Petrus Italus Trust - Alianta pentru patrimoniul bistritean

Petrus Italus Trust - Alianta pentru patrimoniul bistritean Suntem o alianță de specialiști și activiști care văd patrimoniul cultural ca o resursă colectivă. BRD Groupe Societe Generale Sucursala Bistrița.

Daca doriti sa donati: IBAN: RO26BRDE060SV46964260600 titular cont: Petrus Italus Trust - Alianta pentru patrimoniul bistritean. Suntem o alianță de specialiști și activiști care văd patrimoniul cultural ca o resursă colectivă ce are nevoie de protecție, valorizare, investiții în restaurări reflexive si integrare armonioasă în viața comunităților care l-au moștenit.PIT este gazda bistrițeană a pro

iectului Ambulanța pentru Monumente.

În 2023-2024, desfășurăm proiectul cultural Castel Viu. Artă și Comunitate la Posmuș prin care încurajăm implicarea localnicilor în activitati cultural educative realizate în castelul recent reabilitat din satul Posmuș, comuna Șieu. https://www.petrusitalus.com/about-9

Cum pui o constructie moderna intr-un oras ca Bruges fara sa il violentezi? Aici spatiul Trienalei din urbe. Ce ziceti?
20/08/2026

Cum pui o constructie moderna intr-un oras ca Bruges fara sa il violentezi? Aici spatiul Trienalei din urbe. Ce ziceti?

"Eu Mihăilă Vărtic am sosit din resboi în anul 1918/1919 December fin, patru ani și 8 luni fără de stand¹⁰ și mângâiere....
18/08/2026

"Eu Mihăilă Vărtic am sosit din resboi în anul 1918/1919 December fin, patru ani și 8 luni fără de stand¹⁰ și mângâiere. Viață grea a trebuit să petrec de împreună cu toți căsașii¹¹.

În anul 1913 auzeam multe despre resboiul cel mare, povestind și pregătindu-se....Iar bunul Dumnezeu ne-a trimis un semn forte înspăimântat, adică o Sfântă Stea cu coadă ca un fuior de cânepă în forma focului¹² și a răsărit cam în 1913 faur și toți omenii se mirau și domnii. Alții ziceau c-a peri lumea, alții ziceau cine știe ce lucruri înfricoșate...

Așadar steaua mereu a răsărit până tocmai cam în octomber, tot 1913, ba, încă și în 1914 se mai vede mai mică, iar acesta a fost semnul că în 1914, în august s-a și început mobilizarea și îmbrăcarea de la 21 de ani până la 42 și acei mai tineri au mers la Serbia și la Francia, iar noi, fiind mai bătrâni, am mers spre Galiția, pentru că rusul sau muscalul, sârbul și francezul, aceștia trei o intrat în țara noastră întâi, care am fost sub împăratul Francisc Iosef Întâi, iar la toate stațiunile¹³ erau văetături¹⁴ și foarte mari supărări, despărțindu-se familiile.

Abia trec 2 săptămâni și a ajuns muscalul pe la Strâmba și la Cârlibaba și se și încep multe suferințe, tot pe cununa munților fiind în 1914 spre 1915, iar în 1915, în a 2-a, a venit și Prusia de ajutor, adecă nemții din țara lor.

Iar bunul D-zeu ne-a mai trimis un semn, așa că în 1915, în 12 faur, au tunat spre Moravia de gândeai că va și peri lumea; de altă parte, da cu tunurile și așa s-a mânat o săptămână, așa semnul a fost că s-a început războiul tot mai mare și mai greu, pe când noi așteptam pace, nu se pomenea, fără pregătiri tot mai mari și mai suferitoare.

Iar în 1915 toamna, în 1 november, ne-a trimis și turcii de ajutor – 60 de mii – și dară tot au îmblat bătuți dușmanii înapoi; de noi, estrași¹⁵ și nemți și turci, erau puterile noastre 3, da foarte harnice....

