Țara Bucovinei

Țara Bucovinei Asociația Țara Bucovinei (fostă Asociația Acasă în Bucovina) promovează dezvoltarea durabilă a așezărilor rurale din Bucovina.

Donații prin transfer bancar:
Beneficiar: Asociația Acasă în Bucovina
RO52BTRLRONCRT0609715501

Judele huțulilor din PutilaÎn călătoria sa prin Bucovina (1788–1789), medicul și naturalistul Balthasar Hacquet, aflat î...
24/06/2026

Judele huțulilor din Putila

În călătoria sa prin Bucovina (1788–1789), medicul și naturalistul Balthasar Hacquet, aflat în slujba austriecilor, notează o discuție interesantă cu un huțul din Gura Putilei, situată în prezent în Ucraina.

Era „întâiul om al satului”, unul care „făcea pe căpitanul sau pe judele”. Cu alte cuvinte, un om care își asumase rolul de conducător.

Portretul pe care i-l face Hacquet e destul de dur. Omul îi pare lipsit de încredere și, deși era „ca și ceilalți doar un țăran”, ținea în casă „micul său harem”.

Cu toate acestea, huțulul se dovedește surprinzător de sincer atunci când vorbește despre trecutul oamenilor din munți:

„În acești munți, erau pe vremuri ucigași și tâlhari, dar acum ne-am obișnuit cu munca și ne-am îndreptat.”

Hacquet notează că nu este prea convins de această îndreptare. Explicația pe care o primește este însă cât se poate de interesantă:

„Munții erau refugiul nostru atunci când eram fugăriți la șes, dar cm oamenii s-au tot înmulțit, bunicii și părinții noștri n-au mai scăpat nici aici de urmărire; deci nu puteam face altceva decât de a ne modifica cu încetul modul nostru de trai.”

Omul pe care îl privește cu suspiciune refuză să primească vreun ban pentru laptele, brânza și hrana cailor oferite călătorilor.

Printre huțuli existau deja geambași cu averi de douăzeci sau chiar treizeci de mii de guldeni. Dar bogăția nu le schimbase felul de viață:

„Ei trăiesc și rămân ca vechii ruși sau moldoveni. Singura lor bucurie este ca să se îmbete atunci când vor și când au rachiu de-ajuns, pentru a potoli pofta gâtlejului lor.”

Casa Eudochia Hudema, în timpul lucrărilor de restaurareCasa de la Ehrește a Eudochiei Hudema are în jur de 200 de ani. ...
19/06/2026

Casa Eudochia Hudema, în timpul lucrărilor de restaurare

Casa de la Ehrește a Eudochiei Hudema are în jur de 200 de ani. În acest răstimp, a fost extinsă, iar acoperișul din draniță a fost înlocuit de câteva ori.

Datorită fondurilor europene, acoperișul a fost înlocuit din nou, de echipa de meșteri care restaurează clădirea. În prezent, se fac lucrări în interior. Reabilitarea se va finaliza vara aceasta.

***

Ehrește este un sat huțul pitoresc din comuna Brodina, cu case răsfirate pe munte. Denumirea lui ar putea veni de la un cuvânt ucrainean, „игрище” („yhryšče”), cu înțelesul de „loc de joc”, de horit.

E posibil și să provină de la cuvântul maghiar „egres” (pronunțat „egreș”), care înseamnă „loc cu arini”. Așadar, „egrește”/„ehrește” = „ariniște”.

Un argument în acest sens îl reprezintă asemănarea cu locul numit „Igrestij“ (1766), cu dealul „Egreș” și pârâul „Egreș”/„Igriș” (1786) din Botoșănița – azi, în comuna Calafindești, lângă Siret.

În Transilvania și Banat sunt multe sate cu denumiri similare – Igriș (Timiș), Aghireșu (Cluj), pentru care legătura etimologică cu arinul este destul de sigură.

Cum s-a ajuns la Ehrește?

Cătunul „Egreschtje” aparținea de Plosca (azi, în Ucraina), pe harta cadastrală de sfârșit de sec. XVIII.

Cătunul „Erești”, locuit de 131 de huțuli, era situat la poalele muntelui „Erești” și aparținea de comuna Seletin, conform Dicționarului geografic al Bucovinei (Em. Grigorovitza, 1908).

Rariștea (pădure rară) „Eriște” era notată pe harta ocoalelor silvice Seletin și Brodina (1924).

