HOSPICE Casa Sperantei Brasov

HOSPICE Casa Sperantei Brasov HOSPICE Casa Sperantei îngrijește anual GRATUIT peste 5.000 de copii și adulți cu boli incurabile.

Azi este Ziua Mondială a Hospice și a Îngrijirii Paliative. O zi care pune accentul pe misiunea pe care HOSPICE Casa Spe...
10/10/2026

Azi este Ziua Mondială a Hospice și a Îngrijirii Paliative. O zi care pune accentul pe misiunea pe care HOSPICE Casa Speranței o poartă de 34 de ani: prețuirea fiecărei clipe.

Prețuim clipele care sunt umbrite de dureri și neputințe, clipe în fața cărora alții capitulează spunând că nu se mai poate face nimic. Prețuim clipele fragile care pendulează între teamă și speranță. Prețuim clipele timpului ce pare nedrept.
Tocmai de aceea, acestui TIMP alegem să îi dăm alinare, demnitate, grijă, prezență.
De 34 de ani, aceasta este promisiunea HOSPICE: să fim alături de oamenii care au nevoie de noi atunci când fiecare clipă capătă o valoare pe care nu o mai poate măsura niciun ceas. Știm ce înseamnă îngrijirea paliativă și, mai ales, ce nu înseamnă: îngrijirea paliativă înseamnă să nu renunți pentru că...

Se mai poate face ceva
Se mai pot îmblânzi dureri.
Se mai poate adăuga TIMP.
Se mai poate da sens.

Iar toate aceste lucruri se mai pot face în ciuda statisticii sumbre.
În România, peste 192.000 de oameni au nevoie de îngrijire paliativă. Dintre aceștia, peste 22.000 sunt copii. Pentru toți acești copii există, la nivel național, doar 40 de paturi de paliație.

De 34 de ani, noi arătăm că se mai poate face ceva. Am făcut pentru peste 60.000 de pacienți și pentru peste 120.000 de aparținători. Și continuăm, dar speranța poate avea viitor datorită vouă. Și vă mulțumim tutuor celor care ați ales să fiți parte din această misiune 💚

Astăzi, fie că suntem la muncă, acasă sau cu la Maratonul București, împreună celebrăm speranța!

În seara aceasta, pe Patinoarul Olimpic Brașov se joacă mai mult decât un meci. Se joacă o lecție despre oamenii care se...
09/10/2026

În seara aceasta, pe Patinoarul Olimpic Brașov se joacă mai mult decât un meci. Se joacă o lecție despre oamenii care se susțin unii pe alții, cu o miză mare: mai multă ALINARE în viețile pacienților greu încercați.

Vino și tu la meciul celor de la Corona Brașov, de la ora 18:00!
Evident, pentru spectacolul de pe gheață, dar și pentru surprizele pe care le-am pregătit împreună și pentru binele pe care îl putem face, tot împreună, pacienților HOSPICE.
Avem pentru tine câteva activități speciale:
💚 un atelier de brățări handmade susținut de voluntarii HOSPICE, unde cei mici își vor putea pune imaginația la lucru și vor pleca acasă cu propriile creații
💚o roată a surprizelor

Le mulțumim celor de la Corona Brașov pentru că s-au alăturat inițiativei Octombrie Roz, lună dedicată conștientizării importanței prevenției cancerului de sân. Le mulțumim că s-au alăturat cauzei noastre și le susțin astfel pe pacientele beneficiare HOSPICE.
Cele mai importante victorii nu sunt cele care apar pe tabelă, ci sunt cele care apar în destine schimbate prin binele alinării.

Doamna M. a ajuns la HOSPICE în 2023. O doamnă de la Asistență Socială i-a vorbit despre noi și a început să vină pentru...
09/10/2026

Doamna M. a ajuns la HOSPICE în 2023. O doamnă de la Asistență Socială i-a vorbit despre noi și a început să vină pentru tratamentul limfedemului. I se spusese și despre Centrul de Zi, dar atunci i s-a părut că este prea mult.
„Mă gândeam că nu am nevoie eu, că e bine să nu ocup locul altei persoane care poate are mai multă nevoie.”

