Aceasta era ultima casă din satul Vorniceni, situată la poalele Pietrăriilor, o zonă cu peisaje unice și o istorie bogată. Originea și inspirația:
Casa părintească era locul unde tradițiile și meșteșugurile erau la mare preț. Mama, o adevărată păstrătoare a zestrei, obișnuia să confecționeze tolisoare, covorașe și broderii, iar cuvântul "zestre" avea o semnificație aparte pentru ea. Casa a intrat
în familie prin zestre, păstrând astfel o continuitate a valorilor. Tatăl, pasionat de desen tehnic, realiza schițe de case și a contribuit la proiectarea multor locuințe din sat. Pe lângă aceasta, avea o pasiune pentru reparațiile de ceasuri și radiouri, fiind cunoscut în comunitate pentru priceperea sa. După ce părinții au decedat în 2011, casa a rămas pustie, iar pragul său nu mai era trecut de nimeni. Din dorința de a păstra amintirea lor și de a valorifica această locație, s-a născut ideea de a transforma locația într-un complex cultural. Legătura cu istoria locală:
Zona în care se află Vatra Dumeștilor are o istorie bogată, ce datează din înaintea vremii lui Alexandru cel Bun. Se spune că anul 1420 domnitorul, în drum spre Mănăstirea Căpriana, a descoperit un cătun numit Dumești, care aparținea boierului Duma. De aici derivă denumirile locului: Vatra Dumeștilor (veche) și Vatra Dumeniului (nouă). Dezvoltarea complexului:
2011-2019: Copii familieiFata cea mai mare Elena cu soțul Mihai, pasionați de frumos și tradiții, au început să amenajeze zona și să restaureze locul părinteasc. În 2019, s-a deschis Muzeul Casa Mare - Vatra Dumeștilor, cu tematica "Tradițiile, portul popular și Zestrea Miresei".
2020: Au fost inaugurate o terasă expozițională și un amfiteatru de vară, creând astfel un spațiu dedicat evenimentelor culturale. Tot în acest an, au început colaborările cu GAL Plaiul Codrilor și cu autoritățile din raionul Strășeni. Misiunea locului:
Casa Mare - Vatra Dumeștilor nu este doar un Complex Cultural, ci și un simbol al respectului față de trecut, al iubirii pentru tradiții și al dorinței de a transmite aceste valori generațiilor viitoare. Este un loc unde istoria, meșteșugurile și natura se îmbină armonios pentru a oferi o experiență autentică tuturor vizitatorilor. Originea Dumeștilor: Povestea unui loc binecuvântat
Se spune că, odată, pe aceste meleaguri împădurite din inima Codrilor Moldovei, trăia un boier cunoscut pentru înțelepciunea și generozitatea sa. Numele său era Dumă, iar moșia sa, întinsă între dealuri și păduri dese, devenise un loc de refugiu pentru călători, negustori și oameni simpli care căutau liniște și pace. Cu timpul, oamenii au început să numească aceste locuri "Dumești" – pământul lui Dumă. Se spune că, pe vremea domnitorului Alexandru cel Bun, aceste meleaguri au fost binecuvântate cu daruri divine. Alexandru cel Bun, un domnitor recunoscut pentru înțelepciunea și credința sa, obișnuia să sprijine așezările monahale din ținuturile moldovenești. Într-o călătorie spre Mănăstirea Căpriana, una dintre ctitoriile sale, domnitorul a făcut popas la izvoarele pure din Dumești. A impresionat de frumusețea locului și de liniștea pe care o oferea natura, Alexandru cel Bun a cerut unui călugăr din alaiul său să binecuvânteze izvoarele, considerându-le un dar de la Dumnezeu pentru poporul său. Călugărul rătăcitor, cunoscut pentru viața sa smerită, a rostit o rugăciune adâncă, cerând ca apele să aducă sănătate și pace celor care le folosesc. Legenda spune că, din acel moment, izvoarele Dumeștilor au devenit nu doar un loc de odihnă și reculegere, ci și o sursă de vindecare,pentru cei care nu au copii iar natura din jurul lor a fost păzită de forțele divine Localnicii cred că binecuvântarea domnitorului a rămas vie în aceste ape și că ele poartă în ele puterea credinței, fiind un simbol al legăturii sacre dintre om, natură și Dumnezeu. Astăzi, izvoarele Dumeștilor continuă să fie un loc încărcat de spiritualitate, atrăgând oameni care caută liniștea sufletului și frumusețea autentică a Moldovei.
În timp, a fost preluată de Vornicul de la Curtea domnească a lui Alexandru cel Bun anul 1420 moșia s-a transformat într-un loc al tradițiilor și a poveștilor culturale.