Asociatia Militarilor Veterani AMVVD

13/06/2026

Eroii nu mor niciodată!
Sublocotenentul (pm) Claudiu Marius Covrig

Căzut la datorie în Afganistan pe 13 iunie 2008
Sublocotenentul (pm) Claudiu Marius Covrig şi-a pierdut viaţa în Afganistan, în timpul unei misiuni de patrulare pe Autostrada A1 (Qalat-Kabul). Transportorul amfibiu blindat, în care se afla, a fost atacat de forţele insurgente.
Pentru faptele sale de eroism a fost decorat cu Ordinul Naţional „Steaua României" în grad de Cavaler pentru militari, cu însemn de război.

CINSTE ŞI ONOARE MEMORIEI LUI!

10/06/2026

AMVVD - omagiu Parașutiștilor Militari ai României

Astăzi, cu ocazia Zilei Parașutiștilor Militari, reprezentanții Asociației Militarilor Veterani și Veteranilor cu Dizabilități – Sfântul Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir (AMVVD) au participat la ceremonialul militar și religios organizat la Monumentul Eroilor Parașutiști din curtea Televiziunii Române București, pentru a cinsti memoria celor care au servit Patria sub însemnele trupelor de parașutiști.

În cadrul ceremoniei, delegația AMVVD a depus o coroană de flori în semn de profund respect și recunoștință față de parașutiștii militari care, de-a lungul istoriei, au demonstrat curaj, spirit de sacrificiu și devotament față de România, atât în timp de pace, cât și în misiuni desfășurate în teatrele de operații.

Evenimentul a reunit cadre militare active, rezerviști, veterani de război, veterani ai teatrelor de operații, reprezentanți ai autorităților și ai organizațiilor militare, într-un moment de reflecție și respect dedicat unei arme de elită a Armatei României.

Prin participarea sa, AMVVD reafirmă angajamentul de a păstra vie memoria celor care au servit sub faldurile Drapelului Național și de a promova valorile onoarei, camaraderiei și sacrificiului militar în societatea românească.

„În această zi de sărbătoare dedicată parașutiștilor militari, ne înclinăm cu respect în fața celor care au scris pagini de onoare în istoria Armatei României. Cinstim memoria camarazilor care nu mai sunt printre noi și transmitem tuturor parașutiștilor, activi și în rezervă, gândurile noastre de apreciere, sănătate și respect. Cer senin și aterizări ușoare tuturor!” - Marius Apostol, președintele AMVVD, ofițer în rezervă, veteran al teatrelor de operații, militar grav rănit pe timpul unei misiuni.

La mulți ani tuturor parașutiștilor militari ai României!
Onoare și Respect!