În plus, dacă ar fi început să vină și la Centrul de Zi, în mintea ei asta însemna că starea de sănătate nu era chiar atât de bună pe cât voia să creadă. Așa că a mai stat puțin pe gânduri.
Dar s-a lăsat convinsă. Este la prima serie de ședințe la Centrul de Zi și spune că este foarte încântată. Îi sunt dragi femeile pe care le-a întâlnit aici, mai ales cele din grupa ei. Le simte ca pe niște amice bune. Îi place să deseneze, să picteze, să participe la activitățile de cunoaștere și, mai ales, îi place că aici întâlnește femei care trec prin probleme asemănătoare.

Pentru doamna M., ultimii ani au fost lungi. În 2014 au început problemele. A fost operată în Italia la una dintre trompele uterine. De atunci, spune că, an de an, a ajuns la spital pentru biopsii și alte intervenții. În România, după o discuție cu medicul ginecolog de atunci, a aflat că, în cel mult zece ani, ar putea dezvolta cancer. A așteptat ani întregi cu gândul că, la un moment dat, avea să i se întâmple și așa au apărut atacurile de panică.
În 2022 a făcut o histerectomie totală, deși nu avea un diagnostic oncologic. Analizele de după operație au arătat însă un adenocarcinom cu embol tumoral. A urmat radioterapie, iar urmele ei încă se văd. De ceva vreme au început și durerile de spate și de picioare, în contextul determinărilor osoase.

Pentru ea, HOSPICE are însă și o altă poveste.
Tatăl ei fusese în evidența HOSPICE. Avea cancer de piele și, din nefericire, s-a stins. Poate de aceea i-a fost cu atât mai greu să accepte că, acum, ea este cea care are nevoie de ajutor. Spune că cea mai grea trecere a fost de la femeia puternică, obișnuită să se descurce, la femeia vulnerabilă, care uneori are nevoie de cineva. Psihologul HOSPICE a îndrumat-o cu blândețe să se lase ajutată. Și uite că reușește.

Când vorbește despre felul în care s-a schimbat viața ei din 2014 până acum, nu spune că diagnosticul i-a schimbat complet felul de a privi lumea. Dar spune ceva despre natură. Înainte, trecea pe lângă ea fără să-i acorde prea multă atenție. Îi plăceau florile, dar cam atât. Acum îi place să stea afară, să privească, să se bucure de lucruri pe lângă care înainte poate trecea fără să se oprească.

Despre oamenii de la HOSPICE vorbește cu mult drag: „oameni foarte buni, empatici, care fac tot ce le stă în putință să te ajute și să îți fie alături să putem trece peste. Contează mult, foarte mult.”
Iar femeia care, la început, se temea să nu ocupe locul altcuiva spune astăzi că recomandă HOSPICE din tot sufletul.

Poate că uneori și asta înseamnă să înveți să fii ajutat. Să descoperi că nu iei locul nimănui și că, atunci când ai nevoie, este în regulă să fii tu cel care primește.
Doamna M. încă se recuperează.
Dar acum nu mai face tot drumul singură. Puteți fi alături de ea și ceilalți pacienți printr-un SMS cu textul TIMP la 8864💚

Mirela lucrează la Recepția HOSPICE Brașov de aproape cinci ani.Pentru mulți dintre oamenii care ajung aici, ea este pri...
08/10/2026

Mirela lucrează la Recepția HOSPICE Brașov de aproape cinci ani.
Pentru mulți dintre oamenii care ajung aici, ea este primul om pe care îl întâlnesc. Prima voce, primul salut, prima explicație. Uneori, primul om căruia îi spun ce li se întâmplă. Mirela știe foarte bine ce înseamnă să vii la HOSPICE fără să știi prea multe despre locul în care ai ajuns.

Acum 25 de ani, mama ei avea cancer. Era o perioadă în care Mirela se simțea singură, deprimată și bulversată. Încerca să găsească un loc în care mama ei să poată primi ajutor. Spune că avea senzația că cerul apăsa peste ea.
O poștăriță pe care o cunoștea i-a spus atunci despre HOSPICE. Lucra în zona Poarta Schei, unde se afla pe atunci sediul nostru. A venit si a înscris-o pe mama ei în evidența noastră.