Iar în anul 1915 a venit asupra noastră și Italia, foarte cu putere mare spre noi. În anul 1916 a venit și România Vece¹⁶ tot spre noi, așadar, eram cuprinși de toate părțile de dușmani, era vai de noi, da și de cei de acasă....

Ai nosti au fost: Estraiși 1, nemția 2, ajutor de la Turc 3. Acestia 3 puteri au ținut cu Belcia 1, Sîrbia 2, Munte Negru 3, România 4, Rusia 5 Italia 6, acestia sunt dusmani nosti care ni luptat pe căn tot au mai avut si ajutori lor pe: America 1, Anglia 2, Cina 3, acestia nia ajutat tot pe dusmani nosti începan din 14 august 1914 pâna în 1918 în 1 December au fost o grozevie forte mare pe toț, apoi au fost prizoneri la tote țerile aceia, forte greu au scăpat la 5 ani si la 6 ba și mai mult au stat.
"
Vârtic Mihăilă, născut la Năsăud în 1874, pe Ulița din dos
Păstrate la A.N.B-N, fond Primăria orașului Năsăud-administrație, d. 142/1927. via Cristi Urda. Album realizat de muzeul graniceresc nasaudean cu fotografiile lui Ștefan Tatay

¹⁰ Recunoașterea serviciului militar.
¹¹ Consăteni; din aceeași localitate.
¹² Cometă.
¹³ Centrele de recrutare.
¹⁴ Văiete, plânsete, tânguieli.
¹⁵ Austrieci, cu sensul de Austro-Ungaria.
¹⁶ România Veche.

Putina lume stie ca Regimentul austro-ungar al Bistriței, a luptat de la Carpații galitieni (Ucraina de Vest), impotriva...
16/08/2026

Putina lume stie ca Regimentul austro-ungar al Bistriței, a luptat de la Carpații galitieni (Ucraina de Vest), impotriva rusilor până la Saint-Mihiel, impotriva americanilor. Altii au framantat noroiul transeelor in Serbia si Italia. Cei mai in varsta dintre noi au auzit de la bunici cantecele tragice ale catanelor multietnice de la Regimentul 63.

Bistrița a fost înainte de 1918 centrul de recrutare și garnizoana unuia dintre regimentele importante ale armatei austro-ungare: K.u.k. Infanterieregiment „Freiherr von Pitreich” Nr. 63. Comandamentul și batalioanele II, III și IV se aflau la Bistrița, iar regimentul recruta din districtul Bistriței.

În 1914, 73% dintre soldații săi erau români, restul provenind dintre sasi, maghiari, evrei.

La izbucnirea războiului, batalionul I al Regimentului 63 se afla separat, la Mostar, și a fost trimis împotriva Serbiei și Muntenegrului. A luptat la Goražde, pe Drina, la Zvornik, Kolubara și pe râul Ljig. Celelalte batalioane au fost trimise în schimb spre est, împotriva Rusiei.

În Galiția, oamenii Regimentului 63 au intrat în luptă la Złoczów, la sfârșitul lui august 1914, apoi la Gnila Lipa și în zona Liovului. Au urmat retragerea prin Carpați, luptele de lângă Przemyśl, Częstochowa și Łódź. În 1915, regimentul a participat la marea ofensivă austro-germană din est, înaintând prin Opatów, Ivangorod și Brest-Litovsk, pentru ca în 1916 să țină poziții în zona Baranovici în timpul ofensivei Brusilov.

În 1917, Regimentul 63 a fost mutat pe frontul italian. A participat la bătăliile a 10-a și a 11-a de pe Isonzo, apoi la ofensiva de la Caporetto, înaintând până la Tagliamento și Piave. În iunie 1918 a luptat din nou pe Piave. Batalionul I, care avusese un traseu separat, luptase deja ani de zile pe Isonzo și în Tirolul de Sud, inclusiv la Plava, Val Sugana, Folgaria și Lavarone.

