14/09/2026
Satul pierdut și îndeletnicirea secretă
O aventură a cercetașilor de la Centrul Local Dimăncescu București
Între 28 august și 2 septembrie, cercetașii Centrului Local Dimăncescu București au pornit spre Cioclovina Scout Center, în Hunedoara, pentru câteva zile în care aventura, natura și prietenia s-au întâlnit într-un „Sat pierdut”, locuit de Ștrumfi, păzit de Gargamel și plin de îndeletniciri care abia așteptau să fie descoperite.
La prima vedere, provocarea părea simplă: să ne găsim îndeletnicirea secretă.
Doar că, așa cm se întâmplă de multe ori în cercetășie, drumul s-a dovedit mai important decât destinația. Iar îndeletnicirea pe care o căutam nu era neapărat una pe care să o putem trece pe o listă. A fost, mai degrabă, despre a descoperi ceva nou în noi, despre a-i vedea altfel pe cei de lângă noi și despre a înțelege că fiecare om are ceva de oferit satului său.
Poate una dintre cele mai frumoase reușite ale acestui camp a fost faptul că cele trei ramuri de vârstă au trăit aceeași poveste, fiecare în felul ei, dar împreună.
Lupișorii, temerarii și exploratorii nu au fost doar trei grupuri care au avut activități diferite. Au fost locuitorii aceluiași sat. Au avut de trecut prin provocări, de învățat lucruri noi, de pus mâna la treabă și, uneori, de avut grijă unii de alții.
Fiecare ramură și-a găsit propriul drum prin povestea Ștrumfilor. Unele provocări au cerut curaj, altele îndemânare, creativitate, răbdare sau spirit de echipă. Au fost ateliere în care am descoperit îndeletniciri noi și vechi, lucruri pe care unii le știau deja, dar și lucruri pe care nu le mai încercaseră niciodată.
Și poate tocmai aici a fost una dintre cele mai frumoase lecții ale campului: fiecare dintre noi știe să facă ceva. Uneori trebuie doar să aibă ocazia să descopere.
Satul pierdut ne-a purtat prin peșteri, pădure, trasee și locuri încărcate de istorie. Am descoperit natura cu mai multă atenție și am lăsat loc pentru aventură.
Am ajuns la Cetățile dacice și am parcurs porțiuni din Via Transilvanica. Am privit apusul de pe Țâfla și am descoperit locuri pe care unii dintre noi le vor păstra, probabil, mult timp în memorie.
Au fost zile în care am învățat despre plante medicinale, zile în care am descoperit lumea albinelor și a apiculturii și momente în care am transformat ceea ce am învățat într-un lucru concret.
Am descoperit îndeletniciri vechi și noi și, poate, am înțeles că lucrurile simple nu sunt neapărat lucruri mici.
În aventura noastră am avut însă un ajutor pe care nu l-am fi putut înlocui cu nicio hartă: Gherman, gazda noastră și cercetaș din Centrul Local Hunedoara. Gherman ne-a fost alături pe fiecare drum. Ne-a ghidat în drumeții, ne-a ajutat atunci când traseul a cerut un efort în plus și ne-a fost sprijin nu doar fizic, ci și prin poveștile pe care ni le-a spus.
Cu el am descoperit farmecul Cioclovinei – peșteri, poteci, Via Transilvanica, locuri ascunse și apusul de pe deal. Dar poate cel mai valoros lucru pe care ni l-a oferit a fost povestea locului.
Prin felul în care ne-a vorbit despre oamenii, istoria, legendele și întâmplările acestor meleaguri, fiecare drumeție s-a transformat într-o călătorie nu doar prin natură, ci și prin timp.
Am avut privilegiul de a descoperi Hunedoara prin ochii unui cercetaș care cunoaște și iubește locul în care trăiește.
Și poate că acesta este unul dintre lucrurile care fac cercetășia atât de frumoasă: frăția dintre cercetași trece dincolo de propriul centru local. Un cercetaș pe care abia îl cunoști poate deveni, în câteva zile, ghid, povestitor, sprijin și parte din aventura ta.
Mulțumim, Gherman, pentru că ne-ai ajutat nu doar să găsim drumul, ci să descoperim locul!
Iar după șase zile petrecute împreună, trei ramuri de vârstă au ajuns la aceeași concluzie:
„Poți să fii orice vrei să fii!” Trebuie doar să ai curajul să încerci, răbdarea să perseverezi, oamenii potriviți alături și o patrulă pe care să te poți baza.
Satul pierdut poate că nu a fost găsit niciodată cu adevărat. Dar, poate, nici nu trebuia.
Pentru că, la întoarcere, fiecare dintre noi a plecat cu câte ceva din el: o amintire, o îndeletnicire nouă, un prieten, o lecție sau poate chiar o mică descoperire despre sine.
Iar dacă aceasta a fost adevărata noastră îndeletnicire secretă, atunci credem că am găsit-o. Împreună.
Și pentru asta suntem, ca întotdeauna,
Gata oricând pentru următoarea aventură!
