01/05/2026
De 1 Mai, un clip din filmul 𝐔𝐳𝐢𝐧𝐚 (1963), filmat de regizorul 𝑺𝒍𝒂𝒗𝒐𝒎𝒊𝒓 𝑷𝒐𝒑𝒐𝒗𝒊𝒄𝒊 la uzinele „1 Mai” din Ploiești.
Născut în Iugoslavia, 𝑷𝒐𝒑𝒐𝒗𝒊𝒄𝒊 fuge in România la începutul anilor ’50, dezamăgit de ruptura presedintelui Iosip Broz Tito de URSS și orientarea către ceea ce va deveni Mișcarea de Nealiniere. Popovici speră la o viaţă revoluţionară autentică la București, unde studiază la nou-înființata facultate de film, înainte de a ajunge la Studioul Sahia. Reacția oficială nefavorabilă la filmele realizate în anii ‘60 – în special la 𝐔𝐳𝐢𝐧𝐚 și ulterior la Romanțe aspre (1965) și Soarele negru (1968) – îi va tempera treptat înclinaţia pentru experimentul estetic.
Pentru 𝑷𝒐𝒑𝒐𝒗𝒊𝒄𝒊, uzina e un univers în sine, care materializează consubstanţialitatea progresului social şi a celui tehnologic. Filmul 𝐔𝐳𝐢𝐧𝐚 trebuie să fie un poem demn de magnitudinea obiectului său, să depăşească limitele mundane ale reportajului şi dramaturgiei lineare. Va fi, aşadar, nu un film convenţional, ci o juxtapunere de „idei cinematografice legate de una dintre cele mai mari uzine ale ţării”.
Popovici vrea să filmeze concepte, să vizualizeze schimbarea de psihologie adusă de nouă orînduire politică. Cu privirea întoarsă spre avangardismul sovietic, caută o estetică revoluţionară, capabilă să transcrie ruptura esenţială reprezentată de noua orînduire socialistă. Ce înseamnă, de fapt, schimbarea începută în România? Cum se reflectă ea în conştiinţă, în muncă, în gestul cotidian?, se întreabă Popovici.
Pentru a evidenţia noile fundaţii etice şi estetice ale lumii noi ce renaşte din ruinele lumii vechi, regizorul experimentează cu textura, transparența și viteza imaginii, caută rime vizuale suprinzătoare între fapte ce ţin de trecut şi de prezent. Naivităţile sau excesele nu lipsesc – vezi icoana animată – însă regizorul reuşeşte să-şi articuleze elocvent ideile politice, în special pe aceea a necesităţii unui nou alfabet vizual capabil să comunice noua lume în coordonatele ei fundamentale.
„Ideile cinematografice” din 𝐔𝐳𝐢𝐧𝐚 vor fi prea mult pentru Sahia – și, în general, pentru România – anilor ‘60. Etichetat drept „ formalist” și confruntat un obligativitatea de a remonta filmul, regizorul se va re-orienta treptat către categorii de documentar mai puţin angajante politic.
Un clip din acest film memorabil în comentarii.
Uzina (1963)
Regie: Slavomir Popovici
Imagine: Costea Ionescu-Tonciu, Claudiu Soltescu
Text: NIna Cassian
Muzica: Anatol Vieru
Montaj: Eugenia Gruici
