29/08/2026
Se perpetuează la Ambasada României din Italia un obicei care a devenit deja marcă:
- prezența simbolică în locul prezenței substanțiale.
De ani de zile, românii din Italia trăiesc cu aceeași situație absurdă: convențiile civile sunt valabile peste tot, mai puțin în viața lor reală.
Doamna Ambasadoare ( demna urmasa a Elenei C.) excelează la capitolul imagine - evenimente culturale, fotografii oficiale, discursuri protocolare. Din păcate, aceeași constanță nu se regăsește și în gestionarea problemelor de fond ale diasporei.
Acte care nu se recunosc, dosare care se plimbă luni de zile între instituții. Probleme vechi, cunoscute de toată lumea, rezolvate de nimeni.
În tot acest timp, la Roma s-a perpetuat un obicei: mult protocol, multe poze de la evenimente culturale și zero presiune reală pentru a debloca aceste convenții.
Avem cea mai mare comunitate românească din UE, dar suntem tratați ca o problemă de imagine, nu ca o prioritate diplomatică.
Diaspora nu are nevoie de o nouă "
Sirenă" care să vorbeasca frumos la festivități. Are nevoie de un Ambasador care să facă să funcționeze ce e semnat deja de ani de zile pe hârtie.
De la MAE, răspunsurile la sesizări au devenit și ele un obicei: demne de Caragiale.
Aceeași scrisoare tip, aceleași formulări de lemn - "vom analiza", "vom transmite", "vă asigurăm de toată considerația". Copy-paste cu ștampilă.
De ani de zile sesizăm aceeași problemă cu convențiile civile. De ani de zile primim același răspuns. Problema rămâne, răspunsul se reciclează.
Nu mai e dialog instituțional. E un monolog al diasporei cu un robot de protocol.
Până când o convenție semnată pe hârtie va fi valabilă și la ghișeu? Până când un răspuns de la MAE va conține și o rezolvare, nu doar o formulă de politețe?
Asta nu mai e diplomație. E administrarea eșecului cu zâmbetul pe buze.
