Bucurie la Oncologie

Shortcuts

• Address
• Telephone
• Alerts
• Contact The Organisation
• Claim ownership or report listing

Inceputuri

La inceput a fost asa:

In anul 2008, vecina mea de la etajul 1 avea baietelul internat la Onco-Pediatrie Marie Curie. Cristi, cel mai energic copil din fata blocului, a fost diagnosticat cu cancer la varsta de numai 3 ani si brusc veselia a incetat la noi in fata scarii. Mama mea se ruga deja de cateva saptamani bune pentru baietel si mama lui, Cornelia, cea mai luptatoare mama din cate cunosc. Eu, ca de obicei, alergam de zor impreuna cu tinerii bisericii Betesda prin diferite spitale, sa ne rugam si sa incurajam pacientii. Ce vremuri frumoase prin Bucuresti... Apoi m-a sunat mama si m-a intrebat: dar la Cristi cand ajungi? D**a cateva zile, eram in spital impreuna cu tinerii bisericii si cu logodnica mea, Corina, care si ea a trecut prin aceeasi experienta traumatizanta, CANCER OVARIAN, sa ii vedem, sa ne rugam si sa ii imbarbatam pe Cristi si pe Cornelia. Corina mea stia suferinta copiilor, fiind diagnosticata cu cancer inca de pe vremea cand avea 17 ani,si si-a dorit mult sã-i aline cumva pe acesti micuti eroi.

Ma uitam pe holurile triste și, din pãcate, pline, ale secției de la etajul 5 si primul lucru pe care l-am observat au fost pijamalele mult prea folosite... acolo cu noi era o tanara extraordinara pe nume Diana Daragiu, care m-a vazut agitat si m-a abordat cu cuvintele: Cate pijamale vrei? M-am uitat la ea si i-am zis ca as vrea sa imbrac copiii de pe sectia Onco-Pediatrie... A treia zi aveam 100 de pijamale noi noute cu care am putut aduce o mica bucurie pe fetele copiilor și ale parintilor. O nevoie observata, o persoana dedicata si un nebun gata sa mearga sa imparta, acesta a fost primul act dintr-o serie uimitoare de bucurii impartite de-a lungul anilor. Episodul care m-a determinat sa ma dedic acestui proiect a venit din sectia de la Onco-Pediatrie Fundeni atunci când, iesind dintr-un salon, am vazut o mamica tanara mancand dintr-o ciocolata si plangand cu lacrimi amare ce se intalneau sub barbita... m-am apropiat timid si am intrebat-o daca o pot ajuta cu ceva, s-a uitat drept in ochii mei spunandu-mi ca nu a mai gustat ciocolata de un an de zile, dar nu ca nu si-ar fi putut permite, ci pentru ca nu a mai putut intelege gustul bucuriei! De atunci si pana acum, acest gand ma insufleteste sa aduc bucurie si speranta micutilor eroi si parintilor care sunt epuizați și cu prea putine bucurii. Sa fiu cinstit, mereu o vad pe Corina mea in fiecare copili simt cm mi se strange inima... Anii ce au urmat au fost putin mai grei, dat fiind salariul meu mic, venirea pe lume a 3 copilasi in 2 ani consecutivi dintr-o mama cu un ovar scos, cu o tumoare cat un fãt de 3 luni! iar cu celalalt ovar ramas polichistic... dar nu am renuntat, intotdeauna Dumnezeu gasea solutii! A urmat Londra si gasirea unei comunitati doritoare de bine, lucru care sincer nu a fost greu

pentru ca romanii sunt cei mai frumosi, cei mai harnici si cei mai inimosi! La fiecare apel lansat in comunitate si pe social media oamenii au raspuns cu entuziasm, de fiecare data depasind cel putin cu dublu targetul visat. Anul acesta, prin puterea noastrã a tuturor, am depasit de 3 ori si jumatate targetul dorit. Un lucru esential am invatat de-a lungul timpului, sa caut in oameni binele, geniul, blandetea, carisma si toate calitatile cu care Dumnezeu ne-a inzestrat. Asa am gasit pe Maria, scumpa Maria Grad, care s-a alaturat proiectului in fix 2 minute de când i-am povestit. Energia cu care a venit s-a facut simțită imediat si cred ca Dumnezeu a condus lucrurile spre acest moment. Un partener si project manager in anii ce vor urma. Echipa s-a marit la Londra, cateva familii alaturandu-se proiectului, voluntari extraordinari care si-au dedicat timpul, banii si, mai ales, bunatatea lor. As dori sa mentionez aici pe mentorul si prietenul familiei noastre, domnul Nelu Ciorba si sotia dumnealui, doamna Angela Ciorba, web designerul micii noastre fundatii - AMARE, pe Madalina si Beniamin Micliuc(prieteni de cand eram pu?tani, gata de sacrificiu la orice ora), pe Ciprian Nemeș web designer(nu stie sa refuze indiferent de ora, ''zi Sam, ca acum fac'' ,îl iubesc!), pe Angela si Marian Paraschiv (Doamne, ce suflete cald, mi-ar trebui 100 de pagini sa scriu despre ei), pe Felicia si Florin Barbu(prietenii mei dragi din copilarie si project managerul din Romania), pe Alexandra si Dragos Stanca (prietenii mei din copilarie, niste suflete calde, ii pup), pe Luminita si Eugen Stefan (sefii mei pentru 11 ani la București, ii pup pentru anii in care ma invoiau sa particip la diferite actiuni caritabile), pe Raluca și Ionuț Pausan (prietenii mei din copilarie, ii pup), pe Adriana si Beniamin Ureche( o familie cu 3 baieti extraordinar de saritori, secretarul si casierul nostru), pe pastorul Daniel Martin (suportul si incurajarile dumnealui sunt mereu pretuite), pe Gabriela si Eduard Marola (energia lui si caldura Gabrielei isi spun cuvantul in momentele critice) si am lasat la urma ca sa pot scrie mai mult, pe Steffie Banu, vlogerul nostru care ne aduce cele mai multe aprecieri in mediul online, conexiuni in alte cercuri decat cele stiute si frecventate de noi, cu pasiunea ei molipsitoare si intotdeauna un ditamai zambetul, omul care motiveaza comunitatea din UK. Sunt binecuvantat sa lucrez cu oameni extraordinari. Multumiri speciale copiilor mei, care ne ajuta inca de acum 2 ani ( vin cu mine la colectat bucurii cate 3-4 ore d**a scoala)și scumpei mele sotii, Corina, pentru tot sprijinul si intelegerea acordata in tot ce imi propun, iar cel mai important și fără de care nimic nu ar fi posibil, Domnului Dumnezeu, pentru oportunitatea de a sluji semenilor nostri.

 ...