaptat, sprijin la domiciliu, servicii respiro, locuire incluzivă, sprijin pentru ocupare, echipe mobile sau intervenție în situații de criză – și câte dintre aceste nevoi sunt efectiv acoperite.
Principalele noastre propuneri sunt:
• realizarea unui tablou public național al nevoilor și al nevoilor neacoperite, construit după aceleași reguli/format în toate județele;
• raportarea listelor de așteptare, a refuzurilor cererilor noastre, a serviciilor recomandate în planuri, dar neprimite, și a zonelor în care serviciile lipsesc, ce lipsește;
• explicarea publică a situațiilor în care o nevoie identificată nu este inclusă între prioritățile de finanțare în strategiile locale și județene, planurile anuale și bugete;;
• planificarea din timp a tranziției copil–adult, astfel încât împlinirea vârstei de 18 ani să nu însemne dispariția dintr-un sistem și reapariția într-altul fără servicii pregătite;
• un control mai atent asupra evaluărilor și planurilor individuale, astfel încât acestea să reflecte nevoile reale ale persoanei, nu doar serviciile care există deja în localitate/județ;
• introducerea unor praguri de alertă atunci când listele de așteptare, recomandările neimplementate sau lipsa serviciilor arată un deficit grav;
• existența unei capacități reale de răspuns în situații de urgență și criză.
Cerem ca informațiile pe care instituțiile deja le colectează să fie corelate, după format unitar, făcute publice și folosite pentru decizie.
Scopul demersurilor noastre este calitatea vieții copiilor și adulților cu dizabilități, sprijinirea familiilor și prevenirea instituționalizării.
O nevoie cunoscută din timp poate deveni serviciu, buget și sprijin în comunitate. O nevoie care rămâne invizibilă în dosare poate deveni, peste ani, o situație de criză.
Prevenirea instituționalizării începe înainte de criză: prin cunoașterea nevoilor, planificarea serviciilor și asumarea răspunsului public.
Rolul nostru, al persoanelor autiste și al familiilor:
**să cerem ca evaluările copiilor și adulților cu dizabilități să reflecte toate nevoile reale ale persoanei, nu doar serviciile care există deja în localitate sau județ. Dacă un anumit sprijin este necesar, el trebuie identificat și recomandat ca atare, pus în plan.
Nu acceptați ca răspuns final simplul „nu avem acest serviciu”, deci nu îl punem în planuri. Faptul că un serviciu nu există nu înseamnă că nevoia dispare. Cereți ca lipsa lui să fie consemnată, ca nevoie neacoperită, și cereți in scris să vă spună ce măsuri intenționează autoritatea să ia pentru a răspunde acestei nevoi.
Cu cât nevoile sunt mai corect evaluate, consemnate și cerute în mod explicit de noi TOTI, cu atât devine mai greu ca ele să rămână invizibile în planificarea publică.
