05/05/2026
Astăzi se împlinesc 20 de ani de când am pășit în profesia de avocat.
20 de ani între alb și negru.
Între adevăr și percepție.
Între dreptate și ceea ce uneori doar pare a fi dreptate.
Ca azi, acum două decenii, o comisie formată din 11 bărbați — fără nicio femeie — mi-a oferit șansa să demonstrez acestei lumi că pot fi mai mult decât un simplu profesionist.
Poate că atunci nu era doar despre a deveni avocat.
Poate că, fără să știu, începea și un alt drum: acela de a face auzită vocea femeilor într-o profesie în care, prea des, aceasta era trecută în plan secund.
În acești 20 de ani am fost și sus, foarte sus… dar și jos, foarte jos.
Mi-au fost tăiate aripile. Alteori pârjolite.
Dar am învățat că nu alb sau negru ne definesc, ci echilibrul fragil dintre ele.
Am învățat să nu judec grăbit.
Să ascult dincolo de cuvinte.
Să caut nu doar legea, ci și sensul ei.
Și am învățat să nu-mi reduc vocea.
Nici pentru mine. Nici pentru alte femei care, la rândul lor, au avut nevoie să fie auzite.
Pentru că această profesie nu este doar despre a câștiga sau a pierde.
Este despre a rămâne drept, atunci când totul în jur te trage în extreme.
Și astăzi… sunt încă aici.
Între alb și negru.
Dar mai aproape ca niciodată de echilibru.
20 de ani de lecții, de încercări, de oameni și de adevăr.
Și drumul meu continuă.
