19/08/2026
𝐏𝐫𝐨𝐠𝐫𝐚𝐦𝐮𝐥 𝐈𝐀𝐑-𝟗𝟗: 𝐀𝐦𝐚̆𝐧𝐮𝐧𝐭𝐞 𝐝𝐢𝐧 𝐜𝐮𝐥𝐢𝐬𝐞
𝐒𝐞𝐫𝐢𝐚 𝐚 𝐈𝐈-𝐚 – 𝐂𝐨𝐨𝐩𝐞𝐫𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐜𝐮 𝐃𝐨𝐮𝐠𝐥𝐚𝐬 𝐉𝐚𝐟𝐟𝐞
𝐄𝐩𝐢𝐬𝐨𝐝𝐮𝐥 𝟏𝟒 – 𝐃𝐨𝐮𝐚̆ 𝐈𝐀𝐑-𝟗𝟗 𝐬̦𝐢 𝐮𝐧 𝐀𝐧-𝟐𝟔 𝐳𝐛𝐨𝐚𝐫𝐚̆ 𝐬𝐩𝐫𝐞 𝐅𝐚𝐫𝐧𝐛𝐨𝐫𝐨𝐮𝐠𝐡
Este 27 august 1990.
Suntem gata să plecăm spre Farnborough.
Cele două IAR-99 sunt aproape noi. 708 își făcuse primul zbor pe 8 august, iar 709 pe 22 august. Pentru 709 trecuseră doar câteva zile de la primul zbor.
Și acum urmează să treacă pentru prima dată frontiera României.
În 708 urcă Peter Lert și Matei Bobe. În 709, pentru etapa până la Timișoara, Ghiță Tămaș și Mitică Mirea.
Toți trei – Matei Bobe, Ghiță Tămaș și Mitică Mirea – sunt piloți de încercare la CIZ Craiova. Cunosc foarte bine IAR-99. Dar ceea ce urmează este diferit.
Este primul nostru zbor internațional cu IAR-99.
Navigație internațională, proceduri noi și comunicații aeronautice în limba engleză. Și, pentru prima dată, sistemele de navigație și comunicații ale avionului vor fi folosite într-un asemenea context.
Pentru etapa externă avem nevoie de Cornel Vlăgea, navigator cu experiență în zboruri externe pe An-26 și familiarizat cu comunicațiile internaționale.
Peter Lert, pilotul american venit din partea lui Jaffe, are experiența necesară și pregătește planul deplasării.
Ruta:
Timișoara – München – Ostende – Farnborough.
Echipa tehnică, sculele și piesele de schimb vin cu un An-26 închiriat de la armată.
Totul pare pregătit.
Dar încă nu știm ce ne așteaptă.
Timișoara
Pornim spre Timișoara.
În 708 sunt Peter Lert și Matei Bobe.
În 709 sunt Ghiță Tămaș și Mitică Mirea.
An-26-ul vine cu echipa tehnică și tot ce ne trebuie pentru drum.
Ajungem la Timișoara și ne cazăm.
Dimineața facem vama.
Rapid.
Formalitățile sunt rezolvate.
Suntem gata.
Avioanele sunt pregătite.
Dar când ne uităm după Cornel...
Cornel nu este.
El trebuia să îl înlocuiască pe Mitică Mirea în 709 pentru întregul parcurs extern.
Suntem anunțați că vine de la București cu un An-24.
Avionul deja decolase.
Peter se uită la ceas.
Timpul începe să ne preseze.
Primul An-24
În sfârșit, An-24-ul apare.
Aterizează.
Toți privim spre avion.
Se deschide ușa.
Coboară pasagerii.
Ne uităm după Cornel.
Dar...
Cornel nu este acolo.
În avion este comandantul aviației, împreună cu o echipă de ofițeri superiori.
Tensiunea crește.
Și atunci vine vestea de la turn:
„Mai vine un An-24. Vlăgea este în el.”
Mai așteptăm.
Apare și al doilea avion.
Aterizează.
De data aceasta, Cornel este acolo.
Coboară, se schimbă rapid și urcă în 709, lângă Ghiță Tămaș.
Acum avem echipajul pentru întregul parcurs extern.
În sfârșit putem pleca.
Timișoara – München
Decolează 708.
Apoi 709.
După ele pleacă An-26-ul.
Urmează aproape două ore de zbor.
În An-26, însă, apare o grijă.
Nu avem legătură radio cu cele două IAR-99.
Știm că sunt înaintea noastră, dar nu le auzim.
Ne apropiem de München și privim prin hublouri.
Și, dintr-o dată, se aude un strigăt de bucurie:
„Le văd!”
