09/02/2026
REMINUL ȘI ARSENUL
Compania națională REMIN, cea care trebuia să exploateze resursele de metale prețioase, cupru, plumb, zinc și metale rare, stă în insolvență de 17 ani ⏳, iar acum se trezește că trebuie să evalueze 4 iazuri pentru a vinde conținutul acestora 💰. Evaluarea încalcă toate regulile privind teoria eșantionării prin numărul de metri liniari de foraj și sumele alocate 📉 (informații publicate recent în presă 2mnews.ro 📰).
Acțiunea de evaluare a acestor iazuri este una tardivă, mai ales în contextul economic internațional și al riscurilor de mediu în special ⚠️. Această evaluare presupune explorare, într-un sens logic și eficient, care conform legii minelor trebuie făcută printr-o licență de explorare ⛏️, aspect irelevant pentru REMIN. Într-un alt articol al aceluiași ziar se precizează că REMIN va realiza prospecțiuni prin permis de prospecțiune, demers care are scopul de a întârzia procedurile pentru licența de exploatare 🛑.
În cazul iazurilor de decantare nu este justificabilă prospecțiunea, deoarece există numeroase informații de care REMIN-ul dispune 📂. De asemenea, problemele privind posibilitățile de exploatare ale unei companii aflată în procedură de insolvență au fost reglementate prin Ordonanța de Urgență nr. 77/2024 ⚖️, care modifică legea minelor (art. 53) la punctul 14. Această ordonanță prezintă o motivare a contextului actual european 🇪🇺, al crizelor resurselor minerale și necesităților de a trece la exploatarea și valorificarea acestora. Orice întârziere în luarea unor decizii amplifică riscurile economice și de securitate 🚨.
În articolul de mai sus se reamintește povestea vânzării piritelor aurifere cu arsen de la Șuior și declarațiile specialiștilor din REMIN care explicau că arsenul a fost „piatra de moară” ⚓, atât la prețul de vânzare cât și la posibilitatea de recuperare din aceste concentrate. Când un producător nu poate să dezvolte o tehnologie, o cumpără 💡. Prin extrapolare, la fel și în cazul acesta, dacă inginerii din REMIN sau din domeniul metalurgic nu au putut găsi o soluție, ar fi trebuit să cumpere o tehnologie ⚙️.
Analizând situația vânzării piritelor între 2013 și 2016, constatăm că în anul 2012, anterior semnării contractului, în lume se producea arsen în 9 țări 🌍, totalizând o producție de 42 009 tone, în ordinea producției: China, Maroc, Namibia, Rusia, Belgia, Filipine, Bolivia, Iran și Japonia. Peru intră în scenă cu o producție foarte mare, începând cu anul 2016 📈, iar în 2023 obține o producție de 31 162 tone față de China care era lider, cu 24 000 tone, dintr-o producție totală de 64 402 tone 📊. Belgia realizează o producție aproape constantă, în jur de 1000 tone pe an, iar Maroc, 5000 – 8000 tone/ an.
În urma acestei analize, putem spune că specialiștii de la REMIN, înainte de semnarea contractului pentru vânzarea piritelor, ar fi trebuit să facă o specializare în Namibia sau Maroc ✈️, fără să mai vorbim de Belgia, cu care eram deja într-o comunitate, unde schimbul tehnologic ar fi fost ușor 🤝. Când în 2016 se mai duceau pirite, Peru a reușit să producă cantități impresionante de arsen. Dacă specialiștii ardeleni se pregăteau prin Peru, după Namibia și Maroc, arsenul băimărean putea fi recuperat și nu mai reprezenta otrava noastră ☠️.
Nutrim speranța că evaluările propuse vor fi profesioniste și vor rezolva gravele probleme de mediu și economice 🙏🌿.
3,5% din impozit = Ajutor gratuit pentru activitatea noastră.
https://gogreenresources.ro/formular_230
https://gogreenresources.ro/opinii-pe-marginea-unor-subiecte