Și mai surprinzător este ultimul capitol. În vara anului 1918, Divizia 35, din care făcea parte Regimentul 63, a fost trimisă în Franța, pe Frontul de Vest. În septembrie, regimentul a ajuns în zona Saint-Mihiel, unde armata americană, sprijinită de francezi, a lansat marea ofensivă din 12 septembrie. Divizia 35 austro-ungară a suferit pierderi uriașe; Regimentul 63 se afla în Brigada 70, în sectorul Combres.
https://63kuk.weebly.com/period-photos.html

Așadar, soldați recrutați în mare parte dintre românii din Bistrița și nordul Transilvaniei au ajuns în numai patru ani să lupte în Balcani, Galiția, Polonia, pe Isonzo, în Tirol, pe Piave și, în cele din urmă, în Franța împotriva trupelor americane. O istorie aproape uitată a Bistriței și a unei generații de transilvăneni prinși într-un imperiu aflat în ultimii săi ani.

Sursa cea mai puternică este chiar lucrarea oficială a Kriegsarchivului austriac, Österreich-Ungarns letzter Krieg 1914–1918, vol. VII, publicată la Viena în 1938. Este istoria oficială a războiului întocmită pe baza arhivelor militare austro-ungare.

„Freiherr von Pitreich” era Heinrich von Pitreich (1841–1920), unul dintre cei mai importanți generali austro-ungari de la începutul secolului XX. Nu era un comandant bistrițean și nici regimentul nu îi aparținea în sens propriu. El era „Inhaber” al Regimentului 63, adică patronul/colonelul onorific al regimentului, după o tradiție foarte veche a armatei habsburgice. Regimentul îi purta numele.

Pitreich s-a născut la Laibach, actuala Ljubljana, în 1841, într-o familie de funcționari și militari ai monarhiei. A făcut carieră în Statul Major, ocupând funcții centrale în planificarea militară, iar între 1902 și 1906 a fost ministrul comun de război al Austro-Ungariei (Reichskriegsminister). În 1904 a ajuns Feldzeugmeister, iar ulterior general de infanterie.

Este interesant că a fost mai degrabă un modernizator al armatei. În timpul mandatului său s-au introdus pe scară largă mitralierele, s-a accelerat înlocuirea artileriei vechi cu tunuri și obuziere moderne și s-a reorganizat artileria. Cunoștea foarte bine mecanismele administrative și logistice ale armatei, după decenii petrecute în Statul Major și Ministerul de Război.

Mai interesant pentru povestea transilvăneană este că Pitreich a fost prins în marea dispută privind caracterul multinațional al armatei austro-ungare. În timpul crizei dintre Viena și Budapesta de după 1902, el s-a arătat dispus să facă unele concesii naționalităților din partea ungară a monarhiei. A susținut, de exemplu, că ofițerii trebuiau să cunoască limbile vorbite de soldații lor și era dispus să accepte folosirea maghiarei în anumite proceduri militare. Această atitudine l-a adus în conflict cu arhiducele Franz Ferdinand, care dorea să păstreze mai strict unitatea și limba germană de comandă a armatei. Conflictul a contribuit la plecarea lui Pitreich din funcție în 1906.

Legătura cu Bistrița începe în 1903. Atunci Pitreich a fost numit Oberstinhaber — colonel-proprietar/onorar — al Infanterieregiment Nr. 63, regimentul recrutat în principal din zona Bistriței și în care, în 1914, aproximativ 73% dintre soldați erau români. Din acel moment regimentul a purtat numele său.

În Liviu Rebreanu, preotul paroh a devenit pasionat de patrimoniu, s-a documentat despre cm arăta casa parohială pe vre...
16/08/2026

În Liviu Rebreanu, preotul paroh a devenit pasionat de patrimoniu, s-a documentat despre cm arăta casa parohială pe vremea celebrului Belciug din cunoscutul roman rebrenian, s-a consultat cu specialiști pe o mare parte a proiectului și a restaurat, în limita posibilităților, casa istorică ce a fost, din păcate, transformată prin intervenții neconforme în anii ’70. Unele dintre acestea sunt, din păcate, structurale.