Iar când medicii și asistentele au vizitat-o pe mama ei, prima impresie a Mirelei a fost că veniseră niște îngeri. Starea mamei, din nefericire, s-a degradat rapid. Dar pentru Mirela, faptul că HOSPICE era acolo, a însemnat că nu mai trebuia să ducă toată durerea singură. Că avea pe cine să întrebe, că cineva avea grijă de ea și mama ei, că putea să sune și să ceară ajutor.

„Din păcate, cred că cel mai bine înțelegi suferința aceasta când ești pus în postura să treci prin ea. Iar eu înțeleg atât de bine oamenii care ne pășesc pragul, am fost ca ei și încă mai sunt.”

Au trecut anii. La un moment dat, Mirela a aflat că poate face voluntariat la HOSPICE. A venit să încerce să întoarcă binele pe care îl primise cu mulți ani înainte. Și, din prima zi, și-a dat seama că nu mai vrea să plece. A simțit că ar fi gata să accepte orice post numai să rămână aici. Norocul a făcut ca, în perioada aceea, să fie nevoie de un recepționer. Așa a ajuns Mirela colega noastră.

Spune că simte o responsabilitate foarte mare pe umerii ei. Și că este mândră de asta. Pentru că știe că, pentru multe familii, ea este primul contact cu HOSPICE. Primul om. Primul angajat pe care îl întâlnesc.Vin oameni care sunt speriați, obosiți, confuzi. Vin oameni care tocmai au primit un diagnostic sau care nu mai știu ce să facă pentru cineva drag. Durerea îi face, de multe ori, să fie nerăbdători.

Mirela nu se supără. Îi ascultă. Le ascultă poveștile, îi îndrumă, caută împreună cu ei cea mai bună soluție și încearcă să facă primul pas prin HOSPICE cât mai ușor. Spune că nu poți face munca asta fără răbdare, empatie și înțelegere. Că este foarte important să vezi omul în suferința lui, dar să nu iei suferința lui asupra ta. Pentru ea, una dintre cele mai frumoase reușite este atunci când cineva vine la recepție într-o stare foarte proastă și pleacă mai liniștit. Când răsuflă ușurat. Când, poate, pleacă și cu un zâmbet. Atunci știe că, măcar pentru moment, omul acela a simțit că la HOSPICE este altfel.

Boala mamei ei a schimbat-o pe Mirela.
Spune că de atunci privește lumea altfel și că, de când lucrează la HOSPICE, prețuiește mult mai mult fiecare clipă. „HOSPICE m-a ajutat să trăiesc în prezent.”
Și, dacă ar avea un singur lucru de spus unui om care trece printr-o perioadă grea, i-ar spune să nu încerce să ducă totul singur. Să caute ajutor, pentru că la HOSPICE cu siguranță cineva te va întâmpina cu un zâmbet chiar de la recepție. 💚

Domnul S. este din Făgăraș și, în curând, va împlini 80 de ani. A aflat că are cancer de prostată acum mai bine de 20 de...
07/10/2026

Domnul S. este din Făgăraș și, în curând, va împlini 80 de ani. A aflat că are cancer de prostată acum mai bine de 20 de ani. Până atunci, spune el, nu mersese la doctor.

„Medicamentele erau scumpe. Banii erau puțini. Așa că... nu te mai durea nimic.”

A râs când ne-a spus asta. Dar, la un moment dat, a simțit că trebuie să meargă. Și a fost una dintre deciziile care i-au schimbat viața. Pe atunci, la Făgăraș nu exista încă punctul de lucru HOSPICE și nici echipele mobile. A dus boala cm a putut. A făcut aproape patru ani de chimioterapie și radioterapie, apoi au urmat câțiva ani în care s-a simțit bine. Cu timpul, însă, medicamentele au început să își facă din ce în ce mai puțin efectul.

Acum a venit pentru prima dată la HOSPICE, la prima internare. Îi place aici. Până acum, colegii noștri îl vizitau acasă. Acum este el cel care a venit la noi. Primește medicamentele de care are nevoie, este îngrijit și, spune cu mulțumire, oamenii se poartă frumos cu el.