Muntele „Ehreștie” ținea de comuna Seletin, iar satul „Ehrești” aparținea de comuna Brodina, consemna Prefectura Rădăuți (1939).

***

După finalizarea restaurării, proprietarii vor avea obligația să păstreze gospodăria în stilul tradițional, astfel că va putea deveni un decor excelent pentru videoclipuri folclorice, filme și dansuri populare.

Proiectul „Reabilitare case tradiționale în comuna Brodina, județul Suceava” este finanțat prin Programul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) și din bugetul local al comunei Brodina și are o valoare totală de 2.844.873 lei.

Lucrările de restaurare sunt realizate de Ambis Construct 2012 SRL.
Implementarea proiectului este asigurată de Primăria Comunei Brodina, în parteneriat cu Asociația Țara Bucovinei (fostă Acasă în Bucovina).

Foto: Nicolae Hudema

Drumul Straja - Cârlibaba Într-un articol publicat la 22 februarie 1900, în Bukowinaer Post, preotul Dimitrie Dan din St...
14/06/2026

Drumul Straja - Cârlibaba

Într-un articol publicat la 22 februarie 1900, în Bukowinaer Post, preotul Dimitrie Dan din Straja descria starea dezastruoasă a drumului dintre Straja și Cârlibaba, afectat de inundații.

Drumul districtual era un drum prunduit, străbătut de căruțe încărcate cu lemn, sare, făină și alte mărfuri. Mii de vite și oi îl tarversau în timpul transhumanței.

Ceea ce scăpa de roțile căruțelor era distrus de viiturile Sucevei, care smulgeau copaci, rostogoleau stânci și luau poduri și case la vale.

În urma unei cercetări efectuate în 1897, o comisie de ingineri a concluzionat că, în zona Falcăului, drumul nu mai trebuia să urmeze malul Sucevei, ci să fie mutat în spatele gaterului (fabricii de azi), pe lângă linia ferată, pentru a fi ferit de inundații.

Practic, era vechiul traseu al drumului, așa cm arată hărțile de sec. XVIII. Austriecilor le-au trebuit mai bine de 100 de ani să se convingă că nici măcar inginerii lor nu pot zăgăzui furia Sucevei.

Costul lucrărilor, de la Straja la Cârlibaba, era estimat la 117.200 florini. Proiectul exista, dar banii, echivalentul a multe milioane de euro în prezent, nu au putut fi obținuți, astfel că drumul a rămas pe malul Sucevei.

Autorul își exprima scepticismul, cu ironia fină care îl caracteriza, că această șosea va deveni vreodată o „șosea-model, pe care să poți rostogoli un ou fără ca acesta să se spargă”.

Din același articol, aflăm și câte cârciumi existau în districtul Rădăuți: nu mai puțin de 128. Dintre acestea, 6 erau în Straja, 11 în Seletin și 6 în Șipot (Șipotele Sucevei).

Așadar, dacă drumul era greu de străbătut, măcar căruțașii aveau destule locuri unde să-și facă curaj pe traseu. 🍺

Ne facem curaj în perioada asta să planificăm câteva evenimente, ca să ne bucurăm împreună de frumusețile de pe Valea Su...
13/06/2026

Ne facem curaj în perioada asta să planificăm câteva evenimente, ca să ne bucurăm împreună de frumusețile de pe Valea Sucevei.

Vom merge pe urmele străjerilor medievali, dar și prin poieni cu miros de fân. Vom poposi la umbra bordeielor, unele dintre ele frumos restaurate.

Vom spune și vom asculta povești de demult și vom savura gusturi locale.

Pregătim câteva surprize, iar natura, oamenii și urmele vremurilor trecute sunt perfecte pentru asta.

Detalii și rezervări, în curând.

Familia Cîrciu din Straja a protejat cu grijă tâmplăria din lemn montată de asociația noastră prin Proiectul „Ferestre s...
12/06/2026

Familia Cîrciu din Straja a protejat cu grijă tâmplăria din lemn montată de asociația noastră prin Proiectul „Ferestre spre Bunici”. Proprietarii au refăcut pe cont propriu chenarele din jurul ferestrelor și ușii de la intrare și au curățat pereții exteriori.

Proiectul-pilot „Ferestre spre Bunici”, derulat de Asociația Țara Bucovinei, are rolul de a atrage atenția asupra valorii clădirilor vechi, care merită să-și recapete înfățișarea și farmecul din vremea bunicilor.

