21/12/2025
𝐈̂𝐧 𝐬𝐩𝐢𝐭𝐚𝐥 𝐧𝐮 𝐦𝐢𝐫𝐨𝐚𝐬𝐞 𝐚 𝐬𝐚̆𝐫𝐛𝐚̆𝐭𝐨𝐫𝐢🥹.
Miroase a frică și a nopți nedormite. Acolo nu se vorbește despre ce cadou vine Moșul, ci despre ce urmează la următoarea investigație, dacă va mai fi durere, dacă va fi bine.
De Sfântul Nicolae, am fost la Institutul Mamei și Copilului, blocul de Chirurgie pediatrică. Peste 200 de copii♥️. Copii care ar trebui să fie acasă, cu ghetele la ușă, nu cu branule în mâini. Copii care știu prea devreme ce înseamnă frica, așteptarea, tăcerea dintre două vești medicale. Am văzut mame care zâmbesc doar ca să nu plângă. Am văzut tați care se uită în gol, încercând să fie stânci, deși se prăbușesc pe dinăuntru. Am văzut copii care, deși îi doare, încă știu să zâmbească atunci când cineva le întinde o pungă cu dulciuri și le spune „e pentru tine”.
Nu e mult. Știu. Dar într-un spital, un gest mic devine enorm. O pungă de dulciuri devine o pauză de la durere. Un zâmbet devine dovada că viața încă bate acolo, sub halate albe și diagnostice grele.
Mulțumim din inimă Supraten și comunității din Irlanda, prin Alina Vicol, pentru că au fost parte din acest strop de lumină într-un loc unde e atât de multă durere.
De Sfântul Nicolae, poate nu toți copiii primesc sănătate. Dar merită măcar să zâmbească.
Dacă vrei să fii parte din acest drum, din aceste vizite, din aceste întâlniri care dor, dar dau sens, ne poți susține aici:
👉 https://mcharity.org/donate/sa-daruim-bunatate-si-magie-de-sarbatori-2025
♥️Astăzi a fost despre speranța care încă respiră.
În fiecare iarnă, înainte să se aprindă luminile din orașe, încercăm să aprindem o altă lumină — în su