07/06/2026

05/06/2026

NORMA DE HRANĂ NU ESTE PRIVILEGIU. SUNT CALORIILE MILITARULUI.
În ultimele zile se discută tot mai apăsat despre eliminarea, plafonarea sau includerea normei de hrană a militarilor în salariu. Ni se spune că este reformă. Ni se spune că este nevoie de eficiență bugetară. Ni se spune că trebuie eliminate excepțiile.
Dar înainte de orice discuție contabilă, trebuie spus un lucru simplu:
Norma de hrană nu este salariu.
Norma de hrană nu este spor.
Norma de hrană nu este privilegiu.
Norma de hrană înseamnă calorii.
Aceasta este marea manipulare din dezbaterea publică: prezentarea normei de hrană ca și cm ar fi o sumă de bani acordată în plus, ca un bonus sau ca o favoare. Nu este.
Norma de hrană are o origine logistică și militară. Ea reprezintă necesarul de hrană al personalului militar, stabilit în funcție de efort, misiune, instruire, condiții de mediu, activitate și specificul profesiei. În legislație, norma de hrană este exprimată prin norme zilnice, cu valoare calorică. Cu alte cuvinte, statul nu a inventat o „primă” pentru militari, ci a stabilit obligația de a le asigura hrana.
Banii apar doar atunci când hrana nu este acordată în natură.
Dacă militarul nu mănâncă efectiv la popotă, la cantină sau prin structura unității, primește contravaloarea normei. Dar această contravaloare nu schimbă natura dreptului. Așa cm banii pentru echipament nu transformă uniforma în salariu, nici banii pentru hrană nu transformă norma de hrană într-un spor salarial.
De aceea, ideea de a include norma de hrană în salariu este periculoasă. Nu este o simplă operațiune tehnică. Este o schimbare de natură juridică și profesională.
Astăzi norma de hrană este un drept distinct, legat de hrana militarului. Mâine, dacă o bagi în salariu, devine o sumă oarecare într-un fluturaș. Poate fi impozitată. Poate fi plafonată. Poate fi înghețată. Poate fi „ajustată” printr-o formulă birocratică. Poate dispărea fără ca publicul să mai înțeleagă ce s-a pierdut.
Iar aici este problema majoră: norma de hrană este neimpozabilă tocmai pentru că nu este venit salarial obișnuit. Ea nu remunerează munca. Ea acoperă obligația statului de a asigura hrana personalului militar.
A impozita norma de hrană ar fi absurd. Ar însemna ca statul să spună: „îți dau bani pentru hrană, dar îți iau o parte înapoi”. Practic, statul ar taxa caloriile militarului.
Nu poți impozita o rație alimentară.
Nu poți impozita o masă la popotă.
Nu poți impozita necesarul caloric al unui militar aflat în serviciu.
Să fim serioși: militarul nu este un funcționar de birou. Militarul nu are libertatea unui salariat civil obișnuit. Nu poate refuza ordinul. Nu poate spune că nu îi convine programul. Nu poate face grevă ca alții. Nu are aceeași libertate politică sau sindicală. Poate fi mutat, mobilizat, chemat, trimis în misiune, ținut în cazarmă, dislocat sau pus în situații de risc.
Când statul cere disciplină militară, disponibilitate permanentă și executarea ordinului, statul are și obligații speciale față de militar. Hrana este una dintre ele.
Și această obligație nu a apărut ieri. Dreptul la hrană al militarilor are rădăcini istorice. În armata modernă, hrănirea efectivelor a fost mereu parte din organizarea militară. În perioada comunistă, militarul aflat sub arme avea dreptul la soldă, hrană, echipament, întreținere, cazare și asistență medicală. După 1989, acest drept a fost reglementat în noul cadru democratic prin OG nr. 26/1994 privind drepturile de hrană în timp de pace ale personalului din apărare națională, ordine publică și securitate națională.
Așadar, nu vorbim despre un moft recent. Nu vorbim despre un privilegiu inventat de o categorie profesională. Vorbim despre o componentă veche a relației dintre stat și cei aflați în uniformă.
Sigur, cei care susțin modificarea normei de hrană invocă și argumente care trebuie ascultate. Spun că bugetul este sub presiune. Spun că sistemul public are prea multe excepții. Spun că salarizarea trebuie simplificată. Spun că toate veniturile trebuie să fie mai transparente.
În principiu, nimeni nu se opune unei salarizări clare. Nimeni nu spune că statul nu trebuie să fie responsabil cu banii publici. Nimeni nu spune că nu pot exista verificări, reguli și corecții acolo unde apar abuzuri.
Dar una este să faci ordine în sporuri inventate birocratic și alta este să lovești într-un drept militar fundamental.
Norma de hrană nu trebuie băgată în aceeași oală cu sporurile civile. Nu este același lucru. Sporul recompensează o condiție de muncă. Norma de hrană asigură hrana. Una este plată salarială, cealaltă este obligație logistică a statului.
Dacă vrei reformă, discută onest.
Actualizează valoarea normei în funcție de prețurile reale ale alimentelor.
Diferențiază corect normele după misiuni, efort și condiții.
Controlează eventualele abuzuri.
Asigură transparență.
Dar nu transforma hrana militarului în salariu doar pentru că ai nevoie de bani la buget.
Aceasta nu este reformă. Este o tăiere mascată.
Mai grav, o asemenea măsură transmite un mesaj profund greșit: că statul își amintește de militari când are nevoie de ei, dar îi tratează ca pe o povară bugetară când trebuie să își respecte obligațiile.
Armata nu se construiește doar cu tehnică militară, uniforme și discursuri patriotice. Armata se construiește cu oameni. Iar oamenii aceia trebuie respectați nu doar la parade, nu doar de Ziua Națională, nu doar în comunicate oficiale, ci și în legislație, în salarizare și în drepturile lor concrete.
Nu poți cere loialitate de la militari, dar să le reduci drepturile prin artificii contabile.
Nu poți cere sacrificiu, dar să tratezi hrana ca pe un privilegiu.
Nu poți cere disponibilitate permanentă, dar să transformi caloriile în venit impozabil.
Cei care vor să modifice norma de hrană trebuie să răspundă la o întrebare simplă:
Dacă norma de hrană nu este despre hrană, de ce este stabilită pe norme calorice?
Răspunsul este evident. Pentru că, în esență, despre asta este vorba: despre hrana militarului, nu despre un bonus salarial.
De aceea, norma de hrană trebuie apărată ca drept distinct, neimpozabil și legat de specificul profesiei militare. Poate fi reglementată mai bine. Poate fi administrată mai transparent. Poate fi explicată mai clar publicului. Dar nu trebuie eliminată, ascunsă în salariu sau transformată într-o sursă de economie bugetară.
Statul român trebuie să înțeleagă un lucru simplu:
Norma de hrană nu este cadoul statului pentru militari. Este datoria statului față de militari.
Iar datoria aceasta nu se taie. Nu se impozitează. Nu se ascunde în salariu.
Pentru că nu vorbim despre bani.
Vorbim despre calorii.
Vorbim despre hrană.
Vorbim despre respectul minim datorat celor care poartă uniforma.

