07/04/2026
Oji vi spartemu sta chiacchiarijata beḍḍa assai cu Semproniu (Giovanni Rubino) di Salemi, auturi dû libbru “Rimi e Spini, Cuntu e Cantu”(Carthago Edizioni). Chista è a storia di un cristianu appassiunatu dâ lingua siciliana. Semproniu ni cunta comu fu crìsciri nta na famigghia ca parrava sempri ‘n sicilianu, nta na sucità e un mudeḍḍu sculàsticu ca pruvau a scancillari a so lingua. Si parra cca dû prucessu di risistenza linguìstica di un cristianu ca si vantava dâ so idintità di quannu era nicu. Semproniu attruvau ntâ scrittura na manera di dari vuci â so lingua, di nun ammucciari ssa ricchizza ca ci faciva preju. Nzumma, u missaggiu pî picciotti è chiaru: n’âm’a vantari dâ lingua dî nostri patri e nanni, n’âm’a arripigghiari a nostra peḍḍi.