Liga Studenților din Basarabia

Liga Studenților din Basarabia 🇷🇴🇲🇩 Singura organizație comună a studenților din România și din Republica Moldova.

✝️ 85 de ani de la primul val al deportărilor staliniste💔 În noaptea de 12 spre 13 iunie 1941 are loc primul val al depo...
13/06/2026

✝️ 85 de ani de la primul val al deportărilor staliniste

💔 În noaptea de 12 spre 13 iunie 1941 are loc primul val al deportărilor staliniste în Basarabia, anul acesta împlinindu-se 85 de ani de la tragicul eveniment.

📌 Deportările au avut loc la mai puțin de un an de la anexarea Basarabiei de către URSS. Au fost vizate familiile de gospodari, intelectuali, preoți și cei care au avut funcții în cadrul partidelor și administrației românești din perioada interbelică. Unii au fost deportați pentru că s-au opus regimului comunist sau pentru că erau moșieri și aveau proprietăți, dar alții au fost ridicați în mod arbitrar în baza unor denunțuri îndoielnice, fiind deportate și familiile acestora.

🚃 În acest proces au fost folosite 1315 vagoane de marfă și de vite. Operațiunea începuse la ora 02:30 noaptea, fiind ridicate peste 32 423 de persoane, după datele oficiale, dintre care peste 6000 de oameni au fost arestați și condamnați, iar alții peste 26 000 au fost deportați în Siberia și Kazahstan. În operațiune au fost implicați soldați, angajați ai NKVD-ului sovietic, dar și localnici loiali regimului comunist, care au contribuit la întocmirea listelor persoanelor pentru deportare.

✝️ Oamenii erau treziți din somn și li se ordona plecarea, având puțin timp la dispoziție pentru a-și lua provizii, care trebuiau să fie în cantități limitate, în condițiile în care nu înțelegeau ce se întâmplă și unde urmează să plece. Aceștia au fost aduși la gările feroviare din Basarabia, Râbnița și Cernăuți, de unde au plecat garnituri cu minim 40 și maxim 340 de vagoane. Acestea nu erau destinate transportului de oameni, neexistând condiții elementare pentru un drum lung, fiind trenuri marfare sau de vite. Într-un vagon erau între 70 și 100 de oameni, aceștia nu beneficiau de suficient aer, apă și nici de mâncare, o parte murind în timpul transportării, fiind scoși din trenuri la gări sau lăsați în câmpuri.

👥 Destinația acestora era diversă, au fost separați copiii de părinți și soțiile de soți, urmând să ajungă în lagăre diferite. Principalele destinații au fost: Kazahstan, Komi, regiunile Omsk, Novosibirsk și Krasnoiarsk. Acolo deportații erau supuși la munci grele de defrișare a pădurilor, construcție a căilor ferate, minerit ș.a. O parte din deportați au murit de extenuare, de malnutriție sau de diverse boli. Ceilalți au fost supuși violenței fizice și psihice din partea gardienilor.

✝️ Au urmat alte două valuri de deportări, în 1949 și 1951, numărul total al celor deportați s-ar ridica la cifre care variază între 70 și 100 de mii de oameni. Un grup special de deportați este reprezentat de unii membri ai Sfatului Țării, care au votat unirea cu România la 27 martie 1918: Teodor Neaga, Nicolae Sacară, Grigore Turcuman, Constantin Bivol, Ștefan Botnariuc, Vladimir Bodescu, Vasile Gafencu, Ion Ignatiuc și preotul Alexandru Baltaga. Ei și-au pierdut viața în închisorile din Rusia la scurt timp după condamnare, din cauza condițiilor de detenție și a torturii la care erau supuși.

🕯️ Abia după moartea lui Stalin deportații s-au putut întoarce acasă, însă au existat și unii care au rămas, și-au ridicat propriile gospodării și au întemeiat sate românești. Cei întorși, însă, nu și-au mai găsit proprietățile lăsate, toate fiind naționalizate de stat, fiind umiliți și după întoarcerea din GULAG.

💔 Deportările rămân a fi printre cele mai cumplite crime ale regimului sovietic împotriva umanității, fiind deportați pe lângă români, persoane de alte etnii, inclusiv găgăuzi, bulgari sau ucraineni; deportările au atins și alte republici unionale.

