SERA Romania, Strada Pictor Barbu Iscovescu, nr. 24A, ap. 3, sector 1, Bucharest (2026)

Q: What is the address?

Strada Pictor Barbu Iscovescu, Nr. 24A, Ap. 3, Sector 1

19/08/2026

25/30 | O memorie vie a transformării

“În primele zile ale lui 1990, stăteam cu sufletul la gură în fața televizorului. Și atunci am văzut unul dintre filmele despre copiii din căminele-spital ale României. A fost primul moment din viața mea și a părinților mei când am conștientizat câte aspecte dramatice ale României ne fuseseră ascunse. Nici nu bănuiam că ani mai târziu voi avea o carieră centrată în jurul copiilor abandonați.

Eram studentă la Facultatea de Psihologie, secția de Psihopedagogie specială. Și cumva mi-am zis, în gând, că atunci când voi termina mă voi duce la Leagănul Sf. Ecaterina și o să solicit să mă angajez acolo.

În 1997, am dat examen la recent înființata Direcție de Protecție a Copilului a Sectorului 1 și am fost admisă. Am ajuns să lucrez în echipa care se ocupa de restructurarea instituțiilor din București, adică fix la Leagănul Sf. Ecaterina. A trebuit, la propriu, să o iau de la poartă, pentru că instituția avea la acel moment un serviciu de asistență socială la poartă, unde se adunau sute de dosare ale copiilor.

Lucram în structura asta foarte medicalizată, cu raport de gardă și încercam să convingem oamenii din jur că această interacțiune cu copilul, foarte tehnică, nu era un mediu benefic pentru dezvoltarea emoțională.

În anul 2000, colaboram deja cu Fundația SERA România pe un alt proiect, în care făceam evaluări psihologice pentru instituțiile pe care ei voiau să le închidă. Și am aflat că se punea problema realizării unui studiu, cu o echipă internațională. Aveau nevoie de o persoană de legătură, care să poată înțelege și intențiile studiului, dar și maniera în care leagănul se putea adapta necesităților cercetării. Așa am ajuns parte din acest imens studiu longitudinal, care a scris istorie în domeniul cercetării efectelor abandonului asupra dezvoltării timpurii a copilului.

Principiul după care funcționa echipa era parcă cel al unei relații de atașament securizant: dacă vrem să avem copii bine îngrijiți, este important ca adulții care îi îngrijesc să se simtă respectați, să simtă că aparțin și că au resurse, că pot primi ajutor. Această atitudine s-a transmis ca o undă de la cercetători către noi și mai departe până la ultimul adult și copil implicat în proiect.” - Anca Rădulescu – psiholog cercetător asociat Bucharest Early Intervention Project

Acest fragment face parte din seria „30 de interviuri pentru 30 de ani”, realizată de Fundația SERA România în colaborare cu Muzeul Abandonului, o arhivă de mărturii despre transformarea sistemului de protecție a copilului din România.

Citiți aici interviul integral: https://sera30ani.ro/interviuri/anca-radulescu

12/08/2026

24/30 | O memorie vie a transformării

“În iarna lui 1998 am plecat într-o călătorie în România și am vizitat mai multe instituții din țară, inclusiv cămine-spital și spitale de neuropsihiatrie. Primul loc în care am ajuns a fost Căminul-Spital de la Videle. Mulți copii de acolo păreau complet subnutriți. Ceea ce ei considerau a fi activitate educativă sau recreativă pentru acești copii era să îi pună într-o cameră și să dea drumul la muzică disco, foarte tare, cu lumini stroboscopice. Copiii, toți cu dizabilități, intrau într-un soi de transă pe această muzică. Era o imagine de coșmar, nu mai văzusem niciodată așa ceva.

Apoi am ajuns la Siret, unde exista un spital de neuropsihiatrie. Toți erau îmbrăcați la fel, rași în cap, nu puteai să îți dai seama dacă sunt fete sau băieți și nici ce vârstă aveau. Dincolo de clădirea principală se afla o altă clădire, cu copii cu dizabilități grave. Erau două camere: într-una erau înghesuite paturi, astfel încât abia te puteai deplasa printre ele, iar în cealaltă era o cameră lungă, cu o masă pe centru, unde copiii erau puși să stea toată ziua, fără să facă nimic. Era acolo un tânăr, de aproximativ 20 de ani, care vorbea engleza destul de bine și care ne-a spus că acei copii nu ieșeau niciodată, că aceasta era viața lor: între cele două camere, zi după zi. În acel moment, soția mea și cu mine am izbucnit în plâns; era cumplit să îți imaginezi o asemenea viață. Și acest tânăr de 20 de ani, care era instituționalizat acolo, ne-a îmbrățișat și a început să ne consoleze, spunându-ne că e în regulă. Și ne-am gândit la paradoxul situației: noi eram acolo de câteva minute și deja nu mai puteam suporta acele imagini, iar acest tânăr, care trăise acest coșmar, ne consola pe noi. A fost un moment care a rămas cu noi pentru mult timp.