„Mâncarea vă place?”, „Îmi place. Și încă îi prea multă.”
Și râde. Așa ajunge, la un moment dat, să ne povestească despre un prieten din sat care astăzi nu mai este.

Cu mulți ani în urmă, omul venise la el pentru că îl supăra tare o măsea. Nu dormea nopțile și îi era foarte rău. Domnul S. i-a pus un cincizeci de pălincă. După o vreme, prietenul îi spune: “Măi, să știi tu că ești mai ceva decât doctorul!”
Iar domnul S. i-a răspuns: „Păi tu de unde știi, mă? Că nici eu și nici tu n-am fost niciodată la doctor!”

Își amintește și acum cu drag de prietenul lui, care, fără să fi avut prea multe întâlniri cu doctorii, era convins că domnul S. știe mai bine decât oricine cm se vindecă o durere.
Domnul S. gândește altfel. El are încredere în medici. Și spune asta simplu: dacă a ajuns să împlinească aproape 80 de ani, este și pentru că medicii au avut grijă de el.

De aceea recomandă HOSPICE celor care au nevoie de îngrijire și alinare. Și are un sfat și pentru cei mai tineri, dar și pentru cei de vârsta lui: „Viciile nu aduc nimic bun, îți dictează toată viața.”

Alinați TIMPUL pacienților HOSPICE cu gesturi de sprijin. Trimiteți textul TIMP prin SMS la 8864 sau intrați pe site pentru mai multe opțiuni.

O boală gravă incurabilă schimbă toate coordonatele vieții. Nu afectează doar sănătatea fizică, ci și relațiile cu ceila...
06/10/2026

O boală gravă incurabilă schimbă toate coordonatele vieții. Nu afectează doar sănătatea fizică, ci și relațiile cu ceilalți, echilibrul emoțional și legătura cu comunitatea.

Centrele de zi HOSPICE sunt spații în care aceste legături pot fi reconstruite, treptat, prin întâlniri, activități, sprijin și timp petrecut împreună. În centrele de zi din Brașov, București și Adunații-Copăceni, am oferit anual peste 5.859 de vizite gratuite pentru copii și adulți care trăiesc cu o boală incurabilă.

Fiecare vizită înseamnă un timp petrecut într-un loc sigur, alături de oameni care îi înțeleg, acceptă și apreciază în totalitatea lor. Înseamnă socializare, activități terapeutice și creative, relaxare și sprijin pentru momentele în care boala aduce și încercări emoționale greu de dus singur.

🏰 Pe 10 octombrie, invităm comunitatea în Cetate!De Ziua Mondială a Îngrijirii Paliative, ne întâlnim la Crama Cetății F...
05/10/2026

🏰 Pe 10 octombrie, invităm comunitatea în Cetate!

De Ziua Mondială a Îngrijirii Paliative, ne întâlnim la Crama Cetății Făgăraș, de la ora 18:00, pentru o seară în care celebrăm toate clipele în care am dăruit speranță, împreună, prin muzică și poezie.

Artiștii care ne vor fi alături sunt:
Actrița Marcela Motoc, soliştii Daniel Ignat și Valentina Nimereala, acompaniați la clape de prof. T**i Cîrstea.

În seara de 10 octombrie, după zidurile Cetății Făgărașului, HOSPICE Casa Speranței, alături de susținătorii săi, ridică zidurile a două noi spitale: de la Adunații-Copăceni și de la Brașov.

✨ INTRAREA este GRATUITĂ, iar pe parcursul serii, cei care doresc vor avea posibilitatea să facă donații pentru susținerea construcției .

De peste 34 de ani, în România, HOSPICE Casa Speranței a fost alături de peste 60.000 de pacienți și peste 120.000 de membri ai familiilor acestora.

Veniți în cetate să ridicăm împreună zidurile speranței!

Mulțumim și Primăriei Făgăraș, Muzeului Țării Făgărașului „Valeriu Literat” si Casei Municipale de Cultură Făgăraș pentru sprijinul oferit în organizarea acestui eveniment!

De la colegă la voluntar. Cum?Carmen Soare este astăzi voluntar HOSPICE. Dar, înainte de a reveni ca voluntar, a fost co...
05/10/2026

De la colegă la voluntar. Cum?