⚖️ Credem că aceste crime trebuie să fie asumate de către Rusia, ca stat succesor al Uniunii Sovietice, și că trebuie să compenseze acțiunile pe care le-a făcut împotriva populației românești și a României de până la Nistru.

17/05/2026

🇷🇴 Data de 16 mai 1812 marchează ruperea tragică a Basarabiei din teritoriul românesc şi anexarea ei la Imperiul Rus.

💔 Până la Marea Unire din 1918, Basarabia avea să fie gubernie rusească, iar politica țaristă își avea ca scop asimilarea românilor din stânga Prutului.

⏳ Intervențiile militare în Basarabia, politica de dezrădăcinare a românilor din sânul României și ștergerea memoriei colective vor reveni și mai brutal odată cu ocupația sovietică.

🕯️ Din păcate, nicio instituție publică din România nu comemorează ruperea Basarabiei din trupul țării, iar pentru mulți, această zi trece pe nesimțite.

„Scumpă icoană, în inimi purtată
Trecută prin foc și prin sabie,
furată, trădată mereu,
ești floare de dor, Basarabie,
ești lacrima neamului meu.”
(Dumitru Matcovschi)

🇷🇴 Duminică, 10 mai, am participat la Seara Palatului Elisabeta, organizată de Casa Majestății Sale Custodele Coroanei R...
12/05/2026

🇷🇴 Duminică, 10 mai, am participat la Seara Palatului Elisabeta, organizată de Casa Majestății Sale Custodele Coroanei Române, eveniment desfășurat la inițiativa Majestății Sale Margareta și a Alteței Sale Regale Principele Radu, cu ocazia împlinirii a 160 de ani de la fondarea Casei Regale și a Statului român modern.

🤝🏻 Cu această ocazie ne-am reîntâlnit cu personalități ale vieții culturale și politice de pe ambele maluri ale Prutului, preocupate de întărirea identității naționale a fraților noștri din Basarabia și Bucovina și în vederea realizării de proiecte culturale și educaționale care să vină în sprijinul comunităților locale din Republica Moldova.

💡 Am avut plăcerea de ne a revedea cu prieteni, parteneri de proiecte și vechi colegi de organizație, cu care am discutat noi posibilități de colaborare în activitățile noastre de pe ambele maluri ale Prutului.

🗓️ Ziua de 10 mai a reprezentat în istoria modernă şi contemporană a României un moment important, având o semnificaţie întreită: venirea principelui Carol I la tron (1866), promulgarea independenţei de stat a României (1877) şi proclamarea Regatului şi încoronarea domnului Carol I ca rege al României (1881), fiind din 1866 până în 1947 Ziua Naţională a României.🇷🇴

⚜️ Adresăm cele mai sincere mulțumiri Casei Majestății Sale Custodele Coroanei României pentru invitația la evenimentul care aduce anual împreună reprezentanți ai culturii și ai diplomației din toate provinciile istorice pentru sprijinirea românilor de pretutindeni.

06/05/2026

🇷🇴 Pe data de 6 mai 1990, peste 1.200.000 de români de pe cele două maluri ale Prutului dau naștere Podului de Flori, eveniment ce are loc în urma deschiderii frontierelor dintre Basarabia și România.

🤝🏻 Familii despărțite de prigoana ocupației sovietice vin în cele opt puncte de frontiere deschise pentru a-și regăsi rudele, într-o atmosferă generală de emoție și speranță la gândul eliberării de sub regimul comunist.

✝️ Acțiunea a strâns români de toate vârstele: tineri, copii, părinți și bătrâni într-o zi de duminică, astfel că un sobor de preoți a oficiat o slujbă Te Deum, iar clopotele bisericilor de pe ambele maluri românești au răsunat de sărbătoare.

💐 Pe cursul râului, începând de la Miorcani, românii au lăsat flori care să fie purtate de-a lungul Prutului în cinstea tuturor eroilor și martirilor neamului românesc și ca simbol al ridicării hotarului de la Prut.

🏫 Astăzi, la mai bine de un deceniu de la ultimul Pod de Flori, descoperim cu tristețe că încă multe școli și licee din Basarabia au fond de carte deficitar. În misiunile noastre de donare de carte românească, am descoperit elevi și liceeni inteligenți, cu sete de cunoaștere și cu dorința de a contribui la dărâmarea hotarului de la Prut o dată pentru totdeauna.

