04/10/2026
Un text exceptional de Valer Simion Cosma.
"În secolul al XIX-lea puteai transforma costumul țărănesc în simbol al geniului național și, simultan, să excluzi majoritatea celor care îl purtau de la vot. Astăzi putem celebra satul drept locul în care s-ar fi conservat esența românității și, în același timp, să acceptăm un sistem în care faptul că un copil se naște și merge la școală într-o comunitate rurală este puternic corelat cu accesul său la resurse educaționale și cu traseul său ulterior.
Și aici trecutul începe să incomodeze prezentul. Nu pentru că satul românesc de astăzi ar fi același cu satul de acum 120 de ani. Evident că nu este. Agricultura, proprietatea, familia, mobilitatea, munca și relația dintre rural și urban s-au schimbat radical, într-un secol XX care a trecut lumea rurală prin colectivizare și decolectivizare plus retrocedări. Dar infrastructura simbolică a românității continuă să depindă masiv de ruralitate. Ia, casa țărănească, bucătăria „ca la bunica”, meșteșugurile, „tradițiile”, satul autentic și țăranul apropiat de natură sînt exploatate intens în discursul public, în turism, publicitate și producția culturală."
În 1906, Expoziția Generală Română celebra patruzeci de ani de domnie ai lui Carol I și progresul extraordinar al statului român. Vizitatorilor li se oferea o versiune condensată a națiunii, cu istorie, continuitate, progres și, inevitabil, o puternică prezență a ruralității și culturii țărănești.
Nu doar că elitele au căutat în sat materia din care să compună imaginea României, dar au construit, prin selecție, clasificare și muzeificare, însuși personajul numit „țăranul român”.
La mai puțin de cinci luni după închiderea expoziției, începea răscoala din 1907. Răscoala spărgea violent ficțiunea unui corp național armonios tocmai prin revolta grupului social din care elitele extrăseseră nu doar muncă, ci și cea mai consistentă parte din simbolurile unității naționale.
Astăzi putem celebra satul drept locul în care s-ar fi conservat esența românității și, în același timp, să acceptăm un sistem în care faptul că un copil se naște și merge la școală într-o comunitate rurală este puternic corelat cu accesul său la resurse educaționale și cu traseul său ulterior.
De mai bine de un secol oscilăm cu o ușurință remarcabilă între două personaje: țăranul cuminte, autentic și pur, păstrător al «ființei neamului», și țăranul violent și irațional care apare atunci când ordinea socială se fisurează.
Poate că ar fi timpul să renunțăm la amândoi. Și să ne uităm, în schimb, la țărani. La plural și dincolo de o presupusă omogenitate etnică.
👉 Citește întreg textul scris de Valer Simion Cosma pe Scena9.ro: https://www.scena9.ro/article/rascoala-1907-tarani-stat-national-romania
📷 Imagine copertă: Azopan