Ne-am întors apoi cu aceste informații către grupul de cercetare al Fundației McArthur și a apărut ideea de a reveni pentru o cercetare. Noi eram trei cercetători americani care nu înțelegeau nimic din maniera în care funcționa România la acel moment, din sistemul complicat în care funcționa protecția copilului și, mai ales, din toate schimbările legislative și sociale prin care trecea țara. Aveai nevoie de cineva care să navigheze aceste ape tulburi, iar aceasta a fost echipa SERA România.” - Charles H. Zeanah – profesor de psihiatrie și pediatrie, Departamentul de Psihiatrie și Științe Comportamentale, Facultatea de Medicină a Universității Tulane

Acest fragment face parte din seria „30 de interviuri pentru 30 de ani”, realizată de Fundația SERA România în colaborare cu Muzeul Abandonului, o arhivă de mărturii despre transformarea sistemului de protecție a copilului din România.

Citiți aici interviul integral: https://sera30ani.ro/interviuri/charles-h-zeanah/

06/08/2026

23/30 | O memorie vie a transformării

“Când am ajuns în România, acum 26 de ani, nu am vrut doar să evaluăm situația copiilor, ci să creăm o intervenție pe care să o implementăm, pentru a vedea dacă poate remedia, într-o oarecare măsură, efectele abandonului și neglijării pe care le observasem în vizitele noastre. Ne doream să vedem care erau efectele preluării în asistență maternală, deci reintegrării într-o formă de trai familial, asupra dezvoltării creierului unui copil care trăise deja abandonul, în comparație cu un copil care continua să rămână în instituție.

La acel moment, în România încă nu exista încă un sistem de asistență maternală dezvoltat de stat, așa că prima chestiune care trebuia rezolvată era identificarea unor familii dispuse să participe la acest program pilot. Aici a intervenit parteneriatul nostru cu Fundația SERA România, care a identificat aceste familii.

Când am analizat datele recoltate pentru această primă etapă, am înțeles că acei copii din grupul de studiu care fuseseră extrași din instituție și plasați în asistență maternală, în comparație cu copiii pe care îi monitorizasem dar care rămăseseră în instituții, aveau rezultate mult mai bune pe măsurătorile standard de IQ și interacțiune socială. Un alt lucru relevat de studiu a fost faptul că diferențele erau mai mari în perioada primilor 3 ani. Impactul intervenției era cel mai evident atunci când copilul era mai mic de 3 ani. Iar cu cât intervenția era realizată înainte de vârsta de doi ani, cu atât rezultatele erau mai bune.

Pot spune fără nicio rezervă că studiul nostru nu ar fi ajuns în acest punct fără SERA România și, probabil, nici nu ar fi pornit. Era o perioadă de schimbări permanente ale legislației, pe care noi nu le-am fi putut naviga și urmări de la distanță, iar cineva trebuia să fie prezent permanent aici, pentru a asigura funcționarea lucrurilor. Fundația SERA România a fost acel „cineva”, care a pus laolaltă toate elementele, toți factorii decizionali, și a negociat constant pentru ca noi să putem derula studiul în parametrii și la standardele pe care ni le-am propus. Rolul lor a fost crucial.” - Nathan A. Fox – profesor de psihiatrie și pediatrie, cercetător în dezvoltarea umană, Universitatea Maryland

Acest fragment face parte din seria „30 de interviuri pentru 30 de ani”, realizată de Fundația SERA România în colaborare cu Muzeul Abandonului, o arhivă de mărturii despre transformarea sistemului de protecție a copilului din România.

