Muzeul de Istorie si Etnografie Ungheni

24/10/2026

AL CINCILEA COVOR SALVAT DE LA GUNOIȘTE. CÂT MAI AVEM DE PIERDUT?

Priviți acest covor! Frumos, original, cu motive geometrice și o cromatică deosebită. Astăzi se află la Muzeul de Istorie și Etnografie Ungheni. Dar drumul său spre muzeu a trecut pe la… gunoiștea satului.
Și nu este un caz singular. Acesta este deja al cincilea covor salvat de muzeu de la gunoiște!
Cinci covoare care puteau dispărea pentru totdeauna. Cinci mărturii ale artei textile tradiționale, ajunse la un pas de distrugere și recuperate datorită unei descoperiri întâmplătoare.
Cum ajungem aici? De ce obiecte care au însoțit viața părinților și bunicilor noștri sunt considerate astăzi lipsite de valoare? Oare nu mai știm să deosebim vechiturile de lucrurile care păstrează memoria unei comunități?
Nu orice covor vechi este automat o piesă de patrimoniu, dar fiecare merită o examinare înainte de a fi aruncat. Motivele ornamentale, tehnica de țesere, materialele și proveniența pot ascunde informații prețioase pentru cercetarea etnografică.
Muzeul de Istorie și Etnografie Ungheni a recuperat deja cinci asemenea piese. Este o acțiune de salvare, dar și un semnal de alarmă.
Patrimoniul cultural nu dispare numai în urma războaielor, a incendiilor sau a demolărilor. Uneori, dispare chiar sub ochii noștri, dus la gunoi. 023522467, 068446191. Nu ezitați! Sunați și aduceți la Muzeu obiectele culturii și memoriei noastre!

20/10/2026

Viața Ungheniului de altădată. Prin reforme administrative. 1925. Din componența jud. Bălți în județul Iași. Ziarul ”Lumea”, 1925, 26 iulie. P. S. Unele localități au nume ortografiate greșit: Teșcoveni -Teșcureni, Herești - Berești, Teodorești - Todirești, Liodești - Lidovka.

11/10/2026

Întâlniri de suflet cu oameni și valori autentice la Târgul Meșterilor Populari

Sâmbătă, 10 octombrie, Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală a organizat Târgul Meșterilor Populari, un eveniment deosebit, pentru care felicităm întreaga echipă a instituției, în frunte cu directorul, domnul Petru Vicol.
Am vizitat târgul din dorința de a cunoaște mai îndeaproape noutățile din domeniul meșteșugurilor tradiționale, atât de strâns legat de activitatea muzeală. Printre numeroasele obiecte de artizanat expuse, am avut bucuria să descoperim și piese autentice, cu o deosebită valoare etnografică și muzeistică.
Totodată, am avut plăcerea să cunoaștem două meșterițe remarcabile, alături de care am legat prietenii frumoase: doamna Lidia Obleac, din satul Negrea, raionul Hâncești, și doamna Valentina Jantâc, din Slobozia Mare, raionul Cahul.
Doamna Lidia Obleac a avut generozitatea de a dărui Muzeului de Istorie și Etnografie din Ungheni o catrință veche și frumoasă, alături de alte câteva piese autentice, realizate cu eleganță și originalitate. Gestul dumneaei ne onorează și contribuie la îmbogățirea patrimoniului muzeal local.
La rândul său, doamna Valentina Jantâc, prin piesele tradiționale expuse, ne-a ajutat să identificăm originea unor prosoape din colecția muzeului nostru, a căror proveniență geografică nu o cunoșteam până acum. Iată cm vizitarea unui târg și întâlnirea cu un meșter popular poate deveni și o ocazie prețioasă de cercetare, de identificare și de recuperare a unor informații despre patrimoniul tradițional.
Vă mulțumim din suflet, multstimate doamne, pentru generozitate, pentru cunoștințele împărtășite și pentru frumusețea autentică pe care o păstrați și o transmiteți mai departe prin lucrările dumneavoastră!
Cu siguranță, ne vom revedea acolo unde ne cheamă frumosul, tradiția și dragostea pentru valorile autentice ale neamului nostru.