Este un caz rarisim, care merită celebrat. Acest sat iconic are acum trei monumente istorice: casa tatălui lui Rebreanu (astăzi muzeu), biserica preotului fondator Belciug și casa parohială, construită într-un stil specific arhitecturii provinciale imperiale.
Fotografiile de epocă au fost esențiale pentru recuperarea imaginii casei. Ele arată o construcție masivă, cu acoperiș în patru ape și o prispă amplă, susținută de stâlpi, care în timp fusese modificată considerabil.

Reabilitarea actuală a încercat să refacă tocmai această identitate: prispa a fost reconstruită cu stâlpi de lemn, tâmplăria și obloanele au revenit la o expresie tradițională, iar fațadele albe date cu var nestins și zidul de piatră readuc casa în peisajul arhitectural istoric al satului.

Nu toate intervențiile anilor ’70 au mai putut fi desfăcute — la parter, de pildă, structura de beton a rămas în bună măsură vizibilă — ceea ce face ca imobilul să fie și o mărturie foarte concretă despre dificultatea restaurării unui monument trecut prin transformări structurale agresive fara resurse materiale nedisponibile intr-o mica comunitate.

La interior, intervenția nu a urmărit să creeze un decor „de epocă” artificial. S-au păstrat și pus în valoare elemente găsite în casă sau specifice universului domestic al zonei: mobilier vechi, corpuri de iluminat, icoane, ceramică, un blidar pictat și tâmplării din lemn.

Într-un loc a fost lăsată intenționat la vedere o suprafață din vechea zugrăveală albastră, ca o mică fereastră arheologică spre straturile succesive ale casei. Alături de acestea, biblioteca și mobilierul contemporan, discret, permit clădirii să rămână o casă vie, nu un decor muzeal înghețat.

Poate cea mai interesantă intervenție este însă expoziția permanentă de fotografie socială amenajată în interior. Pereții reunesc imagini provenite din comunitate, iar fotografiile nu documentează i ales oamenii care i-au dat viață: familii îmbrăcate în port local, nunți și alaiuri, munca la câmp, sărbători, grupuri adunate în jurul bisericii, copii, bătrâni și scene aparent banale din viața de zi cu zi. Este o adevărată arhivă vizuală a satului, construită de jos în sus, din memoria propriilor locuitori.

În felul acesta, restaurarea casei parohiale merge dincolo de recuperarea unei clădiri asociate cu universul lui Rebreanu. Casa devine un mic centru al memoriei locale: arhitectura, obiectele și fotografiile spun împreună povestea unei comunități rurale transilvănene de-a lungul mai multor generații. Iar relația dintre casa reală a preotului Belciug, personajul literar inspirat de această lume, și chipurile oamenilor surprinși în fotografiile satului conferă locului ceva ce cu greu poate fi fabricat într-un muzeu nou: continuitate și autenticitate.

Vom reveni asupra acestui caz odata ce se fac ultimele retusuri și, mai ales, asupra expoziției permanente de fotografie socială pe care o găzduiește și care a fost concepută împreună cu un voluntar al Petrus Italus Trust. Bistriteanul.ro Timp Online Observator BN Complexul Muzeal Bistrita-Nasaud nasaud

Fara finantare, fara granturi, pro-bono, in consultare cu parteneri eurpeni vom propune spre Primăria Bistrița zece idei...
13/08/2026

Fara finantare, fara granturi, pro-bono, in consultare cu parteneri eurpeni vom propune spre Primăria Bistrița zece idei despre cm sa revitalizam low cost centrul istoric in spiritul proiectului UNESCO. Azi e prima. Plecam de la observatia ca, asa cm vedeti seara cand se aprind luminile sau nu, centrul istoric este in mare parte nelocuit si pe alocuri abandonat de proprietari. Sa incepem, asadar serialul nostru