Carmen Soare este astăzi voluntar HOSPICE. Dar, înainte de a reveni ca voluntar, a fost colega noastră timp de 25 de ani. A cunoscut HOSPICE din mai multe roluri, în mai multe etape ale vieții sale, și a rămas legată de oamenii și de spiritul acestui loc.
Carmen a început să lucreze într-un laborator fizico-chimic, dar și-a dorit să fie mai aproape de oameni.

A urmat un curs de infirmieră, apoi a făcut practică la HOSPICE. Curând, a devenit infirmieră la Centrul de Zi Pediatrie. Mai târziu, a urmat școala de asistente medicale și s-a mutat pe Unitatea cu Paturi Adulți, unde a vrut să învețe cât mai mult. Devenind asistentă medicală, inima a îndrumat-o să lucreze, apoi, în Îngrijirea la Domiciliu. Pentru că nu avea permis de conducere, a făcut și școala de șoferi. Apoi, împreună cu colegii și oamenii apropiați HOSPICE, s-a implicat în strângerea de fonduri pentru o mașină.
A lucrat, a învățat, a crescut profesional și a fost mereu aproape de pacienți. Și-a depășit de multe ori limitele pentru a lucra alături de noi. Mai târziu, a devenit coordonatoare la Centrul de Zi pentru Adulți. Acolo a contribuit la dezvoltarea activităților și a ieșirilor în afara sediului.

Când s-a pensionat, Carmen nu a reușit să se desprindă cu totul de HOSPICE. A revenit ca voluntar, mai ales la Centrul de Zi pentru Adulți, acolo unde simte că poate dărui mai departe din experiența și din timpul ei.

„HOSPICE este un loc minunat. Aici pacienții sunt îngrijiți medical, spiritual și mental și se bucură de toate drepturile pe care le au, mai ales de dreptul la demnitate. Angajații dăruiesc totul și nu așteaptă nimic în schimb. E foarte adevărat. Tot ceea ce este HOSPICE, este datorită oamenilor care sfințesc acest loc.”

Carmen spune că se simte valorizată. Și, în același timp, îi valorizează pe cei din jur și ține să le mulțumească tuturor celor care au avut încredere în ea și care au vrut ca ea să le fie alături și după pensionare.
Carmen este și încurajează pe oricine să vină să ne pășească pragul. Pe un bolnav și pe familia acestuia, pentru că vor găsi alinare, iar pe un doritor de a face bine pentru că va găsi împlinirea pe care o caută ca voluntar aici.💚

Puteți susține printr-un SMS cu textul TIMP la 8864.

02/10/2026

La Centrul de Zi pediatrie, se repetă pentru spectacol. De ceva vreme, zilele lor au și ritmul acesta: muzică, pași, replici, iar muzica de la capăt. Uneori iese din prima, alteori nu. Sunt tot mai atenți unii la ceilalți. Au început să știe când să intre, când să aștepte, când să-l ajute pe cel de lângă ei. Se văd mai des și, poate, tocmai de aceea repetițiile au devenit atât de importante pentru ei.

Elena este în mijlocul tuturor acestor lucruri. Are grijă de fiecare, repetă cu ei, îi încurajează și nu se grăbește. Își dorește mult ca tinerii care vin la Centrul de Zi să descopere ce pot face, dincolo de limitele pe care le aduce un diagnostic. Să cânte, să joace, să fie pe scenă și să afle că sunt talentați, că pot, că merită să fie văzuți și ascultați.

Zilele acestea, repetițiile sunt inspirate de „Sunetul muzicii”. Elena cântă arii celebre, iar ei le vor transpune în scenă cât mai bine. Mai avem ceva timp până la spectacol. Mai sunt repetiții, lucruri de pus la punct, pași de reluat și cântece de învățat.

Vă îndemnăm să veniți să-i vedeți, când va fi momentul, și să îi sprijiniți oricând puteți printr-un SMS cu textul TIMP la 8864.