🇷🇴 Tu ce faci pentru acești tineri?

🤲🏻 Dacă vrei și tu să ajuți tânăra generație română să devină elita intelectuală de mâine poți cu o donație pentru a putea continua deplasările, activitățile și proiectele în Basarabia (link în comentarii).

📚 Astăzi, nu mai avem un Vasile Stroescu, care să ne susțină la studii, dar avem români care, din puținul lor, ne pot ajuta să ridicăm o nouă generație de intelectuali români care să șteargă granița de la Prut pentru totdeauna! 🇷🇴

🇷🇴 36 de ani în umbra Sfântului Gheorghe: Golaniada sau Fenomenul Piața Universității.În decembrie 1989 nu a fost „Revol...
22/04/2026

🇷🇴 36 de ani în umbra Sfântului Gheorghe: Golaniada sau Fenomenul Piața Universității.

În decembrie 1989 nu a fost „Revoluție”, ci lovitură de stat, puterea nefiind preluată de rezistența anticomunistă ca în Cehia sau Polonia, ci de eșalonul al doilea al Partidului Comunist. Din nefericire, instituțiilor judiciare nu le-au fost până acum suficienți cei 35 de ani care s-au scurs de la evenimente ca să se convingă de ceea ce studenții știau deja, în primăvara anului 1990.

Noua putere instalată prin FSN după evenimentele din decembrie 1989 a perpetuat vechiul sistem comunist, fiind doar o schimbare de formă, nu una de fond.

O reacție firească nu a întârziat să apară. Astfel, sub inspirația unor foști deținuți politici, printre care și filosoful Petre Țuțea, tinerii din Liga Studenților au dat naştere celui mai mare fenomen civic din România celei de-a doua jumătăţi a secolului al XX-lea: Golaniada.

Începută în seara de 22 aprilie (noaptea Sfântului Gheorghe), în prima Duminică după Sfintele Paști, ocuparea permanentă a Pieţei Universităţii de către studenţi cu rolul de a dezbate şi de a pregăti trecerea României de la dictatură la democraţie, a fost evenimentul care a marcat întreaga perioadă a anilor 90, un protest-maraton care a ținut apoape două luni, devenind un simbol al speranței și al luptei împotriva totalitarismului, pus sub ocrotirea Maicii Domnului prin icoana adusă de la Mănăstirea Putna - vechi centru de susținere a mișcării naționale studențești - și a Sfântului Gheorghe.

Golaniada nu a fost o „luptă pentru progres” sau un protest pentru obținerea unor beneficii sociale, așa cm încearcă în mod eronat să susțină dintr-o perspectivă de stânga unele organizații studențești de astăzi:

Periodic, se țineau discursuri de la balconul Universității din București, unde urcau personalități ale epocii, precum poetul Ioan Alexandru, profesori, studenți și foști deținuți politici, precum Părintele Galeriu sau Părintele Constantin Voicescu.

Tinerii de atunci căutau să redea societății românești reperele morale pierdute odată cu instaurarea pe calea armelor a regimului comunist și să normalizeze viața socială și politică, fapt care însemna inclusiv adoptarea unor măsuri precum Punctul 8 de la Timișoara - retragerea din politică a foștilor nomenclaturiști comuniști, asigurarea de alegeri libere, fără măsluirea votului sau manipularea electoratului - dar și reintroducerea orei de religie sau eliminarea balastului ideologic proletcultist încă promovat în sistemul de stat. Memorabil rămâne momentul surprins în filmare, în care zecile de mii de tineri își manifestă credința lor creștină, bucurându-se de libertatea de a cânta, fără interdicție, „Hristos a Înviat!”.

Pentru a putea menține la putere noul regim neo-comunist, Ion Iliescu, părintele „capitalismului de cumetrie”, a înțeles să încheie Golaniada prin „invitarea” minerilor din Valea Jiului și a „forțelor de ordine” să „curețe Piața” de studenți, adică să îi bată şi să îi omoare pe toți cei care manifestau în Piaţa Universităţii din Bucureşti în zilele de 13-15 iunie.