Citiți aici interviul integral: https://sera30ani.ro/interviuri/nathan-a-fox/

30/07/2026

Luna aceasta am revenit în mijlocul beneficiarilor din comuna Merei, jud. Buzău, cu activitatea de informare din Campania door to door desfășurată în cadrul proiectului nostru 𝐂𝐨𝐩𝐢𝐢 𝐬𝐮𝐬𝐭̦𝐢𝐧𝐮𝐭̦𝐢 – 𝐯𝐢𝐢𝐭𝐨𝐫 𝐦𝐚𝐢 𝐛𝐮𝐧! 𝐏𝐈𝐃𝐒/𝟑𝟗𝟓/𝐏𝐈𝐃𝐒_𝐏𝟓/𝐎𝐏𝟒/𝐄𝐒𝐎𝟒.𝟏𝟏/𝐏𝐈𝐃𝐒_𝐀𝟐𝟑/𝟑𝟑𝟎𝟑𝟔𝟐, cofinanțat de Uniunea Europeană.
Familiile beneficiarilor din proiect, din această comunitate, au aflat informații utile despre importanța menținerii copiilor în familie, despre educație și rolul cheie al școlii, ca soluție la ieșirea din cercul vulnerabil, despre egalitatea de șanse și nediscriminare, dar și ce pot face atunci când sunt victime în astfel de situații. A fost abordată și tema sensibilă, încă, a prevenirii consumului de alcool, droguri și altor comportamente de risc în rândul adulților și adolescenților.
💡 Proiectul „Copii susținuți – viitor mai bun!” este derulat de Fundația SERA România, în parteneriat cu Fundația pentru Dezvoltarea Serviciilor Sociale FDSS și DGASPC Buzău și este cofinanțat de Uniunea Europeană prin Programul de Incluziune și Demnitate Socială 2021–2027. Proiectul continuă abordările inovatoare dezvoltate de Fundația SERA România în aproape 30 de ani de activitate. Intervenția se desfășoară în județul Buzău, între martie 2025 și februarie 2028, și are o valoare totală de aproape 10 milioane de lei.
🎯 Obiectivul proiectului: sprijin pentru 270 de copii vulnerabili din județul Buzău, dintre care:
🔹 255 de copii aflați în risc de separare de familie beneficiază de sprijin social integrat și ajutor material
🔹 15 copii din sistemul de protecție specială vor fi reintegrați în familie.
ℹ️ Conținutul acestei postări nu reprezintă în mod obligatoriu poziția oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României.
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑖𝑛𝑓𝑜𝑟𝑚𝑎𝑡̦𝑖𝑖 𝑑𝑒𝑡𝑎𝑙𝑖𝑎𝑡𝑒 𝑑𝑒𝑠𝑝𝑟𝑒 𝑐𝑒𝑙𝑒𝑙𝑎𝑙𝑡𝑒 𝑝𝑟𝑜𝑔𝑟𝑎𝑚𝑒 𝑐𝑜𝑓𝑖𝑛𝑎𝑛𝑡̦𝑎𝑡𝑒 𝑑𝑒 𝑈𝑛𝑖𝑢𝑛𝑒𝑎 𝐸𝑢𝑟𝑜𝑝𝑒𝑎𝑛𝑎̆, 𝑣𝑎̆ 𝑖𝑛𝑣𝑖𝑡𝑎̆𝑚 𝑠𝑎̆ 𝑣𝑖𝑧𝑖𝑡𝑎𝑡̦𝑖 𝑤𝑤𝑤.𝑚𝑓𝑒.𝑔𝑜𝑣.𝑟𝑜.

29/07/2026

22/30 | 30 din 30 – O memorie vie a transformării

“Când am început proiectul Bucharest Early Intervention Project, în anul 2000, foarte mulți profesioniști din România credeau cu tărie că instituționalizarea era singura soluție corectă pentru un copil aflat în situație de vulnerabilitate, neglijență sau abandon.

Când am sugerat că asistența maternală ar putea fi net superioară am fost priviți ca niște nebuni. Bogdan Simion, directorul Fundației SERA, a reușit să faciliteze înțelegerea necesității studiului la nivelul autorităților din România și să liniștească, prin experiența lui medicală și expertiza din domeniul protecției copilului, toate părțile implicate.

Uneori, când vorbesc cu jurnaliști sau cu studenți, sunt întrebat ce am simțit când am intrat pentru prima oară într-o instituție pentru copii abandonați. Iar amintirea este foarte clară: imediat după aterizare am mers direct la Leagănul nr. 1 din București, unde, la acel moment, se aflau aproximativ 400 de copii.

Îmi amintesc o secție destinată copiilor cu hidrocefalie. Am fost complet șocat să văd asta, pentru că în America tratam hidrocefalia de decenii bune și am întrebat imediat: „De ce nu le puneți un șunt?”. Mi s-a răspuns că ar putea face asta, dar că gestionarea copiilor după intervenție este prea dificilă, așa că au renunțat să mai facă procedura. Senzația a fost ca și cm cineva mi-ar fi smuls aerul din piept. După ce m-am întors din România, mi-am îmbrățișat fiul fără să mă pot opri.

La un an după ce am început studiul am pornit la analizarea datelor colectate și am descoperit că acei copii din grupul instituționalizat erau în deficit evident, cu IQ-uri de 60, cu probleme grave de atașament și o lungă listă de deficiențe dobândite în sistem. Observam în paralel că grupul de studiu din asistența maternală se dezvolta net superior.

Singura soluție pe care am avut-o a fost să organizăm o conferință de presă în România, să invităm membri ai guvernului și presa și să anunțăm ce diferențe uriașe de dezvoltare revelau datele colectate între copiii din instituții versus copiii din asistență maternală. Iar acest moment a coincis, în mod fericit, cu perioada în care România încerca să devină membră a Uniunii Europene. Și așa, statul român a început să acționeze: interzicerea instituționalizării pentru copiii mai mici de 3 ani, program național de asistență maternală. A fost ceva senzațional pentru noi, pentru că foarte rar cercetătorii ajung să-și vadă munca transpusă la nivelul politicilor sociale, medicale sau de alt tip.” Charles Nelson – profesor de pediatrie și neuroștiință, Harvard Medical School

Acest fragment face parte din seria „30 de interviuri pentru 30 de ani”, realizată de Muzeul Abandonului în colaborare cu Fundația SERA România, o arhivă de mărturii despre transformarea sistemului de protecție a copilului din România.

