26/04/2026
CONSECINŢELE ACCIDENTULUI DE LA CERNOBÂL ÎN ROMÂNIA
Azi se împlinesc 40 de ani de la accidentul nuclear din 26 aprilie 1986 de la Cernobîl (Ucraina), cel mai grav accident din istoria energeticii nucleare (topirea zonei active şi explozie termică). Emisiile de radionuclizi au fost deosebit de mari şi au afectat foarte multe ţări, inclusiv ţara noastră. Cele mai contaminate au fost Belarus (mai ales zona Gomel), Ucraina și vestul Rusiei.
Monitorizarea radioactivităţii mediului şi alimentelor în România a fost realizată de:
• 47 Staţii de Supraveghere a Radioactivităţii Mediului,
• 22 Laboratoare de Igiena Radiaţiilor Ionizante, din care 4 aparţineau de Institutele de Igienă şi Sănătate Publică din Bucureşti, Iaşi, Cluj şi Timişoara,
• Laboratoare departamentale (IFA Măgurele-Bucureşti, IRNE Piteşti, MApN etc.).
In perioada imediat următoare, precum şi în anii de după accident s-au efectuat următoarele analize:
• măsurarea globală beta şi spectrometria gama a filtrelor de aerosoli, depunerilor atmosferice totale, apei de suprafaţă şi potabile, solului, vegetaţiei spontane şi cultivate, produselor de origine animală, precum şi a meniurilor luate de la diverse cantine din capitală şi din ţară,
• măsurarea directă a unor radionuclizi încorporaţi (I-131, Cs-137 şi Cs-134) cu ajutorul contorului de corp uman la MApN şi IFA,
• estimarea dozei de expunere a omului.
Printre măsurile de radioprotecţie a populaţiei luate în România, merită a fi menţionate:
• restricţii limitate de consum la unele alimente (produse lactate contaminate cu Iod 131, Cesiu 137 şi Cesiu 134) în baza valorilor determinate prin măsurarea radioactivităţii alimentelor, în judeţele cele mai contaminate,
• interzicerea manifestărilor sportive planificate a se desfăşura în aer liber pe 2 mai,
• administrarea de iod stabil (KI) la copii, începând din 3 mai,
• recomandări:
- spălarea abundentă a legumelor şi zarzavaturilor înainte de consum,
- staţionarea redusă în spaţii deschise în următoarea săptămână de după accident.
In urma analizei/coroborării rezultatelor de monitorizare a radioactivităţii factorilor de mediu, apei şi alimentelor, a fost realizată harta pătrunderii norului radioactiv pe teritoriul ţării noastre în trei etape, 1 – 2 mai, 3 – 4 mai şi respectiv 5 – 6 mai. Dintre acestea, contaminarea cea mai mare s-a produs de norul din 3 – 4 mai, care a pătruns din N-E şi a urmat lanţul Carpaţilor orientali şi meridionali, în special în zona sudică. Cele mai contaminate zone au fost: N-E Moldovei, subcarpații orientali și meridionali, vestul Deltei Dunării și estul Transilvaniei.
Dintre alimente, nivelul de contaminare cel mai ridicat al conţinutului I-131 a fost determinat în laptele de oaie și de vacă, ceea ce a dus la restricţia temporară, dată de Ministerul Sănătăţii, asupra consumului produselor derivate din lapte. Cs-137 a fost prezent în lapte şi derivatele din lapte în scădere până în 1990, iar după 2000 a ajuns la valorile din 1985.
Dacă imediat după accident specialiştii au acordat atenţie deosebită radionuclizilor I-131 şi Cs-137, uşor de determinat prin spectrometrie gama direct din probe, către sfârşitul anului şi în ani următori au fost făcute multe determinări şi de conţinut al Stronțiului 90 din apă şi alimente. Nivelul de contaminare al alimentelor cu Sr-90 a fost mult mai redus, de cca 10 ori, în comparație cu Cs-137.
In ceea ce priveşte conţinutul de I-131 în tiroida omului, acesta a prezentat valori foarte diferite, până la câteva de mii de Bequerel (Bq – unitatea de măsură a activității unui izotop radioactiv), dar numai în lunile mai şi iunie, în funcţie de nivelul de contaminare a aerului şi a alimentelor consumate. Aceste valori au fost totuşi mult mai mici în comparaţie cu activitatea primită de om în cazul unei scintigrafii tiroidiene (iodocaptare) de zeci - sute de kBq.
Nivelul mediu de contaminare radioactivă a României după accident a fost relativ asemănător cu cel al altor state central şi est-europene. Principalii radionuclizi contaminanţi, I-131, Cs-137, Cs-134, chiar şi Sr-90, imediat după accident, din depuneri şi aerosoli, au ajuns rapid în plante, animale, cât şi în organismul uman.
Estimarea dozei de expunere, imediat după accident în România, a indicat valori de cca 1 miliSievert (Sv - unitatea de măsură pentru doza de iradiere primită de om) pentru primul an de după accident. Valorile sunt asemănătoare celor publicate de către Organizația Mondială a Sănătății şi Agenția Internațională pentru Energia Atomică pentru alte state europene (Finlanda: 0,44 mSv, Germania: 0,5 – 1,1 mSv, Italia: 0,61 mSv, Polonia: 0,95 mSv, Elveţia: 1,3 mSv etc.).
Calcularea dozei efective primită de om de la radionuclizii determinaţi în aer, apă şi alimente, pentru cele mai contaminate zone din România, exceptând contribuţia I-131, a dus la valori apropiate de 1 mSv în primul an de după accident, cu scădere mare din anul 1988 (contribuţia cea mai mare având contaminarea cu Cs-137 şi Cs-134 a alimentelor). Intre anii 1990 şi 2000 şi în prezent, doza efectivă anuală pentru om a scăzut sub 50 μSv. De menționat că valoarea medie a fondului natural de radiații (radiația cosmică, radiația terestră din afara omului dată mai ales de radon – cca 57%, cât și cea din interiorul organismului) este de 2,5 mSv pe an – reprezintă doza medie la care este expus omul pe planeta noastră, cu valori mult mai mari unde fondul natural este mai mare; sunt zone locuite pe glob unde acest fond este și de 10 ori mai crescut.
Având în vedere nivelul de contaminare radioactivă a mediului, mult mai mică în comparaţie cu Ucraina, Belarus şi Rusia, dozele de expunere au fost relativ reduse, cu mult sub cele care ar fi putut produce efecte semnificative asupra sănătăţii omului. De altfel, studiile efectuate de Institutele de Igienă și Sănătate Publică din România nu au evidenţiat o creştere a incidenţei malformaţilor congenitale la copii născuţi între 1.10.1986 şi 31.12.1987 comparativ cu grupul de referinţă (cei născuţi înainte de 1986).
În aprilie 2017 am fost/vizitat locul dezastrului de la Cernobîl, unde am participat la realizarea unui reportaj, alături de echipa de la Antena 1.
Biol. dr. Ion CHIOSILĂ
Sunt 31 de ani de la cel mai mare accident nuclear din istorie, Cernobîl. Iar efectele exploziei se resimt şi acum. Câţi au murit atunci? Şi câţi au dezvoltat malformaţii sau cancer? Cât de gravă a fost, de fapt, catastrofa de la Cernobîl?...