Oficial au murit doar 6 persoane, însă peste peste 100 de tineri zac îngropați în cimitirul Străulești, fără să se afle cine i-a ucis, ca urmare a ororilor din acele zile și a complicității autorităților, alţi 750 fiind răniţi. Având complicitatea forţelor de ordine, au fost arestaţi abuziv peste 1000 de participanţi, iar peste 3500 de bucureşteni au fost bătuţi de poliţie şi de mineri. Împotriva studenților și a populației bucureștene s-a tras cu muniție de război din TAB-urile Armatei.

Aşa a fost inaugurată „democraţia” în 1990!

Parchetul General a tot redeschis dosarul penal al Mineriadei, în care sunt anchetaţi toţi cei responsabili de acest genocid cumplit împotriva tineretului românesc, însă, cu complicitatea guvernanților, acesta a tot fost plimbat printre instituții, ca de la Ana la Caiafa, fără vreo speranță de soluționare... Dreptate, ochii plânși încă cer să te vadă! Chiar și după mai bine de trei decenii!

În cinstea tinerilor uciși și bătuți atunci și din respect pentru generația lor, organizația noastră l-a și ales pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe ca patron și simbol al organizației, în amintirea Golaniadei, ale cărei idealuri și năzuințe le ducem mai departe!

🇷🇴 Mai bine haimana, decât trădător,
Mai bine huligan decât dictator,
Mai bine golan decât activist,
Mai bine mort decât comunist!



🇵🇱 Ziua de 20 aprilie este pentru istoria Poloniei una de tristă amintire, la fel după cm 1 aprilie, când sunt comemora...
21/04/2026

🇵🇱 Ziua de 20 aprilie este pentru istoria Poloniei una de tristă amintire, la fel după cm 1 aprilie, când sunt comemorate victimele masacrului de la Fântâna Albă, este o zi de doliu pentru România. Data amintește de ziua în care peste 22.000 de polonezi au fost executați de către Armata Roșie de ocupație.

Semnarea Pactului Ribbentrop-Molotov la 30 august 1939 a însemnat o redefinire majoră a granițelor în Europa de Est și a sferelor de influență ale Germaniei Naziste și a Uniunii Sovietice. În baza acestui pact, în toamna aceluiași an, Polonia a fost atacată și cucerită de Germania și URSS, ducând la dispariția temporară a statului polonez. Pe 5 martie 1940, Stalin, Voroșilov, Beria, Molotov și Kaganov au semnat un ordin de executare a activiștilor anticomuniști, a elementelor naționaliste autohtone din teritoriile poloneze ocupate în mod samavolnic de URSS. Astfel, în perioada 3 aprilie - 9 mai 1940, au fost arestați cei peste 22.000 de polonezi ce erau considerați ostili noului regim de ocupație bolșevic. Dintre aceștia, aproape 8.000 erau ofițeri căzuți prizonieri în mâinile Armatei Roșii. Lor li s-au adăugat numeroși studenți, cadre universitare, personalități politice, polițiști și intelectuali de seamă ai Poloniei.

După invadarea Uniunii Sovietice, trupele germane au descoperit urmele acestui terifiant masacru, iar guvernul polonez aflat în exil la Londra a cerut o investigație a Crucii Roșii, ajungându-se la concluzia că responsabile pentru acest eveniment erau autoritățile moscovite, care vreme de aproape 50 de ani au negat implicarea în acest tragic eveniment. Abia după 1990 a fost dezvăluită amploarea crimelor, prin publicarea documentelor din arhivele sovietice.

✝️ Pe data de 16 septembrie 2025, Biserica Ortodoxă a Poloniei a proclamat canonizarea a trei preoți militari martirizați la Katyn: arhimandritul colonel Szymon Fedorońko, arhimandritul locotenent-colonel Wiktor Romanowski și arhimandritul maior Włodzimierz Ochab, împreună cu alți clerici ortodocși și credincioși care au pierit în masacrul sovietic. Cei trei preoți canonizați au slujit în calitate de capelani militari în armata poloneză. După ce au fost capturați de forțele sovietice în septembrie 1939, au fost închiși în lagărele de la Kozelsk, Ostashkov și Starobelsk, unde au oficiat în secret slujbe religioase pentru colegii lor de detenție. În 1940 au fost executați în diferite locuri, printre care Katyn, Tver și Harkov. Ziua lor de prăznuire a fost stabilită pentru data de 17 septembrie.