Citiți aici interviul integral: https://sera30ani.ro/interviuri/charles-nelson/

22/07/2026

21/30 | 30 din 30 – O memorie vie a transformării

“Îmi amintesc de primele imagini din 1990 cu instituțiile în care se aflau copiii abandonați ai României și știu că, pentru mine, acele imagini au fost șocante. Nu pricepeam cm a fost posibil ca alți copii, ca mine, să trăiască în asemenea spații, care păreau niște lagăre de concentrare.

Am găsit chiar în Călărași, de unde provin, o formare ca educator/învățător și am fost foarte entuziasmată să mă înscriu la acest institut. Abia apoi am aflat că era o formare dedicată învățământului special și caselor de copii. Inițial, am fost puțin îngrijorată. Am fost chemați la prima zi de practică, într-o casă de copii din Călărași. Am intrat în acea instituție cu gândul că nu acolo vreau să ajung și am ieșit convinsă că aceasta era menirea mea. Am fost complet cucerită de nevoia acelor copii de afecțiune, de modul în care se lipeau de noi și aveau nevoie să împărtășească totul: ce simțeau, ce trăiau, chiar și ce visaseră cu o noapte în urmă.

Colaborarea cu cei de la Fundația SERA a fost foarte benefică pentru noi, ei ne-au facilitat accesul la informații și resurse pe care noi nu le puteam accesa într-un timp atât de scurt sau la nivelul profesional la care au făcut-o ei. Au venit nu doar cu investiții, ci și cu niște modele și standarde de îngrijire a copilului cu dizabilitate, pe care poate noi le-am fi dobândit mult mai târziu, mai ales în contextul unei legislații în permanentă schimbare.” – Oana Tudorache, asistent social la Centrul de Recuperare de Zi pentru Copilul cu Dizabilități Călărași

Acest fragment face parte din seria „30 de interviuri pentru 30 de ani”, realizată de Muzeul Abandonului în colaborare cu Fundația SERA România, o arhivă de mărturii despre transformarea sistemului de protecție a copilului din România.

Citiți aici interviul integral: https://sera30ani.ro/interviuri/oana-tudorache/

15/07/2026

20/30 | 30 din 30 – O memorie vie a transformării

“Din 1990 până în 1996 am fost director al Centrului de Minori din Bacău. Copiii ajungeau la noi aduși de poliție, după ce erau găsiți prin canale sau pe străzi. Rămâneau în centrul de ocrotire de la 2–3 zile până la maximum 30 de zile. Stând de vorbă cu ei, realizam că resursele legii erau depășite. Riscul ca ei să revină în stradă și în instituție, readuși de autorități, era foarte mare.

Îmi aduc aminte situația unui copil de 12 ani, găsit de poliție undeva în Parcul Locomotivei, la depoul de trenuri. Erau minus 20 de grade afară, iar el era piele și os, deshidratat, plin de plăgi pe tot corpul, cu niște crăpături adânci în carne. Medicii au spus că dacă nu ar fi fost găsit, probabil că ar fi murit în câteva zile.

Era un copil tare frumos, isteț și blând. Tatăl lui îi spusese că, dacă rămâne corigent, o să fie o nenorocire, iar el a fost suficient de speriat încât să se urce într-un tren și să fugă. A fost pe străzi aproape jumătate de an. Când au venit părinții să-l ia purtau doliu, neîncrezători că mai este posibil să fie găsit în viață. A fost o poveste care m-a marcat foarte mult și mă gândesc adesea la acel copil.

Eram la acea vreme și secretarul Comisiei pentru Ocrotirea Minorilor. Deși pe masa mea ajunseseră multe dosare cu recomandare de internare în cămine-spital, eu am intrat într-o astfel de instituție, fizic, abia în 1998, când începusem colaborarea cu cei de la Fundația SERA România.

După ce am intrat în căminul de la Ungureni, cred că două sau trei zile nu am putut nici măcar să mănânc. Primii 22 de copii pentru care s-a intervenit au fost copiii seropozitivi, care au fost transferați într-un serviciu creat alături de SERA România. La momentul transferului ei nu se puteau mișca, nu aveau niciun fel de independență, cei mai mulți nu vorbeau. Și în câteva luni de zile, copiii aceștia mâncau singuri solide (până atunci fuseseră hrăniți doar cu lichide), se ridicau, mergeau. Și nu aveai cm să nu fii impresionat până la lacrimi, pentru că știam că luasem niște copii complet inerți și, între timp, ei mâncau, comunicau, reacționau, participau. A fost ceva senzațional și o dovadă că schimbarea de abordare cu acești copii putea să genereze minuni.” - Sorin Brașoveanu – fost director DGASPC Bacău

Acest fragment face parte din seria „30 de interviuri pentru 30 de ani”, realizată de Muzeul Abandonului în colaborare cu Fundația SERA România, o arhivă de mărturii despre transformarea sistemului de protecție a copilului din România.

