09/09/2026
💙 Și frații au nevoie să fie văzuți.
Într-o familie în care există un copil autist, multe lucruri se schimbă. Rutina, timpul părinților, planurile familiei, atenția și energia se concentrează adesea în jurul copilului care are nevoie de sprijin.
Dar, undeva în această poveste, există și un frate sau o soră.
Un copil care poate iubi enorm, dar care poate simți, în același timp, confuzie, gelozie, vinovăție, teamă, responsabilitate sau chiar furie. Un copil care poate avea întrebări pe care nu știe cui să le pună. Un copil care poate învăța foarte devreme să fie „înțelegător”, să aștepte, să cedeze, să nu deranjeze.
Și uneori are nevoie să audă că este în regulă să aibă și el propriile emoții.
Pentru că a avea un frate autist nu înseamnă doar provocări. Înseamnă și o relație unică, lecții despre empatie, răbdare și acceptare, momente deosebite și o legătură care poate deveni foarte puternică. Dar pentru ca această relație să fie una sănătoasă, și fratele trebuie să aibă propriul spațiu.
De aceea, am început toamna cu o întâlnire a grupului de suport pentru părinții de copii neurodivergenți, la care l-am invitat pe Bogdan (zis Palfi) din Sighetu Marmației (frate de adult autist) 🤝💙
Viața lui ar merita un roman aparte, dar încărcătura lui emoțională s-a amplificat odată cu venirea fratelui mai mic, autist, în familie... Și am considerat că poate spune și fraților și surorilor din familiile noastre că e OK să fii uneori furios, supărat pe cei dragi sau sa simți că ești nedreptățit de propria familie. Atâta timp cât înțelegi că ești la fel de iubit și prețios pentru părinți.
Pentru că într-o familie în care unul dintre copii are nevoie de mai mult sprijin, ceilalți copii nu trebuie să fie văzuți mai puțin.
Au nevoie să fie ascultați.
Au nevoie să fie înțeleși.
Au nevoie să fie copii. ❤️
Și ei contează. La fel de mult. 🫶