În anii celui de-al doilea război mondial, România a ajutat Polonia, permițând tranzitul pe teritoriul său a guvernului și tezaurului național polonez, precum și refugierea a aproximativ 100.000 de polonezi din calea invaziei germano-sovietice. Suntem datori să ne aducem aminte de momentele grele prin care am trecut împreună și să cultivăm memoria comună a luptei împotriva nazismului și a comunismului.

✝️  În a treia sâmbătă a lunii aprilie comemorăm victimele foametei din 1946-1947, una dintre cele mai dramatice etape d...
18/04/2026

✝️ În a treia sâmbătă a lunii aprilie comemorăm victimele foametei din 1946-1947, una dintre cele mai dramatice etape din procesul de bolșevizare a românilor dintre Prut și Nistru.

💔 „În timpul foametei organizate, conducerea totalitară comunistă ne-a măturat podul casei până la ultimul grăunte – dădeam totul: grâu, ouă, lapte, lână, mama a dat și vaca la carne. Și s-a început o foamete extraordinară – mureau sute de oameni pe zi… Era un dezastru complet. S-a început și tifosul.”

- Anatol Petrencu, Anul 1946 în destinul românilor basarabeni, în „Analele Sighet 3”

🌾 Astfel s-a reușit strivirea țăranului basarabean, prin dările obligatorii de cereale la stat, intensificarea colectelor și împlinirea planului de rechiziționare a cerealelor și altor alimente cu orice preț, fapte cunoscute sub denumirea „măturarea podurilor”.

🤬 Toate acestea au fost impuse de Consiliul Comisarilor Poporului al URSS, în pofida recoltei mici din vara anului 1946. Populația era terorizată de justiția sovietică, așa zisa „ciumă roșie”, pentru dreptul elementar de a se alimenta cu propriile produse agricole.

⛔ Trecerea Prutului, în România, era considerată unica salvare, însă regimul era pregătit pentru a suprima orice tentație de a evada prin executarea pe loc, fără judecată.

📈 Principalii indicatori ai foametei au fost rata crescută de mortalitate, numeroasele cazuri de canibalism, numărul bolnavilor și distroficilor.

✝️ Numărul oficial al victimelor foametei din Moldova sovietică variază între 200000 și 350000, dar numărul real este mult mai mare.

📌 Scopurile urmărite prin provocarea foametei:
- Controlul asupra țărănimii și a supra resurselor statului
- Crearea unor clase obediente puterii comuniste
- Distrugerea oricăror surse de opoziție
- Distrugerea proprietății private
- Dezbinarea
- Remodelarea identității naționale
- Ușurarea organizării colhozurilor

🇷🇴 Să nu dăm uitării această lecție dureroasă, ci să onorăm memoria victimelor ororilor sovietice, mărturisind adevărul despre crimele comise împotriva poporului român!



Sursa foto: Agenția Națională a Arhivelor

Înviereade Mihai EminescuPrin ziduri înnegrite, prin izul umezelii,Al morții rece spirit se strecură-n tăcere;Un singur ...
12/04/2026

Învierea
de Mihai Eminescu

Prin ziduri înnegrite, prin izul umezelii,
Al morții rece spirit se strecură-n tăcere;
Un singur glas îngână cuvintele de miere,
Închise în tratajul străvechii evanghelii.

C-un muc în mâni moșneagul cu barba ca zăpada,
Din cărți cu file unse norodul îl învață
Că moartea e în luptă cu vecinica viață,
Că de trei zile-nvinge, cumplit muncindu-și prada.

O muzică adâncă și plină de blândețe
Pătrunde tânguioasă puternicile bolți:
„Pieirea, Doamne sfinte, căzu în orice colț,
Înveninând pre însuși izvorul de viețe.

Nimica înainte-ți e omul ca un fulg,
Ș-acest nimic îți cere o rază mângâioasă,
În pâlcuri sunătoare de plânsete duioase
A noastre rugi, Părinte, organelor se smulg."

Apoi din nou tăcere, cutremur și sfială
Și negrul întuneric se sperie de șoapte...
Douăsprezece pasuri răsună... miez de noapte...
Deodată-n negre ziduri lumina dă năvală.

Un clocot lung de glasuri vui de bucurie...
Colo-n altar se uită și preoți și popor,
Cum din mormânt răsare Christos învingător,
Iar inimile toate s-unesc în armonie:

„Cântări și laude-nălțăm
Noi, Ție Unuia,
Primindu-L cu psalme și ramuri,
Plecați-vă, neamuri,
Cântând Aleluia!