Ideea 1 din 10: Locuințe pentru arhitecții care pot schimba centrul istoric. Sursa: Leipzig

Bistrița are o problemă de patrimoniu care este, înainte de toate, o problemă socială și economică. O mare parte dintre proprietarii clădirilor istorice din centru nu mai locuiesc acolo sau au venituri mici sau medii, iar pentru ei restaurarea corectă a unei case vechi nu înseamnă doar costul lucrărilor, ci și arhitect specializat în patrimoniu, inginer structurist, expertize, proiecte, avize, detalii tehnice și luni întregi de coordonare. Costurile pot deveni prohibitive (minim 5000 de euro doar pentru partea de documentare) înainte ca lucrările propriu-zise să înceapă.

În același timp, România are o altă problemă: în orașele mari, tinerii profesioniști plătesc tot mai mult pentru locuințe tot mai mici și pentru o viață cotidiană dominată de trafic si stres. Aici Bistrița are un avantaj extraordinar: este încă un oraș care poate fi trăit la pas, în care școala, grădinița, parcul, centrul, magazinele și locul de muncă pot rămâne aproape unele de altele.

De aici prima noastră propunere: Primăria Bistrița ar putea transforma o parte dintre locuințele pe care le deține în centrul istoric într-un program de rezidențe de trei până la cinci ani pentru arhitecți tineri cu rezultate profesionale de incepator dovedite, designeri, restauratori și peisagiști. Selecția ar trebui făcută transparent, prin concurs, pe baza portofoliului și a potențialului profesional: tineri aflați încă la început sau în primii ani de carieră, dar care au deja proiecte bune, premii, participări la concursuri, lucrări publicate sau alte rezultate care arată că pot deveni profesioniști importanți în următorii ani. Ideea este să-i atragem la Bistrița înainte să devină prea scump ipentru oraș să-i mai atragă, să le oferim condiții pentru a locui aici cu familia, pentru a-și deschide un birou sau un atelier și pentru a deveni parte din comunitate.

Unde ii gasim: in anul ultim la universitati, in centrele de urbanism civic din orasele mari, in tabele de la Ambulanța pentru Monumente

În schimb, programul ar putea include o componentă clară, dar rezonabilă, de contribuție la revitalizarea patrimoniului: câteva zile pe luna de voluntariat profesional în proiecte de restaurare in coordonare cu arhitecti locali, Primaria, Direcția Județeană pentru Cultură, Centrul UNESCO. Arhitecții și ceilalți profesioniști ar putea participa la relevee, documentare, cercetare de arhivă, inventarierea detaliilor istorice, pregătirea unor soluții de amenajare sau la alte activități compatibile cu pregătirea lor.

Nu este vorba despre a înlocui munca plătită a arhitecților, restauratorilor sau constructorilor și nici despre intervenții improvizate asupra patrimoniului, ci despre a crea, în jurul proiectelor legal avizate, o comunitate de tineri profesioniști care învață, contribuie și acumulează experiență chiar în centrul istoric al Bistriței.

Pentru un arhitect, restaurator sau constructor tânăr, acesta poate fi un avantaj profesional real. În loc să locuiască foarte scump într-un oraș mare și să aștepte ani până când are acces la proiecte relevante de patrimoniu, poate veni la Bistrița, poate lucra efectiv cu clădiri istorice, poate învăța de la specialiști autorizați, își poate construi un portofoliu și, în același timp, poate avea o viață linistita in care sa se dezvolte eprsonal si profesional într-un oraș cu centru accesibil și ușor de parcurs pe jos.

