22/05/2026
💙 Costin intra în terapie ca o furtună. Cu energie multă. Cu pași rapizi. Cu gânduri care par să fugă înaintea tuturor. În primele luni, Tiberiu Lovin îl vedea traversând camerele centrului în viteză, trecând dintr-un cabinet în altul, prins în propriile fixări și greu de ancorat într-o activitate până la capăt. Intens. Acesta este cuvântul pe care descrie cel mai clar începuturile lor. Dar dincolo de agitație exista ceva foarte important: dorința de conectare. Costin voia să fie văzut, ascultat, înțeles.
🧒🏻 Diagnosticul venise încă de la 5 ani, după întârzieri în limbaj, ecolalie și o fascinație puternică pentru obiectele în rotație. Costin a început terapia de îndată, iar de-a lungul anilor familia a construit, pas cu pas, o rețea de sprijin în jurul lui. În 2025, într-un moment în care simptomele tulburării obsesiv-compulsive deveniseră foarte intense, a început terapia la Help Autism.
Astăzi, schimbarea se vede în zeci de momente mici care, puse împreună, înseamnă autonomie. Costin este mai prezent. Mai atent la oamenii din jurul lui. Participă la activități, își exprimă nevoile și face singur cereri clare: „Tiberiu, vreau pătura cu greutăți, te rog.” Învață să își observe emoțiile și să rămână în relație chiar și atunci când ceva îl frustrează.
🚦 Iar uneori progresul apare exact în cele mai simple momente. La o trecere de pietoni, de exemplu:
Tiberiu: „Ce culoare are semaforul?”
Costin: „Roșu.”
Tiberiu: „Putem traversa?”
Costin: „Nu. Sunt mașini.”
Apoi semaforul se face verde. Costin pornește singur, observă că terapeutul a rămas în urmă, se întoarce și îi spune firesc: „Haide, Tiberiu, e verde.”
Poate părea o conversație banală. Pentru echipa lui, nu este. Este dovada că informația a devenit înțelegere. Că atenția s-a transformat în autonomie. În spatele progresului există însă multă consecvență. Implicarea părinților. Sprijinul echipei. Munca terapeutului și a coordonatorului Cristina Roșu. Dar și încăpățânarea bună de a-i aminti constant lui Costin că poate face singur mai multe lucruri decât crede.
⚽ Iar dincolo de toate obiectivele și strategiile terapeutice, Costin rămâne un copil cu umor, pasiuni și bucurii foarte clare: îi place să cânte „Moș Crăciun cu plete dalbe” la pian, să joace fotbal, să meargă în parc și la Biserica Italiană și să le spună glume oamenilor pe care îi iubește.
Pentru părinții lui Costin, unul dintre cele mai importante lucruri este ca familiile aflate la început de drum să nu piardă timp întrebându-se „de ce nouă?”, ci să caute sprijin cât mai devreme. Și mai vorbesc despre ceva ce nu apare suficient în conversațiile despre autism: nevoia de empatie autentică. Despre profesorii care aleg să înțeleagă. Despre adulții care au răbdare. Despre curajul de a-i lăsa pe copii să încerce, să greșească, să învețe și să își găsească locul în lume în ritmul lor. Autonomia nu se construiește din perfecțiune, ci din șansa de a fi sprijinit fără să fii judecat.