Citiți aici interviul integral: https://sera30ani.ro/interviuri/sorin-brasoveanu/

08/07/2026

Material informativ privind proiectul 𝐒𝐩𝐫𝐢𝐣𝐢𝐧 𝐬̦𝐢 𝐚𝐜𝐨𝐦𝐩𝐚𝐧𝐢𝐞𝐫𝐞 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐜𝐨𝐩𝐢𝐢𝐢 𝐯𝐮𝐥𝐧𝐞𝐫𝐚𝐛𝐢𝐥𝐢 𝐝𝐢𝐧 𝐣𝐮𝐝𝐞𝐭̦𝐮𝐥 𝐎𝐥𝐭 𝐏𝐈𝐃𝐒/𝟑𝟗𝟓/𝐏𝐈𝐃𝐒_𝐏𝟓/𝐎𝐏𝟒/𝐄𝐒𝐎𝟒.𝟏𝟏/𝐏𝐈𝐃𝐒_𝐀𝟐𝟑/𝟑𝟑𝟎𝟑𝟖𝟓, realizat de partenerii de la Fundația pentru Dezvoltarea Serviciilor Sociale FDSS.
💙 Uneori, cea mai mare nevoie a unui copil nu este doar hrana sau un acoperiș deasupra capului. Uneori, ceea ce îi lipsește cel mai mult este siguranța emoțională, încrederea că este iubit, ascultat și că cineva îl ajută să înțeleagă lumea în care crește.
În cadrul proiectului nostru, psihologii echipei mobile ajung lună de lună direct în casele copiilor vulnerabili din județul Olt, acolo unde realitatea de zi cu zi înseamnă adesea mult mai mult decât lipsuri materiale. În multe familii întâlnim sărăcie profundă, locuințe improprii, părinți copleșiți de griji, stres continuu, nesiguranță și dificultăți care, inevitabil, ajung să afecteze starea emoțională a copiilor.
Atunci când un copil crește în sărăcie, impactul nu este doar material. De multe ori apar teamă, rușine, lipsă de încredere, izolare față de ceilalți copii, dificultăți de adaptare la școală sau chiar sentimentul că nu valorează suficient. Sunt copii care învață prea devreme ce înseamnă grijile adulților, copii care își ascund emoțiile, care se retrag sau care, din contră, devin agitați și își exprimă suferința prin comportamente greu de înțeles pentru cei din jur.
Aici intervine rolul psihologului.
Prin întâlniri constante, desfășurate chiar în mediul în care copilul trăiește, psihologii construiesc treptat o relație de încredere. Lucrează cu fiecare copil individual, prin joc, desen, conversații, exerciții adaptate vârstei și nevoilor lui. Îl ajută să își exprime emoțiile, să vorbească despre frici, despre ceea ce trăiește acasă, despre relația cu colegii sau despre lucrurile care îl apasă și pe care, poate, nu le-a spus nimănui până atunci.
Dar sprijinul nu se oprește la copil.
Psihologul lucrează și cu părinții, ajutându-i să înțeleagă că, uneori, sărăcia nu afectează doar nivelul de trai, ci și echilibrul familiei. Atunci când un părinte trăiește permanent sub presiunea lipsei banilor, a grijii pentru hrană, haine, facturi sau muncă, apare oboseala emoțională. Uneori părintele devine mai irascibil, mai distant, mai puțin disponibil pentru copil, chiar dacă dragostea există.
Prin consiliere și sprijin constant, părinții încep să înțeleagă mai bine nevoile emoționale ale copiilor lor. Învață că un copil are nevoie nu doar de hrană, ci și de atenție, răbdare, validare și sentimentul că este în siguranță.
Evoluția se observă în lucruri aparent mici, dar extrem de importante.
Vedem copii care la început vorbeau foarte puțin și care astăzi povestesc deschis ce simt. Vedem copii care își fac mai ușor prieteni, care încep să aibă mai mult curaj la școală, care participă mai activ la activități și care încep să creadă în propriile capacități. Vedem părinți care comunică mai calm cu cei mici, care cer ajutor atunci când nu mai fac față și care încep să privească relația cu copilul diferit.
În familiile afectate de sărăcie, psihologul devine adesea acel sprijin invizibil care ține familia unită. Pentru că atunci când emoțiile nu sunt înțelese, când stresul se adună lună după lună, riscul ca relațiile familiale să se degradeze crește enorm.
🌱 De aceea, aceste intervenții nu înseamnă doar consiliere. Înseamnă prevenție. Înseamnă protecție. Înseamnă șansa ca un copil vulnerabil să crească într-un mediu mai sănătos, iar familia să găsească resurse interioare pentru a merge mai departe.
Psihologii din proiect nu aduc doar servicii specializate.
Ei aduc liniște, încredere, sprijin și acel sentiment esențial de care fiecare copil are nevoie: „cineva este aici pentru mine.”
Pentru că schimbarea adevărată începe atunci când vindecăm nu doar lipsurile materiale, ci și ceea ce nu se vede — fricile, durerile și tăcerile care cresc odată cu ele. 💙👨‍👩‍👧‍👦🌱
𝑃𝑟𝑜𝑖𝑒𝑐𝑡 𝑐𝑜𝑓𝑖𝑛𝑎𝑛𝑡̦𝑎𝑡 𝑑𝑒 𝑈𝑛𝑖𝑢𝑛𝑒𝑎 𝐸𝑢𝑟𝑜𝑝𝑒𝑎𝑛𝑎̆ 𝑝𝑟𝑖𝑛 𝑃𝑅𝑂𝐺𝑅𝐴𝑀𝑈𝐿 𝐷𝐸 𝐼𝑁𝐶𝐿𝑈𝑍𝐼𝑈𝑁𝐸 𝑆̦𝐼 𝐷𝐸𝑀𝑁𝐼𝑇𝐴𝑇𝐸 𝑆𝑂𝐶𝐼𝐴𝐿𝐴̆ 2021-2027
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑖𝑛𝑓𝑜𝑟𝑚𝑎𝑡̦𝑖𝑖 𝑑𝑒𝑡𝑎𝑙𝑖𝑎𝑡𝑒 𝑑𝑒𝑠𝑝𝑟𝑒 𝑐𝑒𝑙𝑒𝑙𝑎𝑙𝑡𝑒 𝑝𝑟𝑜𝑔𝑟𝑎𝑚𝑒 𝑐𝑜𝑓𝑖𝑛𝑎𝑛𝑡̦𝑎𝑡𝑒 𝑑𝑒 𝑈𝑛𝑖𝑢𝑛𝑒𝑎 𝐸𝑢𝑟𝑜𝑝𝑒𝑎𝑛𝑎̆, 𝑣𝑎̆ 𝑖𝑛𝑣𝑖𝑡𝑎̆𝑚 𝑠𝑎̆ 𝑣𝑖𝑧𝑖𝑡𝑎𝑡̦𝑖 𝑤𝑤𝑤.𝑚𝑓𝑒.𝑔𝑜𝑣.𝑟𝑜