31/05/2026

A plecat la ultimul apel colonelul (rtr.) Ilie Ciocan. O lecție de onoare pe care statul român a ales să nu o audă

Astăzi, toată România ar fi trebuit să conducă pe ultimul drum unul dintre ultimii săi eroi autentici. Colonelul (rtr.) Ilie Ciocan, veteran al celui de-al Doilea Război Mondial, a trecut la cele veșnice cu puțin înainte de a împlini venerabila vârstă de 113 ani, lăsând în urmă o pagină de istorie vie pe care niciun manual nu o va putea înlocui vreodată.

Timp de patru ani a cunoscut iadul războiului. A luptat la Odessa, la Stalingrad și pe alte fronturi unde destinul generației sale a fost scris cu sânge, sacrificiu și suferință. Servant la tun, observator, curier, militar al Armatei Române, Ilie Ciocan a făcut parte din generația care și-a pus tinerețea și viața în slujba Patriei, fără să ceară nimic în schimb.

Odată cu plecarea sa, se stinge încă o lumină din rândul celor care au purtat pe umeri povara celui mai devastator conflict din istoria omenirii. Se rupe încă o legătură directă cu generația care a apărat existența României în vremuri de cumpănă.

Dincolo de durerea firească a despărțirii, ziua de astăzi trebuie să nască și o profundă reflecție.

La ceremonia de înmormântare a celui mai vârstnic veteran de război al României și, potrivit numeroaselor informații publice, unul dintre cei mai vârstnici veterani ai lumii, nu a fost prezent niciun oficial, fie el reprezentant al Președinției, al Parlamentului sau al Guvernului României.

În schimb, veteranii teatrelor de operații din cadrul Asociației Militarilor Veterani și Veteranilor cu Dizabilități – „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir” (AMVVD) au considerat că este o datorie de onoare să fie prezenți la ultimul apel al eroului. Aceștia au însoțit cu respect și recunoștință trupul neînsuflețit al colonelului (rtr.) Ilie Ciocan pe ultimul său drum, au depus o coroană de flori în semn de prețuire și au adus omagiul cuvenit unui militar care și-a pus viața în slujba Patriei.

Prin prezența lor, veteranii AMVVD au demonstrat că spiritul camaraderiei militare nu cunoaște limite de vârstă, generație sau timp. Ei au fost acolo nu din obligație instituțională, ci din respect profund pentru sacrificiul unei generații care a scris cu sângele său pagini de istorie națională.

Absența reprezentanților statului nu este doar o problemă de protocol sau de imagine publică. Ea reprezintă un semnal îngrijorător despre felul în care societatea și conducătorii ei aleg să își cinstească înaintașii și valorile fundamentale ale națiunii.

În urmă cu câțiva ani, atunci când Franța și-a pierdut ultimul veteran al Primului Război Mondial, statul francez a organizat funeralii naționale. Decizia a aparținut președintelui statului și a reprezentat nu doar un omagiu adus unui singur om, ci întregii generații care a luptat pentru existența și demnitatea Franței. Astfel, națiunea franceză și-a reafirmat respectul pentru propria istorie.