Falcău. Lumi și luminiFoto: Marius Calancea
06/06/2026

Falcău. Lumi și lumini

Foto: Marius Calancea

Falcău. Acoperișuri-corăbii, sub o mare de nori. Foto: Marius Calancea
06/06/2026

Falcău. Acoperișuri-corăbii, sub o mare de nori.

Foto: Marius Calancea

📅 În 29 iunie, va fi Hora Câmpenească la Falcău, un eveniment organizat de Punctul Gastronomic Local Koaja Bukovina. Toa...
01/06/2026

📅 În 29 iunie, va fi Hora Câmpenească la Falcău, un eveniment organizat de Punctul Gastronomic Local Koaja Bukovina. Toate detaliile, pe afiș. 👇

Știați că prima biserică a străjenilor a fost la Falcău?Bătrânii satului spuneau, pe la 1900, că prima biserică a străje...
31/05/2026

Știați că prima biserică a străjenilor a fost la Falcău?

Bătrânii satului spuneau, pe la 1900, că prima biserică a străjenilor a fost la Falcău. De acolo ar fi fost adus iconostasul și alte obiecte de cult atunci când comunitatea s-a mutat pe o vatră nouă.

Prima atestare documentară a satului Straja este din 1750, când episcopul Dositei Herescu a sfințit antimisul bisericii ridicate pe gorganul cimitirului vechi.

Cu doar un an înainte, în 1749, domnitorul fanariot Constantin Mavrocordat desființase iobăgia în Moldova. Din acel moment, oamenii nu mai puteau fi legați de moșiile pe care trăiau, fie ele boierești sau mănăstirești, ca în cazul braniștei Mănăstirii Putna.

Este posibil ca această reformă să fi permis mutarea comunității din Falcău pe terenuri mai prielnice pentru agricultură și în locuri mai ferite de primejdii.

Dimitrie Dan consemnează că o cruce de fier a stat mai întâi pe biserica din Falcău, apoi pe cele două biserici din lemn din Straja, un detaliu care sugerează o legătură directă între ele.

Planul cadastral austriac din secolul al XIX-lea păstrează amplasamentul celei de-a doua biserici de lemn din Straja, ridicată lângă vechiul cimitir și pârâul Ziminel. Aceasta a fost strămutată mai târziu la Rus-Plăvălari, după construirea actualei biserici de zid.

Tradiția orală, însemnările lui Dimitrie Dan și contextul reformelor lui Constantin Mavrocordat spun aceeași poveste: începuturile satului Straja sunt strâns legate de Falcău, iar prima biserică a satului a fost, cel mai probabil, biserica adusă de acolo sau una care păstra elementele ei sacre.

Reclamă la șparhertO reclamă veche din ziarul austriac Welser Zeitung (1903) ne aduce aminte de cuvintele pe care le auz...
30/05/2026

Reclamă la șparhert

O reclamă veche din ziarul austriac Welser Zeitung (1903) ne aduce aminte de cuvintele pe care le auzeam de la bunici și străbunici.

Sobele „TRIUMPH” din Wels erau lăudate ca fiind transportabile, economice, trainice și curate.

În Bucovina, trecerea de la vatra de gătit la aragaz sau plita electrică a avut ca etapă intermediară șparhetul.

Soba de gătit cu plită, mobilă sau fixă, a intrat în gospodării odată cu influența modernizatoare a Imperiului Austro-Ungar.

Pe șparhet se găteau mâncăruri gustoase și se încălzea apa. În jar se părpălea șoriciul, se prăjeau păpușoi, iar bunicii mai fumau câte o țigară, la povești pe lângă foc.

În graiul din Bucovina, germanul Sparherd a devenit șparhert, șparhat, șparhet și chiar șparheat. Astăzi, cuvântul îi face pe tineri să zâmbească, dar pe timpuri era parte din viața de zi cu zi.

În lumea fără ecrane, șparhetul capta atenția prin jocul flăcărilor și trosnetul lemnelor, iar uneori se lăsa și cu rime:

„Inea, mamă, gâza șea, șede hojma pe șparhea'.”

Mai aveți șparhet?

Address

Falcău, Nr. 89
Brodina

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Țara Bucovinei posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Organization

Send a message to Țara Bucovinei:

Share