19/08/2026
Pe la șapte dimineața, în bucătăria noastră deja se curăță ceapă, se spală oale, se numără porții, pâinea e gata și, până la prânz, peste 400 de oameni trebuie să aibă ce pune pe masă.
La Căsuța Educației un copil își face tema. La cabinetul stomatologic un medic își pune mănușile și cheamă următorul pacient. Lucia, colega noastră din Veneția, vorbește la telefon cu un om dintr-un sat care are nevoie să ajungă la dentist.
Elena, colega de la Asistență Umană, caută o soluție pentru o familie căreia îi plouă în casă. Ecaterina pune într-o sacoșă alimente pentru un om care nu mai poate veni singur până la noi.
Și toate lucrurile se petrec în același timp, unele cu zgomot de oale, mașini, telefoane și copii care vorbesc unii peste alții, altele atât de discret încât aproape că nu le vezi.
Și așa poate să arate umanitarul: nu rezolvă toate problemele lumii dintr-odată, dar pune hrana pe masa de astăzi, tratează dintele care doare, sprijină copilul să meargă mai departe la școală, repară acoperișul prin care plouă dar, mai ales, vede omul și nu trece mai departe. Îi spune: „Te-am văzut. Hai să vedem ce putem face.”
Astăzi, de Ziua Mondială Umanitară, lumea vorbește, pe bună dreptate, despre jertfa celor care duc ajutor acolo unde războaiele, dezastrele și sărăcia au făcut viața greu de dus și despre cei care, uneori, își riscă propria viață ca să salveze alta.
Noi nu putem să ajungem decât la cei de aproape: la Brașov și în cele 30 de sate în care ajungem săptămână de săptămână. La oamenii pentru care lipsa nu apare la știri și nu poartă întotdeauna numele unei crize, dar înseamnă că astăzi nu sunt bani pentru mâncare, că dentistul mai poate aștepta, că un copil are nevoie de ajutor ca să nu rămână în urmă, că într-o casă vine ploaia prin pereți.
La Fundația Bucuria Darului, umanitar înseamnă ASISTENȚĂ UMANĂ, HRANĂ, EDUCAȚIE, SĂNĂTATE și LOCUIRE, dar înainte de toate înseamnă să nu treci pe lângă om fără să-l vezi.
Apoi, mâine dimineață, de la șapte, o luăm de la capăt.
Împreună înmulțim bucuria!