02/10/2026
“Ce este al tău, e pus deoparte.” Cred cu tărie în asta.
Trebuie să crezi că într-o zi vei avea liniștea după care tânjești. Bineînțeles, ea nu vine de la sine, se obține prin muncă, prin ani de eforturi și sacrificii. Și aici nu vorbesc doar despre David, ci despre mine. Am știut mereu să fac haz de necaz și, cu zâmbetul pe buze, am muncit zi de zi ca să devin omul de astăzi.
Familia mea este bine datorită ambițiilor mele și a curajului că putem reuși orice, eu și soțul meu. Am trecut prin furtunile vieții agățându-ne de fiecare oportunitate. Ne-am apărat de orice și de oricine, iar uneori, poate au fost situații în care a trebuit să ne apărăm de noi înșine. În viață este vorba despre ceea ce îți dorești: gândul atrage fapte. Astăzi am mai mult decât am sperat. De fapt, eu nu sper... eu vreau și lupt să obțin.
Azi mă uitam la David. Copilul dependent de mine, dar cu dor de tată. Câte a ratat tatăl lui muncind pentru noi într-o țară străină… Însă această toamnă a venit cu primele haine de la adulți pentru el. A crescut mare puiul meu! Nu-i mai port grija dacă e bine, deja a devenit o obișnuință plăcută să fie cu tatăl lui. Practic, am predat ștafeta.
Să am această familie mare (Asociația Atitudini în Autism), un cabinet de psihologie și să urmez treptele profesionale de psiholog... nu au fost lucruri care au intrat inițial în calculele mele.
Ani la rând a fost doar David și autismul.
Apoi, atenția s-a îndreptat și spre minunata noastră Maria. A fost un cocktail de emoții peste care am trecut greu, dar am reușit!
Nu mai am atât de mult timp să postez acum.
David are nevoile lui, Maria este deja în clasa a doua și am intrat în pâine cu temele și școala. Zilele la cabinet sunt pline de experiențe împărtășite cu alți părinți, iar serile sunt dedicate în totalitate alor mei.
În final, vă las un gând: munciți cu inima și credeți cu tărie. Vor veni vremuri mai bune. Poate mai devreme, poate mai târziu, dar cu siguranță vor apărea! ✨