24/08/2025
Marea Surpriză – Marea Lojă de Studiu al Artei Regale
Așa cm bine știm, istoria este scrisă de învingători – o zicală veche, rostită adesea cu jumătate de adevăr, iar cealaltă jumătate acoperită de praf și noroi aruncat în cei care, la vremea lor, i-au ridicat tocmai pe acești „veritabili meșteri” ce se laudă astăzi cu titluri pompoase și legitimități întârziate.
Dar, dacă vrem să filozofăm – și, de ce nu, să punem oglinda acolo unde doare – adevărul, ca de obicei, se află la mijloc. Societatea mondială, cu masoneria la unison, a trecut și continuă să treacă prin perioade bune, rele, mediocre sau de-a dreptul ridicole.
Diferența? Astăzi, meșterii (cei mai mulți, nu toți – să fim drepți!) sunt mai puțin asumați, mai puțin ancorați în principiile masonice, în regulamente, edicte, constituții și în tot ceea ce ar trebui să însemne verticalitate.
În schimb, avem cameleoni. Mulți. Azi condamnăm cu mânie proletară, mâine îmbrățișăm cu afecțiune burgheză exact ceea ce blamam ieri. Dublul discurs e sport olimpic – și suntem, vai nouă, campioni mondiali.
Memoria? Scurtă. Conștiința? Uneori în vacanță. Dar hei, cui îi mai pasă? Trăim în epoca în care împărtășirea secretelor altora e noua monedă de schimb social – și moral. Uităm însă că cel care divulgă secretele altuia are, invariabil, și el propriile schelete în dulap. Și poate, cine știe, urmează și surprizele alea... adevărate.
Și dacă tot divagăm – căci, nu-i așa, divagația e noua normalitate – să revenim puțin la esență: unul dintre principiile masoneriei este simplu și profund – „Luăm un om bun ca să-l facem mai bun.” Dar… se mai întâmplă asta cu adevărat? Sau doar când interesele, influența sau contextul ne împing ipocrit spre „virtuți”?
Din păcate, adevărații meșteri – puțini și rari – s-au retras. Nu din lașitate, ci din înțelepciune. Poate, cândva, vor ieși din nou pe scenă. Iar atunci, simbolul oglinzii de la inițiere își va recăpăta sensul: trezirea interioară.
Până atunci, Marea Lojă de Studiu al Artei Regale rămâne în veghe. A publicat, nu demult, o carte – o cronologie, de fapt – și promite o continuare și nu,numai!
Cum se spune în cercuri discrete: „Fiat Lux".
" Sau măcar un bec economic.”
