07/09/2024
Începem să explorăm fiecare dintre cărţile cu care scriitorul George C. Dumitru va veni la întâlnirea cu cititorii din Londra, sãmbătă, 5 octombrie, orele 18.00.
Ordinea ne-o sugerează însuşi autorul, într-un interviu, din care redăm un fragment:
"...Am vrut să scriu un fel de trilogie a ratării, un ciclu de cărți înrudite tematic. Am început cu "… și toate zilele de azi", unde există o critică a societății actuale, făcută prin vocea unui personaj extravagant, am continuat într-o notă mai calmă, mai echilibrată, dar destul de ironică cu volumul de proză scurtă, ("Fericire" - n.n.) și acum închei cu "Rupturi".
Cărțile nu au legătură între ele, în sensul că firul epic nu se continuă în niciun fel, nu există personaje comune, însă avem de-a face cu același univers tematic."
George C. Dumitru, Revista de cultură "Familia"
***
"...şi toate zilele de azi ", George C. Dumitru, Editura Humanitas, 2021:
"...si toate zilele de azi"aduce in literatura romana actuala un tip de personaj surprinzator...(...)
Am inceput sa scriu cartea ca pe un pariu: la adapostul personajului principal, care mi se contura din ce in ce mai clar pe masura ce asterneam randurile pe ecranul laptopului, mi-am permis un exercitiu de imaginatie, avand in minte o singura intrebare: Cum ar fi daca ne-am opri macar pentru o clipa din tavalugul vietii si ne-am da toate mastile jos? Daca am decide sa fim liberi si sinceri cu lumea, sa ii spunem lucrurile in fata, asa cm ne vin la gura, fara a ne gandi la consecinte? Sinceritatea, mai presus de orice. Adevarul vizibil, exprimat fara oprelisti, fara ipocrizie. Emilian imi poarta, convenabil, gandurile printre pagini. Traieste o viata imaginara, dar nu imposibila, o viata cu bune si rele, lipsita de spectaculos, dar plina de inedit, pe care, pe alocuri, poate ar merita sa o traim cu totii. Macar din cand in cand."
***
"Un roman captivant. Un roman cu un personaj spumos, atașat de adevăr, plin de umor negru și replici memorabile. Cea mai interesantă parte a romanului se află în introspecțiile lui Emilian, lucru pe care nu-l pot spune despre multe romane. Un plot simplu, plat, fără evenimente remarcabile. Cu o mamă pe care trebuie să o îngrijească, cu o viață banală, cu o fostă iubită care-l urăște personajul defilează prin viață asemeni unui nebun pe care-l îndrăgești că spune exact ceea ce-ai vrea să poți spune și tu. Concluzie? N-am mai citit de ceva vreme un roman care să-mi captiveze atenția în acest fel. Cu un umor à la Saramago și un personaj à la Palahniuk să tot stai în companie." Cititor Goodreads
***
"Cartea aceasta a venit în viaţa mea la fel cm se spune despre oameni: atunci când trebuia, când aveam mai mare nevoie de cineva/ceva care să mă acompanieze în bătălia cu boala. Emilian a devenit nu doar simbol cinic al întovărăşirii noastre, ci prietenul imaginar cu care conversez despre orice. Umorul lui excepţional îmi serveşte perfect nevoia de autoironie. Cu el pot vorbi despre moarte, fără să-mi fac griji că-l rănesc emoţional, cu el imi permit să fiu şi agresivă, dacă asta-mi răcoreşte pârjolul.
Emilian a fost, încă este, prietenul imaginar apărut când aveam mai mare nevoie.
Creat cu fermitate şi talent, personajul cărţii va fi, multă vreme, emblema popularităţii scriitorului George C. Dumitru.
Mulţumesc, George, eu "o iau personal".
Floria Teleman, Autograph Romania
***
NONA RAPOTAN:
"…și toate zilele de azi este un roman pe care l-aș descrie în termeni de excepțional, senzațional, dar mă tem că nici măcar Emilian n-ar fi de acord cu astfel de etichetări! În goana noastră de a încadra cu orice preț crea��iile umanității castrăm frumusețea de tot ceea ce are ea mai potent, așadar de ce să nu-i lăsăm deplină libertate lui Emilian? Tot ce vă spun acum este doar atât: la final, veți vedea că Emilian este de mult acolo, în galeria personajelor unice, lângă Ignatius și condeier. Un personaj, ce mai! Și ce personaj!" BookHub
***
CRISTIAN FULAS:
"Emilian Dumitrașcu. Pe scurt, Emilian. Și un excurs funambulesc într-o voce atât de asumată la persoana întâi, încât ai putea jura că e un roman autobiografic. Doar că nu e, sunt convins. Ai putea crede că e un roman al revoltei sociale. Dar nici asta nu e. Ai putea crede într-un roman al iubirii sau însingurării, nimic mai îndepărtat. E o carte a sincerității. Eu aș fi numit-o simplu, Sinceritate. Ce e mai periculos decât sinceritatea, într-o lume a minciunii? Ce s-ar întâmpla dacă de azi am începe să ne spunem adevărul? Ce s-ar alege de noi dacă nu ne-am mai menaja, dacă societatea ar funcționa după toate regulile antisocialilor, dacă n-am mai minți niciodată? Poate ar fi o lume mai bună, nu putem ști. Ce știu eu, însă, e că acest monstru cu față umană, Emilian, e la urma urmelor cel mai uman dintre pământeni. M-am împrietenit cu el, un antierou mai rar întâlnit, (...)
Chapeau, Geoege!"
