13/08/2026
Cuvânt panegiric la trecerea Dincolo a Excelenței Sale Niculae Ulieriu
23 mai 1941 — 13 august 2026
Membru de onoare Academia Teutona
Fraților și Surorilor,
Astăzi, Excelența Sa Niculae Ulieriu și-a pus jos armura și a trecut Dincolo. Nu întâmplător, credem noi, s-a petrecut aceasta în post și în ajunul Adormirii Maicii Domnului: cel ce a slujit atâția ani sub semnul Grădinii Maicii Domnului a fost chemat tocmai când Ea își deschide brațele spre cei ai Săi.
A intrat în lume la 23 mai 1941, într-un veac însângerat, și a ieșit din ea la 13 august 2026, purtând pe umeri optzeci și cinci de ani de căutare neobosită. Între aceste două date nu stă o biografie, ci o Veghe.
Căci Excelența Sa a fost, înainte de orice, un veghetor. Un om care nu a acceptat niciodată ca adevărul să fie primit de-a gata, ci l-a scos la lumină cu mâinile lui, scotocind fără odihnă în Sfânta Scriptură și în lucrări uitate de veacul acesta.
De aceea temele pe care ni le aducea an de an, la începutul lui octombrie, la Festivalul International Cavalerii Gradinii Maicii Domnului, nu erau niciodată doar prelegeri. Erau chemări. Răscoleau mințile și tulburau sufletele Fraților și Surorilor, așa cm numai cuvântul viu o poate face, și le întorceau spre țeluri înalte și nemuritoare. Pleca fiecare de acolo altfel decât venise. Aceasta este, în cele din urmă, singura măsură adevărată a unui Om Viu.
A fost un om de cultură într-o vreme care nu mai știe ce înseamnă cuvântul. Dar mai presus de aceasta, a fost un Cavaler prin excelență — nu prin însemn, ci prin ființă. Un om de o noblețe desăvârșităa. Își păstra Valorile și Principiile cu grija cu care un ostaș își păstrează sabia curată: știind că într-o zi va fi întrebat de ea. Nu a negociat niciodată cu ceea ce credea. Nu a cerut nimic pentru sine.
Familiei mele i-a fost aproape și cuvântul lui ne-a fost sprijin la ceas de cumpănă.
Astăzi Ordinul nostru se pleacă. Astăzi coborâm stindardele. La începutul lui octombrie, scaunul acela va rămâne gol — dar nu-l vom umple, ci îl vom păstra, fiindcă un Cavaler nu se înlocuiește.
Și totuși, Fraților, nu plângem ca cei ce nu au nădejde.
Noi credem — și în credința aceasta ne-am legat unii de alții — că această Cavalerie de aici este doar luptătoare: cu arme grele, cu răni, cu îndoieli, cu vreme puțină. Dincolo de vălul acesta subțire care ne desparte stă Cavaleria cea biruitoare, unde armura nu mai apasă, unde crucea nu mai este povară ci veșmânt de lumină, și unde nu se mai fac despărțiri. Acolo a intrat astăzi Excelența Sa. Acolo Îl vede acum, nu prin oglindă și în ghicitură, ci față către față, pe Cel pe Care L-a căutat toată viața prin file îngălbenite.
Iar noi, cei rămași în tabăra de aici, ne pregătim și noi de plecare, unul câte unul, și avem această nădejde: că ne vom regăsi. Că se va face iarăși sfat, și cuvânt, și bucurie. Că vom sta din nou împreună — dar în rânduri neînfrânte, sub un stindard care nu mai poate fi doborât.
Până atunci, Excelență, nu-ți spunem adio. Îți spunem, cavalerește: te așteptăm să ne primești acolo!
Iar acum, după rânduiala Bisericii, îi lăsăm lui cuvântul cel din urmă — că nu este glas mai puternic decât al celui ce nu mai are glas:
„Văzându-mă zăcând fără glas și fără suflare, plângeți toți pentru mine, fraților și prietenilor, rudelor și cunoscuților, căci ieri vorbeam cu voi și fără de veste mi-a venit înfricoșătorul ceas al morții. Ci veniți toți care mă iubiți și mă sărutați cu sărutarea cea mai de pe urmă, că de acum nu voi mai umbla, nici nu voi mai vorbi cu voi. Pentru că mă duc la Judecătorul, unde nu este părtinire; căci sluga și stăpânul împreună vor sta; împăratul și ostașul, bogatul și săracul în aceeași cinste vor fi; și fiecare, după faptele sale, sau se va preamări, sau se va rușina. Ci vă rog pe toți și mă cucernicesc vouă, să vă rugați neîncetat lui Hristos-Dumnezeu pentru mine, ca să nu fiu rânduit, după păcatele mele, la locul de pedeapsă, ci să mă așeze unde este lumina vieții.”
Ne rugăm, Excelență. Neîncetat. Suntem alături familiei la aceasta despărțire prin rugăciune!
Veșnica lui pomenire, din neam în neam!
Pr. Daniel Smuc
Suveran Mare Maestru al Ordinului Teuton al Romaniei - Pr. Daniel Smuc
București, 13 august 2026