Pentru Bistrița, avantajul este și mai mare: orașul începe să-și formeze propria masă critică de competență. Un arhitect sau constructor se mută aici și își deschide biroul, un restaurator începe să cunoască proprietarii și clădirile, un designer amenajează un spațiu comercial, un peisagist propune o curte sau o piațetă, iar în jurul lor apar colaborări, echipe locale, furnizori și mici ateliere. Un constructor poate da solutii proprietarilor, pro bono.

Există și precedente europene care arată că o asemenea logică poate funcționa. La Leipzig, programul Wächterhäuser – „casele cu gardieni” – a pus clădiri și spații neutilizate la dispoziția artiștilor, arhitecților, inițiativelor culturale și micilor antreprenori la costuri foarte reduse. Principiul era conservare prin utilizare. Mai întâi aduci oamenii care pot genera activitate, apoi activitatea lor începe să schimbe clădirea și cartierul. Link aici:

https://www.leipzig.de/leipzig-strategie/stadtentwicklung/stadterneuerung/stadterneuerungsprojekte/waechterhaeuser

Bistrița poate adapta această logică într-un mod și mai țintit, folosind locuințele municipale nu doar pentru a atrage „creativi” în sens larg, ci exact profesioniștii de care centrul istoric are nevoie pentru următorii douăzeci de ani.

Prioritatea ar trebui sa fie rezidenti care sa se angajeze ca, cu sustinerea primariei cu materiale si muncitori, restaureaza ca la carte interiorul, tamplaria etc, in coordonare cu specialistii de la DJC.

Imaginați-vă ce ar putea însemna pentru Bistrița zece asemenea rezidențe. În cinci ani, nu ai doar câteva apartamente ocupate, ci poate zece sau cincisprezece apartmente frumos restaurate profesioniști care cunosc în detaliu patrimoniul orașului, au lucrat împreună, cunosc proprietarii și autoritățile și pot începe să preia proiecte private. Așa se formează o mică economie locală a restaurării. Iar unii dintre acești oameni vor rămâne: vor cumpăra o casă, vor restaura una, își vor deschide un birou, își vor aduce colegii, prietenii și clienții.

Un pictor excuta firme pictate in stil avizat de patrimonialisti. Un sculptor reface elemente de sculptura la portile istorice care s-au distrus. Vor cauta finantari in afara. În același timp, vor deveni și vectori de imagine pentru oraș, pentru că cel mai credibil mesaj de promovare nu este un slogan, ci un profesionist talentat care spune: „M-am mutat la Bistrița și merită.”

Acest program ar fi o investiție în talent, competență și patrimoniu. Bistrița are clădirile, are centrul istoric și are o scară urbană pe care orașele mari au pierdut-o. Poate începe printr-un gest relativ simplu: să ofere câteva locuințe oamenilor care, în următorii zece ani, o pot ajuta să-și salveze casele.

Asa arata aseara strada unde este Banca Nationala a Romaniei. Ce parere aveti? Noua ne-a placut cel mai mult plasa anti-...
11/08/2026

Asa arata aseara strada unde este Banca Nationala a Romaniei. Ce parere aveti? Noua ne-a placut cel mai mult plasa anti-cadetencuiala.

Cum mobilezi un apartament istoric evitand kitch-ul sau violenta stilistica contemporana?
11/08/2026

Cum mobilezi un apartament istoric evitand kitch-ul sau violenta stilistica contemporana?

In ultimii ani bisericile reformate restaurate au scos la iveala vechi fresce. Vizitati-le, sunt o minunatie a istoriei ...
11/08/2026

In ultimii ani bisericile reformate restaurate au scos la iveala vechi fresce. Vizitati-le, sunt o minunatie a istoriei transilvane.

Address

Strada Sincai Nr 5
Bistrita
420041

Telephone

+40754552125

Website

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Petrus Italus Trust - Alianta pentru patrimoniul bistritean posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Organization

Send a message to Petrus Italus Trust - Alianta pentru patrimoniul bistritean:

Shortcuts

Share

Category