Christos au înviat din morți,
Cu cetele sfinte,
Cu moartea pre moarte călcând-o,
Lumina ducând-o
Celor din morminte!"

Hristos a Înviat!

Imnul Învieriide Valeriu GafencuVă cheamă Domnul slavei la lumină,Vă cheamă mucenicii-n veșnicii,Fortificați biserica cr...
11/04/2026

Imnul Învierii
de Valeriu Gafencu

Vă cheamă Domnul slavei la lumină,
Vă cheamă mucenicii-n veșnicii,
Fortificați biserica creștină
Cu pietre vii zidite-n temelii.

Să crească-n inimile voastre
Un om născut din nou armonios,
Pe sufletele voastre să se-mplânte
Pecetea Domnului Iisus Hristos.

Un clopot tainic miezul nopții bate
Și Iisus coboară pe pământ;
Din piepturile noastre-nsângerate
Răsună Imnul Învierii sfânt.

Veniți creștini, luați lumină
Cu sufletul smerit, purificat;
Veniți flămânzi, gustați din cină,
E nunta Fiului de Împărat.

Hristos a înviat!

📜 Mesajul IPS Petru, Mitropolitul Basarabiei: „Fie ca bucuria Învierii Domnului să aducă pace în familiile tuturor, sănă...
11/04/2026

📜 Mesajul IPS Petru, Mitropolitul Basarabiei: „Fie ca bucuria Învierii Domnului să aducă pace în familiile tuturor, sănătate celor bolnavi, mângâiere celor întristați și întărire celor care trec prin încercări, iar harul acestei sărbători să ne ajute să trăim pe deplin darul acestor zile.”

† 𝐏𝐄𝐓𝐑𝐔
𝐏𝐫𝐢𝐧 𝐡𝐚𝐫𝐮𝐥 𝐥𝐮𝐢 𝐃𝐮𝐦𝐧𝐞𝐳𝐞𝐮,
𝐀𝐫𝐡𝐢𝐞𝐩𝐢𝐬𝐜𝐨𝐩𝐮𝐥 𝐂𝐡𝐢𝐬̧𝐢𝐧𝐚̆𝐮𝐥𝐮𝐢,
𝐌𝐢𝐭𝐫𝐨𝐩𝐨𝐥𝐢𝐭𝐮𝐥 𝐁𝐚𝐬𝐚𝐫𝐚𝐛𝐢𝐞𝐢 𝐬̧𝐢 𝐄𝐱𝐚𝐫𝐡𝐮𝐥 𝐏𝐥𝐚𝐢𝐮𝐫𝐢𝐥𝐨𝐫

Preacucernicului şi preacuviosului cler, credincioşilor şi credincioaselor din cuprinsul Mitropoliei Basarabiei,
har, pace şi bucurie mântuitoare de la Dumnezeu,
iar de la Noi, arhierească binecuvântare!

𝑃𝑟𝑒𝑎𝑐𝑢𝑣𝑖𝑜𝑠̦𝑖 𝑠̦𝑖 𝑝𝑟𝑒𝑎𝑐𝑢𝑐𝑒𝑟𝑛𝑖𝑐𝑖 𝑝𝑎̆𝑟𝑖𝑛𝑡̦𝑖, 𝑝𝑟𝑒𝑎𝑐𝑢𝑣𝑖𝑜𝑎𝑠𝑒 𝑚𝑎𝑖𝑐𝑖,
𝑖𝑢𝑏𝑖𝑡̦𝑖 𝑐𝑟𝑒𝑑𝑖𝑛𝑐𝑖𝑜𝑠̦𝑖 𝑠̦𝑖 𝑐𝑟𝑒𝑑𝑖𝑛𝑐𝑖𝑜𝑎𝑠𝑒,

𝐇𝐫𝐢𝐬𝐭𝐨𝐬 𝐚 𝐈̂𝐧𝐯𝐢𝐚𝐭!

În această noapte sfântă, Învierea Domnului străbate veacurile, chemându-ne la o viață nouă, într-o veșnică comuniune cu Dumnezeu și cu aproapele. Mormântul gol al Mântuitorului este mărturia biruinței asupra morții: „Cine crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi” (Ioan 11, 25). Fiecare dintre noi, clerici sau mireni, suntem chemați să fim părtași la această biruință, trăind bucuria Învierii prin fapte și prin împreună-rugăciune.

