Uniunea Armenilor din România a fost înființată, inițial, în 1919 pentru a ajuta armenii ce își căutau un refugiu în România, după Genocidul din 1915. Lui i-a urmat Armenag Manissalian, care și-a dedicat o mare parte a activității ajutorării celor peste 10.000 de armeni refugiați, pentru ca aceștia să obțină cetățenia română. Organizația a funcționat până la instaurarea comunismului, după care s-a
dizolvat. După anul 1990, comunitatea armeană a reînființat Uniunea Armenilor din România, dorind să păstreze moștenirea culturală și spirituală a armenilor de pe aceste meleaguri. Primul Congres al UAR după 1990 a avut loc la 11 martie. Delegații l-au ales ca președinte pe Varujan Vosganian, vicepreședinți — Varujan Pambuccian și Nșan Bogdan Căuș, iar secretar general — Setin Maganian.
În 15 mai 1990, a reapărut la București, revista Ararat, publicație în limba română a armenilor din România. Revista Ararat a apărut pentru prima oară în 1924 sub conducerea publicistului Vartan Mestugean. După 1990, la inițiativa publicistului Arșag Bogdan Căuș, această publicație din perioada interbelică a fost din nou editată. Primele numere au fost finanțate din donații ale membrilor comunității. Din colectivul redacțional mai făceau parte Varujan Vosganian, Anais Nersesian, Bedros Horasangian, Dumitru Avachian, Madeleine Karacașian, Mihai Stepan Cazazian.