Ne uităm și noi.
Cele două IAR-99 sunt deja parcate pe platforma aeroportului München.
Sunt acolo.
Au ajuns cu bine.
După aproape două ore fără legătură radio, este o adevărată ușurare.
An-26-ul aterizează și îl parcăm lângă ele.
München – banii
Începem alimentarea.
La Timișoara alimentasem deja. Acum trebuie să plătim combustibilul și taxele aeroportuare în dolari.
În 1990 nu avem cărți de credit.
Totul trebuie plătit cash, pe loc.
Pentru cele trei aeronave, sumele ajung deja la mii de dolari.
Banii pe care îi avem sunt destinați cazării și transportului.
Dar înainte de plecare vorbisem la telefon cu Jaffe și aveam o înțelegere verbală: el urma să plătească transportul și cazarea noastră în Marea Britanie.
Luasem deja decizia..
Folosim banii destinați cazării și transportului pentru combustibil și taxele aeroportuare.
Ne bazăm pe promisiunea telefonică a lui Jaffe.
Speram să se țină de cuvânt.
Dacă nu, aveam o problemă serioasă.
Dar acum nu avem timp să ne gândim la asta.
Trebuie să alimentăm, să plătim și să zburăm mai departe.
Peter Lert depune planul de zbor pentru Ostende.
München – cele trei avioane românești
Cele două IAR-99 atrag atenția imediat.
Dar lângă ele este și An-26-ul nostru.
Masiv.
Zgomotos.
Imposibil de ignorat.
Pentru cei de pe aeroport, imaginea este neobișnuită:
două IAR-99 aproape noi și un An-26 românesc, toate sosite împreună.
Încep să apară oameni.
Mașini de serviciu.
Fotografi.
Camere de filmat.
Se apropie de avioane, fotografiază și filmează.
Pentru noi sunt cele trei aeronave cu care trebuie să ajungem la Farnborough.
Pentru ei este ceva nou.
Câteva zeci de minute, formația românească devine atracția platformei de la München.
Dar timpul ne presează.
Trebuie să plecăm.
München – Ostende
Din nou în aer.
Destinația: Ostende.
Aterizăm.
Alimentăm cele două IAR-99.
Din nou, plata este cash.
Combustibil.
Taxe aeroportuare.
Și inclusiv taxa pentru sursa electrică de sol folosită la pornirea avioanelor.
Pentru această plată trebuie să intrăm în interiorul aeroportului.
Mergem spre punctul de acces.
Dar acolo...
nimeni.
Nici poliție.
Nici vamă.
Nici personal.
Ne uităm unii la alții.
Nu putem sta acolo.
Trebuie să găsim o soluție.
Și o găsim.
Operațiunea „banda de bagaje”
Intrăm în patru labe pe banda de bagaje.
Ajungem în interior.
Plătim.
Și ieșim...
tot pe banda de bagaje.
Ne întoarcem la avioane.
Alimentarea este făcută.
Taxele sunt plătite.
Problema este rezolvată.
Putem pleca.
Ostende – Farnborough
Din nou în aer.
Ultima etapă.
Farnborough.
Ajungem târziu după-amiază.
După agitația de la München și aventura de la Ostende, găsim aproape liniște totală.
Aeroportul este aproape pustiu.
Nu mai zboară nimeni.
Parcăm cele două IAR-99 și AN-ul.
Ne uităm la ele.
708 și 709 au plecat din România aproape noi.
709 avusese primul zbor cu doar câteva zile înainte.
Acum sunt în Anglia.
La Farnborough.
Apoi apare autocarul.
Jaffe își respectase înțelegerea.
Ne așteaptă autocarul închiriat de el, care urma să ne stea la dispoziție pe toată perioada airshow-ului.
Hotelul era deja rezervat și plătit de americani.
Urcăm în autocar.
În sfârșit putem respira.
Și acum, când ne uităm în urmă, parcă nici nouă nu ne vine să credem prin ce am trecut:
un navigator care nu ajunge,
două An-24,
aproape două ore fără legătură radio cu IAR-urile,
prima ieșire internațională,
mii de dolari plătiți cash,
un An-26 zgomotos care atrage toate privirile
și, la Ostende,
intrarea și ieșirea în patru labe pe banda de bagaje.
Dar am ajuns.
Două IAR-99 și un An-26 erau în Anglia.
Primul pas fusese făcut.
Și, cel mai important,
mersese bine.
Pentru moment, puteam să respirăm.
Pentru că a doua zi urma Farnborough.
Și acolo începea adevărata poveste.
Va urma.