13/06/2026
✝️ 85 de ani de la primul val al deportărilor staliniste
💔 În noaptea de 12 spre 13 iunie 1941 are loc primul val al deportărilor staliniste în Basarabia, anul acesta împlinindu-se 85 de ani de la tragicul eveniment.
📌 Deportările au avut loc la mai puțin de un an de la anexarea Basarabiei de către URSS. Au fost vizate familiile de gospodari, intelectuali, preoți și cei care au avut funcții în cadrul partidelor și administrației românești din perioada interbelică. Unii au fost deportați pentru că s-au opus regimului comunist sau pentru că erau moșieri și aveau proprietăți, dar alții au fost ridicați în mod arbitrar în baza unor denunțuri îndoielnice, fiind deportate și familiile acestora.
🚃 În acest proces au fost folosite 1315 vagoane de marfă și de vite. Operațiunea începuse la ora 02:30 noaptea, fiind ridicate peste 32 423 de persoane, după datele oficiale, dintre care peste 6000 de oameni au fost arestați și condamnați, iar alții peste 26 000 au fost deportați în Siberia și Kazahstan. În operațiune au fost implicați soldați, angajați ai NKVD-ului sovietic, dar și localnici loiali regimului comunist, care au contribuit la întocmirea listelor persoanelor pentru deportare.
✝️ Oamenii erau treziți din somn și li se ordona plecarea, având puțin timp la dispoziție pentru a-și lua provizii, care trebuiau să fie în cantități limitate, în condițiile în care nu înțelegeau ce se întâmplă și unde urmează să plece. Aceștia au fost aduși la gările feroviare din Basarabia, Râbnița și Cernăuți, de unde au plecat garnituri cu minim 40 și maxim 340 de vagoane. Acestea nu erau destinate transportului de oameni, neexistând condiții elementare pentru un drum lung, fiind trenuri marfare sau de vite. Într-un vagon erau între 70 și 100 de oameni, aceștia nu beneficiau de suficient aer, apă și nici de mâncare, o parte murind în timpul transportării, fiind scoși din trenuri la gări sau lăsați în câmpuri.
👥 Destinația acestora era diversă, au fost separați copiii de părinți și soțiile de soți, urmând să ajungă în lagăre diferite. Principalele destinații au fost: Kazahstan, Komi, regiunile Omsk, Novosibirsk și Krasnoiarsk. Acolo deportații erau supuși la munci grele de defrișare a pădurilor, construcție a căilor ferate, minerit ș.a. O parte din deportați au murit de extenuare, de malnutriție sau de diverse boli. Ceilalți au fost supuși violenței fizice și psihice din partea gardienilor.
✝️ Au urmat alte două valuri de deportări, în 1949 și 1951, numărul total al celor deportați s-ar ridica la cifre care variază între 70 și 100 de mii de oameni. Un grup special de deportați este reprezentat de unii membri ai Sfatului Țării, care au votat unirea cu România la 27 martie 1918: Teodor Neaga, Nicolae Sacară, Grigore Turcuman, Constantin Bivol, Ștefan Botnariuc, Vladimir Bodescu, Vasile Gafencu, Ion Ignatiuc și preotul Alexandru Baltaga. Ei și-au pierdut viața în închisorile din Rusia la scurt timp după condamnare, din cauza condițiilor de detenție și a torturii la care erau supuși.
🕯️ Abia după moartea lui Stalin deportații s-au putut întoarce acasă, însă au existat și unii care au rămas, și-au ridicat propriile gospodării și au întemeiat sate românești. Cei întorși, însă, nu și-au mai găsit proprietățile lăsate, toate fiind naționalizate de stat, fiind umiliți și după întoarcerea din GULAG.
💔 Deportările rămân a fi printre cele mai cumplite crime ale regimului sovietic împotriva umanității, fiind deportați pe lângă români, persoane de alte etnii, inclusiv găgăuzi, bulgari sau ucraineni; deportările au atins și alte republici unionale.
⚖️ Credem că aceste crime trebuie să fie asumate de către Rusia, ca stat succesor al Uniunii Sovietice, și că trebuie să compenseze acțiunile pe care le-a făcut împotriva populației românești și a României de până la Nistru.
