19/05/2026
Programul de regularizare pentru migranți continuă. Reamintim că vorbim despre persoane care au intrat legal în România, în funcție de contingentul aprobat de statul român, cu viză de muncă, după un proces anevoios (interviuri, aplicații, oferte, scrisori de garanție, contracte etc.) și cu costuri care ajung la zeci de mii de euro. Migranții plătesc cu propria viață „visul românesc”: se împrumută, își amanetează bunuri, își vând animalele doar pentru a plăti agențiile de plasare, lasă în spate familii sărace, în medii precare, ocupă poziții de muncă necalificata, fizică, cu programe care depășesc uneori 10 ore pe zi, de luni până sâmbătă, plătiți de cele mai multe ori cu salarii minime, locuind în cazări supraaglomerate.
Prevenția privind încălcarea drepturilor lor este minimă. Migranții sunt vulnerabili și pentru că nu sunt în postura de a se plânge, dreptul lor de ședere este complet dependent de existența unui contract de muncă activ, depus la IGI. Cazarea lor este furnizată contracost de angajator, hrana la fel, pentru persoanele din domeniul lucrului pe platforme, inclusiv mijloacele pentru muncă (bicicletă electrică, scooter, benzină), provin contracost de la angajatori. Când toate aspectele vieții tale depind exclusiv de persoana care te-a adus și te ține „legal”, ultimul lucru la care ai apela este să îl raportezi. Mai mult, îți este imposibil să știi, confidențial și sigur, dacă ți-au fost depuse actele, dacă promisiunile în baza cărora lucrezi vor deveni realitate. În cazul în care angajatorul sau agenția nu a făcut diligențele necesare, unicul vinovat ești tu - muncitorul migrant, pasibil la a fi deportat.
„Nu putem vorbi de proporționalitate când pe un om îl deportezi și pe unul îl amendezi. Oricum, noi știm din practică că un procent infim dintre persoanele care sunt în astfel de situații depun plângeri sau își cer drepturile.” De ce nu depun plângeri? „Migranții nu au mijloacele financiare necesare să-și angajeze un avocat, nu au mijloacele necesare să strângă un probatoriu. Adică nu au metode practice și facile să raporteze infracțiuni.”
Despre astfel de persoane vorbim atunci când menționăm regularizarea, migranți pe care statul i-a adus (prin aprobarea contingentului anual), în creștere la presiunea mediului privat, dar pe care a uitat să îi și protejeze de exploatare, șantaj, înșelăciuni și alte abuzuri și încălcări ale drepturilor lor, ținând în subfinanțare și tăieri de personal instituțiile responsabile, precum Inspecția Muncii.
Programul de regularizare este o măsură pozitivă, dar are nevoie de garanții din partea statului,de o mai mare mobilizare de personal și de formarea acestuia, existența unor proceduri mai simple și publice, inclusiv pentru situații specifice cm ar fi verificarea existenței dacă pe numele migrantului a fost sau nu emisă o decizie de returnare, promovare în grupurile de migranți cu sprijinul liderilor comunitari, ambasadelor, organizațiilor de profil și muncă la firul ierbii.
Mai multe detalii despre situații documentate în teren aici:
https://www.antena3.ro/actualitate/social/tu-esti-ilegal-aici-ce-vad-cei-care-merg-cu-migrantii-la-ghiseele-statului-roman-788489.html
Mulțumim, Antena 3.