08/07/2026

Material informativ privind proiectul 𝐈𝐧𝐭𝐞𝐫𝐯𝐞𝐧𝐭̦𝐢𝐢 𝐢𝐧𝐭𝐞𝐠𝐫𝐚𝐭𝐞 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐜𝐨𝐩𝐢𝐢𝐢 𝐯𝐮𝐥𝐧𝐞𝐫𝐚𝐛𝐢𝐥𝐢 𝐝𝐢𝐧 𝐣𝐮𝐝𝐞𝐭̦𝐮𝐥 𝐃𝐨𝐥𝐣 𝐏𝐈𝐃𝐒/𝟑𝟗𝟓/𝐏𝐈𝐃𝐒_𝐏𝟓/𝐎𝐏𝟒/𝐄𝐒𝐎𝟒.𝟏𝟏/𝐏𝐈𝐃𝐒_𝐀𝟐𝟑/𝟑𝟐𝟖𝟑𝟐𝟓, realizat de Fundația pentru Dezvoltarea Serviciilor Sociale FDSS.
📍 Comuna Argetoaia, Județul Dolj
📅 29 iunie 2026
📌 Activitate: Campania de informare și conștientizare – Sesiunea nr. 11
👥 30 participanți – 18 copii din grupul țintă, 11 părinți și 1 membru al comunității
☀️ Pentru unii copii, vara înseamnă vacanță. Pentru alții, vara înseamnă să învețe cm să facă față încă unei greutăți aduse de sărăcie. 🤍
În cadrul Campaniei de informare și conștientizare desfășurate în comuna Argetoaia, echipa proiectului a ajuns din nou aproape de copiii și familiile vulnerabile din comunitate, continuând misiunea de a informa, sprijini și preveni riscurile care pot afecta viitorul celor mici.
De această dată, în comuna Argetoaia, ne-am lovit de o realitate pe care puțini o înțeleg cu adevărat.
🌡️ Ziua a fost una sufocantă. Canicula a pus stăpânire pe sate, ulițele erau pustii, iar majoritatea familiilor stăteau ascunse în case, încercând să se protejeze de temperaturile extreme.
Dar pentru copiii care trăiesc în sărăcie, nici casa nu înseamnă întotdeauna refugiu.
Mulți dintre ei locuiesc în case mici, supraîncălzite, fără ventilatoare, fără posibilitatea de a crea un minim confort atunci când temperaturile devin greu de suportat. În unele gospodării, aerul era aproape imposibil de respirat, iar copiii stăteau obosiți, fără energie, încercând pur și simplu să treacă peste încă o zi grea.
Pentru alți copii, vara nu înseamnă tabere, excursii sau timp liber.
Înseamnă să ajute prin curte.
Să aibă grijă de frații mai mici.
Să stea ore întregi în case unde căldura devine apăsătoare.
Să învețe, încă de mici, ce înseamnă lipsurile.
🏡 Tocmai de aceea, activitatea noastră în comunitate contează.
💬 În cadrul activității am discutat, alături de copii și părinți, despre tematicile esențiale ale proiectului:
✔ prevenirea separării copilului de familie
✔ promovarea egalității de șanse
✔ combaterea discriminării
✔ prevenirea consumului de alcool și droguri
Lună de lună, echipa proiectului ajunge acolo unde viața copiilor este mai grea decât ar trebui să fie. Vorbim cu ei, cu părinții lor, încercăm să înțelegem realitatea pe care o trăiesc și să construim, pas cu pas, soluții care să îi ajute să rămână în familie, în siguranță și aproape de educație.
💬 În astfel de zile înțelegem și mai mult cât de fragilă este viața unui copil care crește în sărăcie. Pentru unii dintre ei, chiar și o zi caniculară devine o provocare pe care trebuie să o suporte fără resurse, fără confort și fără alternative.
𝑃𝑟𝑜𝑖𝑒𝑐𝑡 𝑐𝑜𝑓𝑖𝑛𝑎𝑛𝑡̦𝑎𝑡 𝑑𝑒 𝑈𝑛𝑖𝑢𝑛𝑒𝑎 𝐸𝑢𝑟𝑜𝑝𝑒𝑎𝑛𝑎̆ 𝑝𝑟𝑖𝑛 𝑃𝑅𝑂𝐺𝑅𝐴𝑀𝑈𝐿 𝐷𝐸 𝐼𝑁𝐶𝐿𝑈𝑍𝐼𝑈𝑁𝐸 𝑆̦𝐼 𝐷𝐸𝑀𝑁𝐼𝑇𝐴𝑇𝐸 𝑆𝑂𝐶𝐼𝐴𝐿𝐴̆ 2021-2027
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑖𝑛𝑓𝑜𝑟𝑚𝑎𝑡̦𝑖𝑖 𝑑𝑒𝑡𝑎𝑙𝑖𝑎𝑡𝑒 𝑑𝑒𝑠𝑝𝑟𝑒 𝑐𝑒𝑙𝑒𝑙𝑎𝑙𝑡𝑒 𝑝𝑟𝑜𝑔𝑟𝑎𝑚𝑒 𝑐𝑜𝑓𝑖𝑛𝑎𝑛𝑡̦𝑎𝑡𝑒 𝑑𝑒 𝑈𝑛𝑖𝑢𝑛𝑒𝑎 𝐸𝑢𝑟𝑜𝑝𝑒𝑎𝑛𝑎̆, 𝑣𝑎̆ 𝑖𝑛𝑣𝑖𝑡𝑎̆𝑚 𝑠𝑎̆ 𝑣𝑖𝑧𝑖𝑡𝑎𝑡̦𝑖 𝑤𝑤𝑤.𝑚𝑓𝑒.𝑔𝑜𝑣.𝑟𝑜