În România, colonelul Ilie Ciocan a plecat discret, așa cm și-a trăit ultimii ani ai vieții. Însă discreția eroului nu ar fi trebuit să însemne și tăcerea instituțiilor statului.

Nu este vorba despre privilegii și nici despre ceremonii fastuoase. Este vorba despre respect. Respectul datorat unei generații care dispare sub ochii noștri. Respectul datorat celor care au purtat uniforma României în vremuri în care prețul libertății se plătea cu sângele și viața militarilor.

Astăzi, mai mult decât oricând, trebuie să ne întrebăm ce mesaj transmitem generațiilor viitoare atunci când ultimii martori ai istoriei sunt conduși pe ultimul drum fără prezența celor care reprezintă instituțiile statului român.

Colonelul (rtr.) Ilie Ciocan nu mai are nevoie de onorurile noastre. El și-a câștigat locul în istorie și, nădăjduim, în Împărăția lui Dumnezeu. Dar oare nu era firesc și onorabil ca România să-i ofere un ultim omagiu, așa cm merita?

Noi suntem cei care avem nevoie să învățăm din exemplul său și să nu uităm că o națiune care își neglijează eroii riscă, în timp, să își piardă memoria.

Dumnezeu să îl odihnească în pace!

Veșnică recunoștință și onoare veteranului de război colonel (rtr.) Ilie Ciocan!

AMVVD – noi suntem veteranii și nu lăsăm pe nimeni în urmă!

Onoare și Respect!
@

31/05/2026

Întotdeauna pentru Veterani!
Pentru ca este meritul Asociatia Militarilor Veterani AMVVD cu ocazia sărbătoririi, Zilei Armei Geniu, la 31.05.2026, în semn de apreciere pentru înaltul profesionalism și pentru îndeplinirea misiunilor încredințate în întreaga cariera militară si pentru aportul adus în cadrul Asociatiei Militarilor Veterani și Veteranior cu Dizablități , la propunerea Președintelui Slt.(rtr) Marius Apostol s-a conferit de către Statul Major al Forțelor Terestre " Emblema de ONOARE a Forțelor Terestre" domnului Plt.adj.pr.(rtr) Bujor Viorel !

Onoare și Respect!

25/05/2026

Vă așteptăm pentru înscrierea concursului de pescuit sportiv la sediu Asociației AMVVD!
Locurile sunt limitate!

21/05/2026

https://oficiuldestiri.ro/legea-care-permite-veteranilor-sa-depuna-coroane-la-monumentele-eroilor-a-fost-adoptata-dupa-21-de-ani-un-drept-consfintit-de-ziua-eroilor-document?fbclid=iwdGRzaAR8RpPLbGNrCvyui2V6Gu5rZ-VuqLGapvNyeuNuZ_Bx_2nNrDOe1rah27WbN7eaOBpqvt_6fmb7J52e7K-KuaTJqTeCHtyiHvh3mWOCZuZ-bmnp55_y7evJzOmSWaz-_aem_i_pwguxef3u7m-x_i7tzog&sfnsn=wa

Legea care permite veteranilor să depună coroane la monumentele eroilor, la ceremonii oficiale, a fost adoptată. Un drept consfințit înainte de Ziua Eroilor.

20/05/2026

Și iată că munca asiduă, consecventă, fără repaus, a devenit o victorie pentru demnitate și respect militar prin adoptarea Proiectului de Lege PL-x nr. 158/2026, privind completarea art. 16 alin. (3) din Legea nr. 215/2015, referitoare la ordinea de precădere la depunerea de coroane în cadrul ceremonialurilor militare.

Proiectul a fost adoptat cu o majoritate covârșitoare de 299 de voturi favorabile, nici un vot împotrivă, două abțineri și un parlamentar care s-a abținut de la vot, ceea ce reflectă un consens politic rar întâlnit în spațiul legislativ actual.

Asociația Militarilor Veterani și Veteranilor cu Dizabilități – „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie - Izvorâtorul de Mir” (AMVVD) își consolidează, încă o dată, poziția de actor esențial în dialogul real dintre statul român și categoria celor care servesc sau au servit sub drapel ....

19/05/2026