26/09/2026
Erau împrăștiați pe drum, care pe bicicletă, care pe trotinetă. M-au văzut câțiva în mașina unchiului meu și-au dat știrea mai departe. Fusesem cu treabă la oraș și reveneam acasă, la țară. N-am apucat nici să închid porțile, că mă strigau deja din depărtare.
I-am așteptat, că mi-era și mie dor de mocuțele lor vesele.
Am povestit puțin cu fiecare și cu toți deodată:
e grea acomodarea cu începutul școlii, dar e weekend acum, să ne bucurăm de el :)),
s-au hârjonit și o fetiță s-a rănit ușor la urechiușă,
prima vacanță e, să zicem, aproape.
M-am blocat oleacă în gânduri când un drăgălin m-a întrebat: mai faceți tabără anul ăsta?
El se referea dacă mai punem cortul, eu mă gândeam că mă întreabă dacă ne apucăm de construit anul ăsta. Fiecare cu cel doare, cm ar veni.
Am lămurit repede neînțelegerea și am concluzionat că vine iarna în curând și ar fi cam dificil cu cortul.
Dar dacă avem zăpadă, ne găsim să ne dăm cu sania. Locuri bune avem, deși pe alea cele mai ca lumea cică n-avem voie de la proprietar. Au încercat ei iarna trecută.
Sănii avem, chef nu se pune problema, zăpadă să fie, că restul e garantat distracție.
Ce mă bucur de imaginile care-mi rămân de frumos și de bine:
drăgălini pe biciclete și pe trotinete, toți la un loc, unii veniți la joacă chiar din satul vecin, în ciuda faptului că între casele lor sunt ceva kilometri.
Evident că n-am cm să nu mă gândesc la locul pe care îl construim aici pentru ei, că doar la asta îmi stă mintea și asta las să-mi ocupe timpul, dar chiar știu, din propria experiență de copil crescut în sat, că este nevoie de un loc în care să se adune, un loc al lor, în care distanța dintre un sat și altul să conteze mai puțin și în care să știe că întotdeauna găsesc pe cineva cu care să se joace, să facă altceva, să mai descopere despre ei și despre lume.
Până atunci, ne mai găsim pe la poartă, iar dacă ninge, avem deja planul făcut.
Sănii avem, drăgălini avem, chef avem clar și fără tăgadă!
Zăpada e singura care încă n-a confirmat.
🤗
✍🏻Simona Proteasa