08/07/2026

Material informativ privind proiectul 𝐒𝐩𝐫𝐢𝐣𝐢𝐧 𝐬̦𝐢 𝐚𝐜𝐨𝐦𝐩𝐚𝐧𝐢𝐞𝐫𝐞 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐜𝐨𝐩𝐢𝐢𝐢 𝐯𝐮𝐥𝐧𝐞𝐫𝐚𝐛𝐢𝐥𝐢 𝐝𝐢𝐧 𝐣𝐮𝐝𝐞𝐭̦𝐮𝐥 𝐎𝐥𝐭 𝐏𝐈𝐃𝐒/𝟑𝟗𝟓/𝐏𝐈𝐃𝐒_𝐏𝟓/𝐎𝐏𝟒/𝐄𝐒𝐎𝟒.𝟏𝟏/𝐏𝐈𝐃𝐒_𝐀𝟐𝟑/𝟑𝟑𝟎𝟑𝟖𝟓, realizat de partenerii de la Fundația pentru Dezvoltarea Serviciilor Sociale FDSS.
💛 Uneori, cea mai importantă formă de ajutor nu este ceea ce oferi într-un moment de criză, ci faptul că alegi să fii prezent constant în viața unei familii care se luptă, zi de zi, să nu cedeze în fața greutăților.
În cadrul proiectului nostru, asistenții sociali sunt cei care ajung lună de lună în comunitățile din județul Olt, direct în casele copiilor aflați în risc de separare de familie. Ei sunt printre primii care văd realitatea exact așa cm este: locuințe modeste, familii care trăiesc de pe o zi pe alta, părinți care încearcă să facă imposibilul pentru a-și crește copiii, dar care uneori sunt copleșiți de lipsuri, de oboseală și de grija permanentă a zilei de mâine.
Munca asistentului social nu înseamnă doar vizite periodice sau completarea unor documente. Înseamnă prezență constantă, observație atentă și construirea unei relații de încredere cu fiecare familie. În fiecare lună, aceștia monitorizează situația copiilor, discută cu părinții despre problemele reale pe care le întâmpină, urmăresc dacă cei mici merg la școală, dacă beneficiază de condiții minime de trai, dacă există riscuri care le pot afecta siguranța sau dezvoltarea și ce tip de sprijin este necesar pentru ca familia să rămână stabilă.
În multe situații, sărăcia este principalul factor care fragilizează familia. Când veniturile sunt insuficiente, când lipsesc hainele potrivite sezonului, când hrana este puțină, când locuința nu oferă condiții sigure sau când părintele trebuie să aleagă între muncă și timpul petrecut cu copilul, apar dezechilibre care, în timp, pot pune în pericol bunăstarea întregii familii.
Rolul asistentului social este tocmai acela de a interveni înainte ca aceste probleme să se agraveze.
Prin discuții constante și monitorizare atentă, familiile primesc îndrumare, informații și sprijin adaptat situației lor reale. Sunt identificate nevoile urgente, sunt căutate soluții și sunt construite planuri de intervenție care urmăresc nu doar rezolvarea problemelor de moment, ci stabilitatea pe termen lung.
