01/06/2026
Casele copiilor, partea 1: Copii de cutie.
De Ziua Copilului, începem un scurt istoric al orfelinatelor. Îngrijirea copiilor orfani / abandonați a fost motivată și de niște drame personale: pierderea soției pentru Carol Davila, pierderea ultimului născut de către Regina Maria, pierderea de către Irina Cantacuzino a fiicei sale, răpită de tatăl acesteia, etc. Și motivul pentru care aceste inițiative aveau un caracter personal era că instituțiile nu aveau destulă putere/ bani pentru a le susține.
Copii abandonați sau orfani erau numiți "de cutie" pentru că erau întreținuți din cutia milei.
Am tot vorbit despre Dealul Filaret. Să vorbim și despre o inițiativă a celui care a dat numele dealului / fântânii. Mitropolitul Filaret al II-lea a lăsat prin testament o avere pentru întreținerea acestor copii. Banii sunt înstrăinați de moștenitori iar testamentul dispare din Arhivele Statului. Hanul Filaret, parte a donației făcute de Mitropolit, fusese cumpărat de stat pentru construcția Teatrului Național.
Carol Davila izbutește cu greu să recupereze câteva fonduri din moștenirea lui Filaret. Doctorul își pierduse prima soție la naștere și a început să se ocupe de copii orfani. Cea de-a doua soție îi aduce ca zestre un loc pe dealul Cotrocenilor unde cei doi soți, ajutați de o donație a Elenei Cuza și de un decret al soțului acesteia, fondează Azilul Elena Doamna, proiectat de Carol Benesch în 1862. Acest azil şi întregul serviciu al copiilor găsiţi trece sub administraţia Eforiei Spitalelor Civile în 1865, care a completat clădirea Azilului.
Soția lui Carol I, Regina Elisabeta a fost cea care a deschis o listă de donații pentru zidirea unei capele (1870, arh. Carol Benesch) și a unui Ateneu feminin (școală secundară, şcoală normală, şcoală profesională). În anul 1873 Carol I a mai dăruit Azilului un loc de lângă Palatul Cotroceni, numit Fântâna Brâncovenului. În anul 1867, Eforia spitalelor a înfiinţat Orfelinatul St. Pantelimon. În anul 1881, acest Orfelinat a fost mutat la Focşani.
În 1864 în Principatele unite existau doar două orfelinate: unul la Iași și unul în București. Orfelinatul din Iași a fost primul, fiind creat de domnitorul Grigorie Ghica în 1852. Extinderea Institutului Gregorian are loc în 1913. Aceasta cuprindea: maternitate, școală de moașe dar și orfelinat. Proiectul inițial a aparținut arh. Smărăndescu și Doneaud dar a fost modificat din cauza costurilor prea mari.
Azilul Elena Doamna a străbătut două războaie mondiale. În perioada comunistă inventarul azilului este împrăștiat la diferite muzee iar biserica azilului este vandalizată. În prezent clădirile, în curs de renovare, aparțin Universității București.
Bibliografie: Dr. Iacob Felix. Istoria igienei în România. Analele Academiei Române, 1901-1902
Sursă foto:
Istoria Bucurestilor de Nicolae Iorga