De Ziua Mondială a Medicului, celebrăm cu o discuție plină de informații prețioase cu medic Monica Moarcas, specialistă ...
01/10/2026

De Ziua Mondială a Medicului, celebrăm cu o discuție plină de informații prețioase cu medic Monica Moarcas, specialistă în neurologie cu competențe în îngrijire paliativă, unul dintre oamenii care, de aproape 20 de ani, sunt alături de HOSPICE Casa Speranței Brașov.

Monica a ajuns la HOSPICE încă din primul an de facultate. A început ca voluntar și, de-a lungul anilor, a făcut fundraising, a venit în stagii de practică, apoi s-a angajat și a avut ocazia să vadă, din interior, cm funcționează îngrijirea paliativă. Pe prof. univ. dr. Daniela Moșoiu a cunoscut-o mai întâi ca profesor. Mai târziu, i-a devenit mentor și coleg.

Astăzi, Monica lucrează în ambulatoriu, cu jumătate de normă, continuă să facă voluntariat pe partea de neurologie și, din 2023, este implicată și în activitatea Centrului de Studii Paliative HOSPICE. Unul dintre proiectele cele mai apropiate de sufletul ei este PAINLESS, prin care cercetarea se întâlnește cu una dintre întrebările importante din îngrijirea paliativă: cm putem înțelege mai bine durerea unui om?

Pentru Monica, neurologia și îngrijirea paliativă s-au întâlnit firesc. Este interesată de electroencefalogramă și de felul în care această metodă ar putea ajuta la identificarea unor markeri prin care organismul transmite că simte durere. În timp, speră ca cercetarea să ducă la metode prin care să putem identifica această durere chiar și atunci când pacientul nu o poate verbaliza sau exprima clar.

Unul dintre lucrurile pe care le iubește cel mai mult la HOSPICE este abordarea multidisciplinară.
„Profesioniștii din domeniul medical învață să comunice și să relaționeze foarte bine cu specialiștii din alte domenii, iar acest lucru nu poate decât să facă și să aducă bine pacientului.”

La HOSPICE a învățat și comunicarea empatică, ceva ce nu își amintește să fi fost predat atât de concret în facultate. A învățat să privească un caz dincolo de partea strict medicală și să înțeleagă cât de multe lucruri pot influența felul în care un om trăiește o boală. Monica își dorește ca oamenii să vină cu mai multă deschidere să afle ce este, de fapt, HOSPICE. Știe că, atunci când primesc un diagnostic grav, pacienții și familiile lor sunt adesea confuzi și copleșiți. Iar rolul ei este și acela de a explica ce înseamnă paliatia, cm poate ajuta și în ce fel HOSPICE poate veni alături de tratamentul pe care pacientul îl urmează deja.

Există însă și o parte mai puțin vizibilă a meseriei de medic. Unii pacienți seamănă cu cineva drag, alții ating fără să vrea un loc sensibil, iar alții rămân în minte mult după ce întâlnirea s-a terminat. Pentru Monica, una dintre dificultățile meseriei este tocmai găsirea echilibrului dintre empatie și implicare personală. Să fii aproape de omul din fața ta, să fii disponibil emoțional pentru el, dar să poți rămâne la fel de prezent și pentru ceilalți pacienți. Spune că, lucrând cu pacienții HOSPICE, a început să privească viața altfel, să se ancoreze mai mult în prezent. Și nu mai vede lucrurile atât de mult în alb și negru.

În fotografia de mai jos este o floare de colț făcută din hârtie. Floarea este simbolul HOSPICE pentru îngrijirea paliativă în România. „Palium” înseamnă în latină învelitoare, cu sensul de protecție.
Paliația asta face: protejează, îngrijește, alină și ferește, atât cât poate, de suferință.

De Ziua Medicului, îi mulțumim Monicăi și tuturor medicilor HOSPICE care aleg, zi de zi, să fie acolo pentru oameni și pentru familiile lor. 💚

Address

Brasov

Opening Hours

Monday 08:00 - 16:00
Tuesday 08:00 - 17:00
Wednesday 08:00 - 16:00
Thursday 08:00 - 17:00
Friday 08:00 - 17:00

Telephone

+40268474405

Website

,

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when HOSPICE Casa Sperantei Brasov posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Shortcuts

Share