09/10/2026

09/10/2026

Dumitru C. Moruzi – un scriitor care nu merită uitarea

Astăzi se împlinesc 112 ani de la moartea romancierului Dumitru C. Moruzi, o personalitate importantă a literaturii române, legată prin destin și operă de Unghenii Basarabeni. Din păcate, această zi a trecut neobservată. Nici măcar bibliotecile din Ungheni, inclusiv cea de la Dănuțeni care îi poartă numele, nu pare să fi găsit prilejul de a-i cinsti memoria.
În 2024, am descoperit mormântul scriitorului în cimitirul Eternitatea din Iași. Printr-un demers adresat primarului Iașului, am reușit să restaurarăm mormântul scriitorului din cimitirul Eternitatea, redând demnitatea cuvenită locului său de veci. Tot în acel an, la biserica din Ungheni, unde își doarme somnul de veci tatăl scriitorului, Primăria Ungheni, printr-un efort exemplar a restaurat cavoul tatălui romancierului, iar Muzeul Ungheni a organizat un amplu simpozion dedicat personalității și operei lui D. C. Moruzi.
Am dorit atunci că punem temelia unei frumoase tradiții: ca, în fiecare an, la data nașterii și a morții lui Dumitru C. Moruzi, comunitatea din Ungheni să-i aducă un omagiu pe măsura contribuției sale la literatura română. Am crezut că, printr-un asemenea gest, vom cultiva respectul pentru valorile culturale, vom trezi interesul tinerei generații pentru scriitorii noștri și vom păstra vie memoria unei personalități care merită un loc de cinste în istoria culturală a Ungheniului.
Cu regret, constat astăzi că lucrurile nu au prins rădăcini. Inițiativa nu s-a transformat în tradiție, iar comemorarea scriitorului a rămas în uitare.
Oare trebuie să așteptăm să se împlinească încă o sută de ani pentru a înțelege că valorile culturale nu se cinstesc doar prin nume înscrise pe frontispiciul instituțiilor, ci prin fapte, prin memorie și prin continuitate?

05/10/2026

CINE A LĂSAT TROIȚA LA UȘA MUZEULUI?

Astăzi dimineață, când am venit la muncă, mă aștepta o surpriză chiar la ușa muzeului: câteva piese din lemn, sculptate într-un autentic stil tradițional românesc.
Am rămas perplex.

În cei peste trei decenii de când activez în domeniul muzeal, n-am mai pățit așa ceva. Dimpotrivă, am avut și situații când ni s-a furat din ceea ce am adunat cu trudă. Astăzi, însă, am ajuns să văd și contrariul: să-ți fie aduse piese de patrimoniu la muzeu și lăsate la ușă, fără nicio veste.
Și acum... caută-l pe făptaș!
La prima vedere, mi-am dat seama că fragmentele făceau parte dintr-o troiță veche. A urmat, firesc, întrebarea: de unde au fost desprinse și unde se află restul? Pentru că, dacă aici au ajuns câteva fragmente, undeva trebuie să mai existe și celelalte.
În timp ce le cercetam și le admiram, sună telefonul.
Am recunoscut imediat glasul. Era chiar el – „vinovatul”: Sergiu Cataraga, doctor în istorie, profesor universitar și specialist în domeniul patrimoniului la Muzeul Armatei din Chișinău.

— Salut! Eu ieri seara am fost pe la muzeu și am adus fragmente din Crucea Eroilor din Cimitirul Militar Țiganca (Stoianovca), raionul Cantemir. Am renovat-o acum două săptămâni. Crucea a fost făcută în jurul anului 1942 și reparată ulterior de meșteri din Săpânța, Maramureș, România. Cineva a vrut să ducă fragmentele în altă parte, dar eu am spus nu. Ele trebuie să se păstreze la Muzeul din Ungheni, acolo unde există deja o colecție bogată de troițe comemorative românești vechi. Acolo le este locul.
Apoi, de parcă ar fi fost cel mai firesc lucru din lume, mi-a spus:

— Le-am lăsat lângă ușă, la intrarea în muzeu.
Le-am găsit, om bun!
Și trebuie să recunosc: ne-ai încurcat mințile cu surpriza ta, dar în cel mai fericit sens al cuvântului.
Îți suntem recunoscători pentru acest gest. Pentru că nu este vorba doar despre câteva fragmente de lemn. Este vorba despre memorie, despre eroii cărora le sunt dedicate, despre patrimoniul românesc și despre responsabilitatea de a-l păstra pentru cei care vor veni după noi.
Bineînțeles că valoroasele piese vor fi incluse în patrimoniul muzeistic cu toată rigoarea necesară, iar din primăvară vor fi conservate corespunzător în noul laborator de restaurare, aflat acum în construcție.
Iată așa. Uneori, dimineața, găsești la ușă o piesă de patrimoniu.
Alteori, găsești un om care înțelege că, acolo unde este locul unui obiect de memorie, acolo trebuie să ajungă el.
Mulțumim, domn profesor și muzeograf Sergiu Cataraga!
Să dea Dumnezeu ca memoria eroilor români să fie cinstită așa cm se cuvine și ocrotită de Dumnezeu pretutindeni și, mai ales, în Basarabia!
Acum mă gândesc: poate că muzeele au și ele parte de miracolele lor. Voi, ce care sunteți din tagmă, le-ați simțit vreodată?

04/10/2026

Construită în deceniul al șaptelea al secolului al XIX-lea, aceasta este considerată prima clădire de arhitectură urbană din Ungheni și a devenit, în timp, una dintre edificiile sale emblematice. Numai că, de-a lungul anilor, a trecut prin transformări atât de radicale, încât înfățișarea sa de odinioară s-a pierdut aproape cu totul.
Despre ce clădire este vorba?

27/09/2026

27/09/2026

Recunoaște locul. Ungheni, 1941.

27/09/2026

Muzeul Ungheni. Cămașă femeiască. Satul Petrești. Interbelic. Colecție particulară.