20/08/2026
În urmă cu 82 de ani, în data de 18 august 1944, pe drumul de plumb a căzut în luptă căpitanul Alexandru Şerbănescu.
18 August 1944 a rămas pentru totdeauna o dată de referinţă istorică a aviaţiei de vănătoare române din cel de-al Doilea Război Mondial.
În ce privește comemorarea ,,18 August” Ghencea Militar, Bucureşti cu o lungă tradiție, o ducem cu onoare mai departe cinstind memoria Eroului Căpitan aviator Alexandru Şerbănescu.
Mâine, marți 18 august 2026, ora 10, la mormântul Eroului Căpitan aviator Alexandru Şerbănescu va avea loc comemorarea anuală.
Remember
August ’44 - Cerul chinuitei Românii era atacat de două uragane aeriene: aviaţiile colosale americane şi sovietice . Grupurile 7 și 9 Vt. dotate cu Me 109 G au încercat să se opună asaltului aerian cu puţinele lor avioane și întreaga aviaţie de vânătoare românească care se ridica la 30 de piloţi.
18 august 1944 - Aerodromul părea să tremure de valurile de căldură care deja se ridicau de pe pista de zbor. Cerul, albastru strălucitor, era ici-colo spart de puful unor nori cumulus purtători de vânt în același sens, fiind tulburat numai de zgomotul motoarelor celor 13 avioane Me.109 G care se pregăteau de plecare în misiune.
La misiunea din 18 august 1944 alături de comandantul Alexandru Șerbănescu s-au ridicat să apere cerul patriei șape ofiţeri și cinci subofiţeri: Constantin Cantacuzino, Mircea Șenchea, Ion Dobran, Vasile Gavriliu, Constantin Bendaș, Ion Simionescu, Laurenţiu Manu, Ion Mălăcescu, Constantin Miron, Constantin Nicoară, Dumitru Goloiu și Traian Dârjan.
Comandantul Alexandru Șerbănescu a pus motorul în plin și praful stârnit de elice s-a împrăștiat pe câmpul de zbor. Decolarea în formaţie de 13. Urcarea în formaţie de 13 pe un arc de cerc …
În zborul lor spre obiectiv piloţii din Grupul 9 Vt. s-au întâlnit cu la fel de puţinii camarazi din Grupului 7 Vt. Au zburat cap compas 290 grade spre Făgăraș, urcândla 7500 m.
În zbor spre Brașov, formaţia de G-uri a urcat spre soare, dincolo de boarea arcuită peste pădurile multiseculare de brad, pe colinele umbrite de un verde închis. Timpul părea fără sfârșit.... În jurul formaţiei, totul părea ireal și răspândea atâta nesiguranţă…
Deasupra Brașovului o armadă de bombardiere cu patru motoare B 24 strălucind în soare înconjurate de Mustang-uri.
Toată formaţia atacă în șir indian cu excepţia lt. av. Vasile Gavriliu care, din cauza virajului strâns și a aerului rarefiat la acea înălţime „ pică până la 5000 m”. Aflat în viraj, comandantul Grupului 9 Vt. deschide focul și în același timp mai sosesc încă 16 Mustang-uri, proporţia fiind în acel moment covârşitoare .
Snopuri de trasoare verzi și roșii ţâșneau din toate părţile. Taman în focul luptei, piloţi din Grupul 9 Vt.sunt anunţaţi prin radio să vină urgent la Mizil...
„Nu pot, pentru că sunt angajat în luptă cu Mustang-urile”, a fost răspunsul comandantului Alexandru Șerbănescu. Încadrat în stânga de lt. av Ion Dobran și în dreapta de adjt. av. Traian Dârjan, la un moment dat toţi trei în linie, distanţaţi la 100 m, cu asul Șerbănescu la mijloc, s-au lansat în picaj”
Locotenentul av. Ion Dobran afirma că, din cauza vitezei mari a Me-ului nu l-a mai văzut, pe moment, pe comandantul grupului.
„Când l-a zărit, în spatele lui se găsea un Mustang cu botul roșu. Cu o ultimă speranţă transmit prin radio «Viraţi, d-le căpitan!», poate se va întâmpla o minune și va auzi. M-a fulgerat o clipă gândul că n-am scăpat, că Mustang-urile
sunt pe urmele noastre, apoi am tras neochit cu tunul și mitralierele între el și căpitan… era prea târziu.Sunt dezorientat și cu sufletul greu… a căzut o stea… a căzut Șerbănescu…” ( Asul cerului , Jurnal lt.Dobran)
Căpitanul av. Alexandru Şerbănescu a fost un om ca toţi oamenii , dar a iubit cu patimă zborul. Dumnezeu i-a dat un har fără precedent în arta pilotajului și a iubirii de ţară.A fost un neînduplecat duşman al bolşevismului şi un patriot înflăcărat. Iată ce nota într-o scrisoare: ,, Strânşi uniţi în idealul paşnic al existenţei noastre, dar neînfricoşaţi şi dârji în luptă cu fiara bolşevică. Neamul nostru a dat întotdeauna proba celei mai sfinte înfrăţiri”.
Căpitanul Alexandru Şerbănescu a luptat pe frontul de est şi în apărarea teritoriului naţional . Tot parcursul militar îl plasează pe acest mare erou în cea mai înaltă construcţie a dezvoltării personalităţii, el dovedind în întregime profilul virtuţilor militare al zburătorului, camarad desăvârşit, comandant iubit, Om bun, frumos la chip şi suflet .
În data de 18 august 1944 pe drumul de plumb a căzut în luptă căpitanul Alexandru Şerbănescu, aviator de elită al aviaţiei române, a ținut la onoarea de militar al armatei române aşa cm se arată cu prisosință în documente militare , rapoarte, relatări şi memorialistică pertinentă.
Glorie și Neuitare Eroilor Aerului !
E. Arbănaș