Schimbările se observă treptat.
Vedem părinți care încep să aibă mai multă încredere că pot depăși dificultățile. Vedem familii care înțeleg mai bine cât de important este ca cei mici să rămână conectați la școală, să aibă o rutină și un mediu cât mai sigur. Vedem copii care, atunci când familia începe să fie mai stabilă, devin mai liniștiți, mai implicați și mai protejați de riscurile care îi pot afecta.
Asistentul social este adesea puntea dintre familie și soluțiile de care aceasta are nevoie. Este omul care observă semnele vulnerabilității înainte ca ele să devină situații grave. Este sprijinul care ajunge direct acolo unde multe familii nu știu sau nu pot cere ajutor.
🌱 În comunitățile vulnerabile, prevenția face diferența. Iar prevenția înseamnă să fii aproape de oameni înainte ca problemele să devină imposibil de dus.
Prin munca lor constantă, lună de lună, asistenții sociali contribuie direct la protejarea copiilor, la menținerea echilibrului în familie și la construirea acelui lucru esențial pe care fiecare copil îl merită: șansa de a crește în siguranță, acasă, alături de familia lui.
Pentru că uneori, a preveni înseamnă pur și simplu să nu lași o familie singură atunci când are cel mai mult nevoie de ajutor. 💛👨‍👩‍👧‍👦🌱
Fundația SERA România, alături de partenerii săi, Fundația pentru Dezvoltarea Serviciilor Sociale FDSS și Primaria Gura Padinii, derulează proiectul „Sprijin și acompaniere pentru copiii vulnerabili din județul Olt”. Proiectul este cofinanțat de Uniunea Europeană prin Programul de Incluziune și Demnitate Socială 2021-2027.
𝑃𝑟𝑜𝑖𝑒𝑐𝑡 𝑐𝑜𝑓𝑖𝑛𝑎𝑛𝑡̦𝑎𝑡 𝑑𝑒 𝑈𝑛𝑖𝑢𝑛𝑒𝑎 𝐸𝑢𝑟𝑜𝑝𝑒𝑎𝑛𝑎̆ 𝑝𝑟𝑖𝑛 𝑃𝑅𝑂𝐺𝑅𝐴𝑀𝑈𝐿 𝐷𝐸 𝐼𝑁𝐶𝐿𝑈𝑍𝐼𝑈𝑁𝐸 𝑆̦𝐼 𝐷𝐸𝑀𝑁𝐼𝑇𝐴𝑇𝐸 𝑆𝑂𝐶𝐼𝐴𝐿𝐴̆ 2021-2027
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑖𝑛𝑓𝑜𝑟𝑚𝑎𝑡̦𝑖𝑖 𝑑𝑒𝑡𝑎𝑙𝑖𝑎𝑡𝑒 𝑑𝑒𝑠𝑝𝑟𝑒 𝑐𝑒𝑙𝑒𝑙𝑎𝑙𝑡𝑒 𝑝𝑟𝑜𝑔𝑟𝑎𝑚𝑒 𝑐𝑜𝑓𝑖𝑛𝑎𝑛𝑡̦𝑎𝑡𝑒 𝑑𝑒 𝑈𝑛𝑖𝑢𝑛𝑒𝑎 𝐸𝑢𝑟𝑜𝑝𝑒𝑎𝑛𝑎̆, 𝑣𝑎̆ 𝑖𝑛𝑣𝑖𝑡𝑎̆𝑚 𝑠𝑎̆ 𝑣𝑖𝑧𝑖𝑡𝑎𝑡̦𝑖 𝑤𝑤𝑤.𝑚𝑓𝑒.𝑔𝑜𝑣.𝑟𝑜

SERA Romania

19/08/2026

12/08/2026

06/08/2026

30/07/2026

29/07/2026

22/07/2026

15/07/2026

08/07/2026

08/07/2026

08/07/2026

Address

Telephone

Website

Alerts

Contact The Organization

Shortcuts

Share

Category

Listing takedown request