Omul care crede în Hristos cel Înviat nu mai trăiește pentru sine, ci pentru Dumnezeu și pentru aproapele său. El își trăiește vocația de mărturisitor al luminii, de purtător al păcii și de slujitor al adevărului.

De aceea, Sfântul Ioan Damaschinul, marele dascăl și teologhisitor, vede în Înviere începutul unei creații noi, prin care omul este chemat să fie părtaș la viața veșnică, căci atunci când „virtuţile sunt îndeplinite, nădejdea învierii s-a dăruit prin învierea lui Hristos;”¹

Așadar, Învierea Domnului este fundamentul credinței și unității noastre. Ea ne reamintește, an de an, că fiecare comunitate, fiecare parohie, fiecare așezământ monahal și fiecare suflet constituie un mădular de mare preț din Trupul Tainic al lui Hristos, care „ne dă şi o viaţă nouă, ba încă ne făureşte şi mădulare şi ne sădeşte puteri cu care să lucrăm în această nouă viaţă şi care ne ajută să dobândim şi pe cea viitoare.”.²

Aceste înțelesuri să ne deschidă inima către taina cea mare a mântuirii, căci prin Învierea Sa, Hristos a sfărâmat porțile iadului și a deschis pentru fiecare om calea către învierea cea de obște și către împărăția cea neclintită.

Preaiubiți frați și surori întru Domnul,

Învierea Domnului nostru Iisus Hristos se revarsă în viața con-cretă a credincioșilor, modelând familia, comunitatea și întreaga societate. În această perspectivă, anul acesta, dedicat pastorației familiei și comemorării sfintelor femei din calendar, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române aduce în prim-plan rolul fundamental al familiei creștine.

Familia rămâne, în veșnicie, temeiul credinței, al rugăciunii, al iubirii și al iertării, valori care sunt transmise din generație în generație. Totuși, constatăm cu regret că, în multe sate și orașe din Republica Moldova, unele familiile trăiesc experiența despărțirii, părinții fiind nevoiți să plece peste hotare pentru a asigura cele necesare traiului.

Această realitate aduce adesea singurătate copiilor și bătrânilor, dar și provocări majore în educația morală și religioasă a tinerei generații. În acest context, Biserica are rolul vital de a oferi sprijin duhovnicesc și mângâiere, comuniune și solidaritate, pentru ca fiecare credincios, indiferent de vârstă, să afle înțelegere, consiliere și sprijin.

În același context, familia creștină este chemată să devină o mică biserică, un spațiu în care Hristos să fie prezent prin rugăciune comună, prin participarea la Sfânta Liturghie și prin cultivarea principiilor evanghelice. Acolo unde familia se roagă împreună, credința prinde rădăcini adânci, iar copiii cresc într-un mediu care le oferă repere stabile și modele autentice de viețuire creștină.

Un loc aparte în această lucrare îl ocupă femeile credincioase, care, de-a lungul istoriei mântuirii, au fost purtătoare ale credinței și modele de jertfelnicie. Primele vestitoare ale Învierii au fost femeile mironosițe, care, cu dragoste și curaj, au mers la mormântul Domnului și au primit vestea cea mare a biruinței asupra morții.

Și în istoria neamului nostru întâlnim numeroase femei care au păstrat credința în vremuri grele, transmițând-o mai departe generațiilor pe care le-au născut. În Basarabia, în anii prigoanei și ai regimului ateu, multe mame, bunicuțe și fiice au fost adevărate măturisitoare ale tradiției creștine, învățându-i pe copii rugăciunea neîncetată, semnul Sfintei Cruci și dragostea față de Dumnezeu.

Cel mai recent exemplu este Sfânta Mărturisitoare Blandina de la Iași, canonizată recent de către Patriarhia Română, la propunerea noastră, care, deși a avut o viață plină de suferință, a ajuns la înalta măsură a sfințeniei.

De aceea, în societatea contemporană, rolul femeii creștine este esențial. Ea este mamă, educatoare, sprijin al familiei și, adesea, pilon de echilibru în viața comunității. Prin grija față de copii, prin rugăciune și prin dăruire, femeia contribuie la formarea unei generații capabile să trăiască valori sănătoase.

