24/06/2026
Judele huțulilor din Putila
În călătoria sa prin Bucovina (1788–1789), medicul și naturalistul Balthasar Hacquet, aflat în slujba austriecilor, notează o discuție interesantă cu un huțul din Gura Putilei, situată în prezent în Ucraina.
Era „întâiul om al satului”, unul care „făcea pe căpitanul sau pe judele”. Cu alte cuvinte, un om care își asumase rolul de conducător.
Portretul pe care i-l face Hacquet e destul de dur. Omul îi pare lipsit de încredere și, deși era „ca și ceilalți doar un țăran”, ținea în casă „micul său harem”.
Cu toate acestea, huțulul se dovedește surprinzător de sincer atunci când vorbește despre trecutul oamenilor din munți:
„În acești munți, erau pe vremuri ucigași și tâlhari, dar acum ne-am obișnuit cu munca și ne-am îndreptat.”
Hacquet notează că nu este prea convins de această îndreptare. Explicația pe care o primește este însă cât se poate de interesantă:
„Munții erau refugiul nostru atunci când eram fugăriți la șes, dar cm oamenii s-au tot înmulțit, bunicii și părinții noștri n-au mai scăpat nici aici de urmărire; deci nu puteam face altceva decât de a ne modifica cu încetul modul nostru de trai.”
Omul pe care îl privește cu suspiciune refuză să primească vreun ban pentru laptele, brânza și hrana cailor oferite călătorilor.
Printre huțuli existau deja geambași cu averi de douăzeci sau chiar treizeci de mii de guldeni. Dar bogăția nu le schimbase felul de viață:
„Ei trăiesc și rămân ca vechii ruși sau moldoveni. Singura lor bucurie este ca să se îmbete atunci când vor și când au rachiu de-ajuns, pentru a potoli pofta gâtlejului lor.”
