03/05/2026
Astăzi, de Ziua Mondială a Libertății Presei, vreau să spun un lucru clar, ca om politic dintr-o generație care nu mai poate fi ținută captivă în trecut.
Eu, la 35 de ani, nu am nicio vină pentru ce s-a întâmplat în perioada post-decembristă. Noi am preluat această țară așa cm este: cu bune, cu rele, cu tensiuni, cu dezechilibre, dar și cu oameni extraordinari și cu rezultate care, de prea multe ori, nu sunt spuse.
Marea noastră greșeală a fost că am vorbit prea mult despre trecut și prea puțin despre prezent și viitor. Am transformat critica într-un reflex și am uitat să vedem construcția. Am ajuns să arătăm zilnic doar ce nu funcționează, ignorând ceea ce merge, ceea ce se schimbă, ceea ce se face bine pentru oameni.
Există oameni în administrație, în politică, în sistemul de sănătate și în fiecare domeniu care muncesc onest, care iau decizii grele și care nu caută scuze, ci soluții. Oameni care cred în această țară și care luptă, zi de zi, pentru ca lucrurile să se schimbe.
Generația mea nu poate vorbi despre trecut așa cm o fac alții, pentru că nu l-a trăit. Dar tocmai de aceea are responsabilitatea de a construi viitorul. Un viitor mai curat, mai echilibrat, mai deschis. Un viitor în care comunicarea este liberă, în care tehnologia este un instrument real de dezvoltare și în care România stă la aceeași masă cu statele dezvoltate.
Nu putem construi nimic într-o societate care se autodistruge zilnic, în care fiecare reușită este minimalizată și fiecare eșec este amplificat fără măsură. Este ca într-o boală gravă: dacă nu crezi că te vei face bine, dacă nu lupți, dacă nu ai încredere, nici cel mai bun tratament nu funcționează.
Din cărțile pe care le-am citit și din experiența pe care o trăim astăzi, am învățat un lucru esențial: nu există un "mesia". Democrația nu poate sta într-un singur om.
Nu putem pune la îndoială capacitatea instituțiilor, a oamenilor de bună credință, a tuturor celor care muncesc cinstit, doar prin raportare la un singur om. România nu se construiește printr-un nume, ci printr-un efort comun.
Generația mea – a celor născuți după Revoluție – are dreptul și responsabilitatea să înceapă să construiască, împreună cu experiența celor care ne-au crescut. Nu împotriva lor, ci alături de ei.
Avem nevoie de echilibru, de luciditate, de onestitate și, mai ales, de curajul de a recunoaște și ceea ce este bine, nu doar ceea ce este greșit.
În tot acest echilibru, presa are un rol fundamental. O presă liberă, responsabilă și profesionistă nu doar critică, ci și informează corect, construiește context și oferă oamenilor șansa de a înțelege realitatea.
Mulțumesc tuturor jurnaliștilor care aleg să își facă meseria cu responsabilitate și echilibru. Rolul vostru este esențial într-un stat de drept și într-o societate care vrea să meargă înainte.
Iar marți, votul meu va fi unul pentru dialog, pentru comunicare, pentru resetare și pentru încredere. Voi vota pentru a opri logica tăierilor și pentru a începe, cu adevărat, să construim pentru țara în care trăim.
Cred în România care se construiește, nu în România care se plânge.
Cred în generația mea. Cred în România onestǎ, nu în România lui "-10%". Nu poți face mai mult, cu 10% mai puțin!
Și cred că avem puterea să facem lucrurile bine.
Încrederea ne face bine.