Iubiți fii și fiice duhovnicești,

De sărbătoarea Învierii Domnului, privim nu doar spre biruința asupra morții, dar mai ales spre drumul Crucii care a precedat această biruință. Mântuitorul ne-a arătat că nu există Înviere fără Cruce, iar suferința purtată cu credință devine izvor de înnoire și de mântuire.

Neamul nostru din Basarabia cunoaște bine această realitate. De-a lungul veacului trecut, credincioșii acestor ținuturi au trecut prin încercări grele, care au lăsat urme adânci în memoria colectivă. Foametea, deportările, prigoana împotriva credinței și a identității naționale au reprezentat momente de mare cumpănă.

În anii de restriște ai regimului totalitar, multe familii au fost despărțite, iar gospodăriile au rămas pustii. Oameni nevinovați au fost ridicați în toiul nopții și duși departe de locurile natale, în regiuni îndepărtate, unde frigul, foamea și munca silnică au pus la încercare rezistența lor fizică și sufletească.

Sărbătoarea Învierii ne cheamă, așadar, să fim conștienți de responsabilitatea prezentului, să fim păstrători ai credinței strămoșești, susținători ai familiilor, sprijinitori ai comunității și mărturisitori ai Învierii prin fapte concrete, ascultători față de ierarhii și față de duhovnicii noștri.

Deopotrivă, pe preoți îi îndemnăm să facă ascultare și să rămână uniți în jurul Chiriarhului lor și al Sfântului Altar, având încredințarea că, prin ascultare și unitate, Dumnezeu desăvârșește și binecuvântează orice lucrare.

Dreptmăritori creștini,

În aceste zile luminate de bucuria Sfintelor Paști, Vă îndemnăm să primiți bucuria Învierii în casele și în inimile dumneavoastră, să o păstrați prin rugăciune și prin fapte bune și să o împărtășiți celor din jur prin gesturi de bunătate.

Fie ca bucuria Învierii Domnului să aducă pace în familiile tuturor, sănătate celor bolnavi, mângâiere celor întristați și întărire celor care trec prin încercări, iar harul acestei sărbători să ne ajute să trăim pe deplin darul acestor zile.

Cu părintească dragoste și cu binecuvântare arhierească, Vă adresăm tuturor salutul pascal care a străbătut veacurile și care rămâne temelia bucuriei noastre creștinești:

𝐇𝐫𝐢𝐬𝐭𝐨𝐬 𝐚 𝐈̂𝐧𝐯𝐢𝐚𝐭!

𝐴𝑙 𝑣𝑜𝑠𝑡𝑟𝑢, 𝑐𝑎̆𝑡𝑟𝑒 𝐻𝑟𝑖𝑠𝑡𝑜𝑠-𝐷𝑜𝑚𝑛𝑢𝑙,
𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑡𝑜𝑡 𝑏𝑖𝑛𝑒𝑙𝑒 𝑟𝑢𝑔𝑎̆𝑡𝑜𝑟,

† 𝐏𝐞𝐭𝐫𝐮
𝐀𝐫𝐡𝐢𝐞𝐩𝐢𝐬𝐜𝐨𝐩𝐮𝐥 𝐂𝐡𝐢𝐬̧𝐢𝐧𝐚̆𝐮𝐥𝐮𝐢,
𝐌𝐢𝐭𝐫𝐨𝐩𝐨𝐥𝐢𝐭𝐮𝐥 𝐁𝐚𝐬𝐚𝐫𝐚𝐛𝐢𝐞𝐢 𝐬̧𝐢 𝐄𝐱𝐚𝐫𝐡𝐮𝐥 𝐏𝐥𝐚𝐢𝐮𝐫𝐢𝐥𝐨𝐫

****************
Dată în Reşedinţa Noastră Mitropolitană din Chişinău cu prilejul Învierii Domnului nostru Iisus Hristos în binecuvântatul an 2026.

****************
Note:
1. Sfântul Ioan Damaschin, Dogmatica, Apologeticum, București, 2005, p. 130
2. Sfântul Nicolae Cabasila, Tratat despre viața în Hristos, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București, 2014, p. 63

Pastorala poate fi descărcată aici:
🔗 https://tinyurl.com/ymk6n2jz

Address

Chisinau

Website

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Liga Studenților din Basarabia posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Organization

Send a message to Liga Studenților din Basarabia:

Share